Minunea de a fi

Minunea de-a fi un tipar imperfect
Într-un fel ancestral
Parte a unui proiect
Care-a fost necesar.

Să ai zâmbetul tâmp 
Sau privirea prea tristă,
Să îndrepţi câte-un gând
Spre cei ce nu mai există
Urmărind fără rost
Firul epic al vieţii,
Împidicându-te anost
Printre vagi inepţii,
Nu contează prea mult
Pentru marea mulţime
Care te-a cunoscut
Fără de profunzime.

Îţi porţi paşii timizi
Peste străzi amorţite,
Iar trotuarele-s umezi
De lacrimile-ţi neplânse.
Speri în raze de soare
Care pot alunga
Orice fel de-nnorare,
Orice clipă mai grea.

Te arunci cu ochi închişi
Spre o lume mai bună
Fără plase sau corzi
Ce pot să te susţină.
Şi mai speri în minuni
Care or să se-ntâmple
Când pe umeri cresc aripi
Clipa să ţi-o reumple
Cu frumos şi senin,
Cu un zâmbet timid
Izvorât din lumină
Şi din suflet preaplin.

E minunea de-a fi
Parte a unui proiect,
Un tipar imperfect
Care va dăinui.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă găsiţi, ca de obicei, la Eddie în tabel.

Anunțuri

Momente…

imagine: Pinterest

Momentele de relaxare, în care privind cu mulțumire prin fereastra sufletului simți acea atingere neașteptată cu un aer celest, se pot transforma într-o provocare. Închizi ochii, îi deschizi apoi leneș, clipești rar și parcă tot mai persistă mirosul de alge, zgomotul valurilor, un fâlfâit de aripă.

În următoarea clipă se petrece magia ce schimbă viziunea într-o mirare curcubeu care te poate amuza, înfrumusețându-ți ziua și, atunci, dorești a fereca totul cu șapte lacăte, de șapte ori câte șapte, pentru a-ți oferi siguranța că totul va rămâne neschimbat pentru cât mai mult timp sau chiar pentru totdeauna.

Acel moment, prețiozitatea clipei, vor transfigura trecerile grăbite în care zâmbetul îşi pierduse strălucirea, redând culoare zilei.

În spațiul închis ermetic al unei astfel de treceri, când te izolezi, de toţi şi de toate, iei hotărârea de a schimba totul în mai bine, mai frumos. Simţi energiile binefăcătoare cum îţi dau târcoale şi te pătrund, puţin câte puţin, aducându-ţi mulţumire şi starea aceea de linişte după care atât de mult ai tânjit.

Cu ochii strânşi, în izolarea ta, iei o hotărâre şi te rogi ca glasul tău lăuntric să aibă dreptate, căci nu mai poţi da înapoi. Trebuie să deschizi ochii. Vezi mai multe posibilităţi? Capeţi, atunci, speranţe pentru noi perspective, căci acesta a fost şi scopul. Cu toate că nu totdeauna putem conştientiza, în mod concret, ceea ce am zărit pentru câteva secunde în colţul acela care se luminase subit.

Doar schimbându-ne perspectiva, uneori, ne dăm seama de importanţa anumitor momente.

Ce s-a mai scdris pornind de la aceleaşi cuvinte (amuza, relaxare, inchis, rar, aer, lumina, celest, fereastra, sufletului, atingere, multumire, provocare) găsiţi la Eddie în tabel.

Arhitecții propriului destin

imagine: Pinterest

Ce minune să poți fi un personaj de poveste, cu inocența zvâcnind în irisul albastru, o urmă de mirare copilărească în surâs, un bulgăr desăvârșit de neastâmpăr ce nu se agață de o risipire în iluzii.

Porți un nume știut, într-o lume fără umbre, neavând nevoie de o mască, iar gândul înalt își duce zborul fără opreliști oriunde. Nu e nicio mirare în tot ceea ce faci, ci doar obișnuință, drag de a trăi și a te minuna oricând de orice.

Sunt mulți alții la fel cu tine pe care îi recunoști doar dintr-o privire, iar toate aceste amănunte, ce ar putea părea nesemnificative, le dă dreptul de a fi arhitecții propriului destin.

Astfel obțin puterea de a înfrunta orice cu zâmbetul pe buze, trecând prin cotidian neatinși de zgura cernută a timpului care se așează peste majoritatea surâsurilor, furându-le din strălucire, chiar dacă anii, necruțători în zborul lor grăbit, într-un final, vor reuși a-și face semnele din ce în ce mai vizibile.

Depășind cu stoicism tot ceea ce viața le aduce în cale, își pot păstra intact copilul interior, îngrijindu-l, acordându-i atenția cuvenită, păstrându-i nestâmpărul firesc, curiozitatea vie, uimirea neștirbită, surâsul inocent.

Și darurile acestuia vor fi de neprețuit.

Ce s-a mai scris cu aceleași cuvinte (personaj, bulgar, inocenta, albastru, inalt, mirare, rand, desavarsit, risipire, umbre, nume, masca) și pe aceeași temă- Arhitectii propriului destin, găsiți în tabel la Eddie.

