Flori de Florii

Flori de Florii, binecuvântare

flori
imagine: Pinterest

Alb-argintii râd în soare
Îmbrăţişând întreaga zare
Sub adieri trecătoare.

„La mulţi ani” vouă, celor care
Aţi fost botezaţi cu nume de floare! 🙂

Responsabilizarea, dovadă de iubire în vreme de Corona

imagine: Pinterest

Cerul, împovărat de atâtea lacrimi neplânse, apăsa cenușiu peste lume, acoperind cu o mantie sticloasă imaginile apocaliptice. Lumea își oprise fuga nebună, ca  un carusel al cărui angrenaj defect nu mai putea fi reparat, rămas brusc în inerție, tocmai când își luase avânt cu încredere, iar culorile de odinioară se infiltraseră în adâncurile pământului . Totul devenise static, diform, fără contururi precise, negru-cenușiu, înghețat în nemișcare.

 

O rază răzleață, ce reușise să se strecoare neașteptat prin pâcla deasă, lumina, într-o curte părăsită, două trupuri inerte, îmbătrânite înainte de vreme,  cu pielea ternă, ca de sac prea des folosit,  cu părul nins de zgura regretelor cernută prin sita deasă a disperării. Aveau mâinile întinse spre aceeași mască și ochii, încă senini, cu privirile fixe, înlănțuite. Un El și o Ea ce împărțiseră de-a lungul existenței zâmbete, speranțe,  un colț de masă, același cearșaf. Își sorbiseră, printre surâsurile din zori, cafeaua din aceeași cană, crescuseră copii, acum ajunși fiecare la casele lor și se plimbaseră, ținându-se de mână în serile târzii, la poalele pădurii ce începea brusc în continuarea curții acum pustiite.

Trăiseră întreaga viață într-o armonie deplină pentru că știuseră să cedeze, tacit, când unul când celălalt, făcându-și mici concesii pentru ca spiritul liber și iubirea aceea impetuoasă, ce-i animase de la bun început, să nu rămână doar amintiri. Reproșurile nerostite roiau acum în jurul lor ca o gelatină diformă de culoarea mucegaiului. Se avântau năvalnic pentru ca, mai apoi, să plonjeze asupra trupurilor inerte.

 Ar fi trebuit să nu ieșim deloc din casă, aveam cu ce trăi. Pâinea frământată de mâinile tale ar fi fost mult mai gustoasă. se auzi glasul lui nostalgic; covorașul acela de la intrare, îmbibat în clor, pe care tot am amânat să-l pun, în speranța că te vei gândi tu să o faci, poate ne-ar mai fi prelungit zilele -răsuna și glasul ei îndurerat;  măștile medicale, pe care cu greu le-am găsit , dar le-am păstrat pentru urgențe mai mari, poate ne-ar fi ținut departe de molima asta;  am avut atâtea sfaturi și experiențe ale altora drept exemplu, însă nu le-am urmat niciodată până la capăt;  Dacă… poate… răsunau tot mai clar acoperindu-le pe celelalte.

Cuvintele, acum golite de sens, rămăseseră mult timp suspendate în ceața lor densă.  Deodată, parcă începuseră a prinde miros, un iz înțepător de clor ce alunga vinețiul mucegaiului, dizolvându-l.  Un zumzet ciudat acoperi liniștea. Instinctiv, mi-am întins brațele amorțite. Cred că stătusem prea mult timp în poziția aceea de pui ce se simte protejat în pântec. Mă hrănisem cu cenușiu și asta îmi afectase cumva subconștientul. Fusesem încremenită de spaima ce mă cuprinsese și-mi găsisem un oarecare confort în aducerea genunchilor spre piept și împreunarea brațelor, iar efectele le simțeam din plin acum.

Mirosul devenea tot mai pregnant. Părea să muște din pereții groși cu nesaț, înlăturând orice urmă de rezistență, anihilând-o, asemeni unui animal flămând ce-și devorează prada pe nerăsuflate.  Nedumerită, mi-am deschis ochii și privirea mi s-a îndreptat spre fereastră. Un personaj, echipat cu un costum de protecție, așa cum numai în filme văzusem până acum, tocmai părăsea scara blocului, ceea ce îmi lămuri de îndată proveniența mirosului suspect. Întregul cartier fusese dezinfectat. Aleile umede, încă neatinse de pași grăbiți, surâdeau .

Lumina nu mai era captivă, natura își urma nestingherită cursul.  Peste noapte, furișat, mugurii plezniseră în înfloriri parfumate. O mierlă își lansa, dintre crengile liliacului alb, trilurile sprințare. Razele călduțe ale soarelui îmi zâmbeau sfios, la revărsatul zorilor, insinuând în întreaga ființă zeci de culori nemaivăzute și un gând se înfiripă timid, prinzând putere. Totul va fi bine.

Din stânga ușii de la intrare îmi zâmbește în nuanțe puternice ”Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona”, #AsteaAsaSeFac, ca o promisiune a gândului împlinit.

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Urmez cu strictețe toate aceste sfaturi, pe cele care răsună în magazine (dezinfectați-vă mîinile, folosiți mănuși în timpul cumpărăturilor, nu atingeți produsele pe care nu le cumpărați, pe cât posibil preferați să faceți plata cu ajutorul