 

Acasă, altfel

În urmă cu ceva timp spuneam că îmi caut gazdă, dar nu orice fel, pentru că tot ceea ce înseamnă acasă pentru mine şi familia mea este perfect. Cochetam cu ideea de a căuta o găzduire web , un hosting web (în termeni mai actuali) pentru pagina mea şi tot ceea ce conţine ea, gânduri, jocuri de cuvinte, versificări, chiar şi advertoriale, că de, oameni suntem şi de multe ori încercăm marea cu degetul nu pentru a-i lua pulsul, ci pentru a şti dacă putem mai mult, dacă nu cumva ne putem depăşi cumva limitele, de cele mai multe ori, autoimpuse.

M-am gândit şi m-am tot răzgândit. Ideea de atunci a rămas fără finalitate, doar aşa, un gând trecător, dar iată că acum a revenit, parcă cu o şi mai mare intensitate. Poate că vreau mai mult, mai bun, mai altfel.

Cum ar fi dacă pagina mea s-ar încărca mult mai repede?!?

E ca şi cum am avea o maşină, care ne e dragă, ne-a slujit credincioasă o perioadă, dar vrem să o tunăm, aşa deodată, pentru a încerca altceva. Mi-a spus mie Cineva (nu pot pune link), că de când a apelat la Găzduire Enterprise ( până şi denumirea mă duce cu gândul la o navă spaţială, aceea din serialul atât de cunoscut) siteul ei a cunoscut o îmbunătăţire vizibilă.

Înclin să-i dau dreptate, căci nu ar putea fi altfel, deoarece propunerea este atrăgătoare şi preţurile pentru orice buzunar.

Se oferă:

  • domenii găzduite,
  • trafic de calitate,
  • baze de date,
  • adrese de email,

toate acestea nelimitat, plus:

  • instrumente SEO,
  • Antivirus, Antispam,
  • Anti-Malware, Anti-DDos,
  • Uptime garantat şi ceea ce pare cel mai important
  • Găzduire web profesională cu certificate SSL, backup extern zilnic,transfer gratuit.

Având toate acestea la îndemână pagina mea ar putea fi altfel. Mai sus în topul căutărilor Google, mai vizibilă, ar putea primi oferte de colaborare, de ce nu?? Şi nu ar pierde nimic din tot ceea ce am construit împreună până acum. Pare a fi o oportunitate de neratat.

Cred că de această dată voi avea curajul să fac pasul care va aduce schimbările dorite, un suflu nou, avânt, o trecere spre altceva.

Aaaa, să nu uit! Se organizează un concurs ale cărui premii sunt tare atractive, aşa că mai aveţi la dispoziţie ceva timp pentru a vă înscrie.

Ce ziceţi, să fac pasul acesta sau nu?

Cred că mi-ar fi de mare ajutor şi alte păreri, nu numai avantajele expuse aici.

Cine sunt?

Cine sunt?
Sunt un gând rătăcit printre alte
Milioane de gânduri cu mult mai înalte,
Doar o pală de vânt ce îşi poartă
Printre alte adieri nerăbdarea încordată.

Cine sunt ?
Doar un suflet ce încă zâmbeşte
Amintiri adunând, care încă iubeşte
Nemişcarea şi valul ce poartă
La un loc inerţia şi veşnica soartă.

Cine sunt ?
Sunt o frunză purtată de vânt
Printre nori cenuşii şi un soare apunând,
Doar un nume legat de-un cuvânt
Prin consoane sonore şi vocale curgând.

Cine sunt?
Doar o piatră în albie de râu
Între altele-asemenea smulse din brâu
De munți milenari ce-au rămas neclintiți
Prin eterne furtuni de aspirații, cuminți.

Cine sunt?
Sunt un gând rătăcit printre alte
Milioane de gânduri cu mult mai înalte,
Doar un nume legat de-un cuvânt
Prin consoane sonore şi vocale curgând.

Ce s-a mai scris pe aceeași temă, găsiți la Eddie în tabel.

Cu Diana în vis

imagine: Pinterest

În camera Dianei era cald și bine, cu toate că o pâclă cenușie învăluia totul. Colțul în care ea se afla părea scăldat într-o lumină difuză. Își lăcuise unghiile cu o nuanță asemena celei a sticlei sablate, ireal de frumoasă. Era fericită și le admira în tăcere. M-am bucurat să o văd atât de mulțumită și atunci, în visul neașteptat prin care a ales să comunicăm, am știut că sufletul ei e liniștit, scăpat de orice griji și apăsări sau dureri, zburdând în voie prin locurile străbătute odinioară.

În fereastra slab luminată bat ramurile unui copac mişcate de vânt, ca o adiere, ca o urare de rămas bun rostită în şoaptă. Aş vrea să o alint, măcar din priviri, dar zidul de lumină ţesut în juru-i nu mă lasă. Aş vrea să fac doar câţiva paşi, pentru a mă apropia, însă vocea ei ca un murmur reuşeşte să mă ţintuiască în pragul încăperii, de parcă mi-ar fi spus că locul meu nu e acolo.

A lăsat în urma ei amintiri cu iz de poveste neterminată care pătrund printre noi, dintr-o altă lume, cu fiecare zbatere a unei aripi de înger, aducându-ne în suflet surâs de om drag, apropiat cândva, o mirare că toate par schimbate, sărăcite de încă o bucată de timp ce s-a scurs neştiut, parcă în zadar.

Au trecut deja două săptămâni de când a ales să treacă într-o altă dimensiune. Furia primelor momente de la aflare veștii pare să ardă mocnit, la fel și nedreptatea de a ne simți insignifianți, rămânând doar acceptarea tacită a faptului  împlinit. Aș fi vrut să aflu mai multe amănunte, să mai stăm la povești depănând amintiri, însă măcar știu că e bine acum, că și-a încheiat toate conturile cu viața, că spiritu-i este liber de a se bucura nestingherit, de a ne apărea în vise, nouă celor ce ne numim oameni, suflete zbuciumate.

Cuvintele-mi par goale, lipsite de sens, incapabile de a umple deșertăciunea rămasă, de a ajuta, de a aduce o alinare cât de mică.

I-a rămas sufletul pereche, pe care a avut șansa de a-l întâlni, îndurerat, dar asta e altă poveste.

Zbor lin, Diana, oriunde te-ai afla!

Ce s-a mai scris pentru jocul cuvintelor 151,cu aceeaşi duzină, găsiţi la Eddie în tabel.

Fericirea ca dualitate în cartea sufletului

imagine: Facebook
imagine: Facebook

Din calendar îmi zâmbește cald imaginea unei zile de toamnă idilică. Cu un tremur abia perceptibil al mâinii cauzat de urma unui regret pentru că, iată, a mai trecut încă o zi, mai smulg o filă ce urmează cursul celorlalte desprinse de la începutul acestui an. Mi-e bine și visez cu ochii deschisi așa cum fac adeseori.

Toamna îmi şoptește dulce povaţă
Ne trece viaţa, dar e bine-acasă
Icoană vie ne rămâne-n suflet
Vorba ce-alină dorul, ca un plânset
De frunze care încă mai foşnesc
Se leagănă şi-agale se rotesc
Prin dansul lor timid în înserare,
Plimbare, ca un început de amânare.

*

Mă gândisem să-mi fac un dar, unul mic şi plăpând dintr-o rază ce se conturase ca o gutuie cu puf auriu pe una din ferestre, însă a rămas doar un gând şi zâmbetul de o clipă ce s-a ivit din preaplinul acestei neașteptate descoperiri. Părea un semn încărcat de iubire coborât din înaltul unei singurătăţi voite a clipei prezente. Cu foşnet stins, ca o atingere eterică a unei mâini de pictor înarmate cu un penel care i-ar fi putut fi spadă şi scut, deopotrivă, lumina îmi descrie o cărare, ca o revenire din întunericul unei nopţi fără lună sau stele, mai neagră decât însăşi păcatul.

*

Ploaia ar trebui să fie cenuşie, şi rece, şi grea, în zilele târzii de toamnă, dar poate fi luminoasă, caldă, zburdalnică, în timp ce degetele desenează o inimă plină pe sticla aburită.

În casă-i cald şi bine, iar pâcla are doar darul de a ne face mai atenţi la micile bucurii de zi cu zi, la surâsurile înflorind în colţul buzelor, la binecuvântările primite în trecerea obişnuită a clipelor.

Yin-yang, lumină-întuneric, soare-pâclă, dualități care se atrag și se resping în același timp, anulându-se.

Prind file nescrise în copertă. Instantanee de viață cotidiană,  frânturi de gânduri, fâșii de dor, gravate pe aripa unui future ce-și odihnește zborul ușor în licăriri de zâmbet. Din călimara sufletului aleg nuanțe vii, perene, care rezistă cu încăpățânare trecerii timpului. Drept semn de carte ancorez un tril de privighetoare în speranța că va dăinui veșnic, acoperind orice zgomot făcut pentru nimic.  Uimiri de copii naivi, zvâcniri de inimă, rămân puse bine în același înveliș, alături de celelalte fragmente adunate și toate lasă-n urma lor o dâră, siaj înmiresmat al anotimpurilor trecute.

S-ar fi putut crede că mă voi lansa într-o dezbatere filozofică, după titlu, asupra iubirii, dualității, trăirilor sufletești, dar este doar o joacă printre cuvintele și temele impuse ale săptămânilor care au trecut.

Duzina150- coperta, file, calimara, semn, incapatanare, tril, aripa, naivi, inima, speranta, zgomot, siaj. Tema editiei: Cartea sufletului.

Duzina149- raza, gutuie, fosnet, atingere, pictor, maini, revenire, gand, inaltul, carare, dar, iubire. Tema este: Fericirea.

Duzina 148- plimbare, suflet, calendar, vie, vorba, toamna, tremur, frunze, acasa, dulce, povata, icoana. Tema este :  Dualitate.

La Eddie găsiți ce s-a mai scris pe aceste teme, cu aceleași cuvinte impuse.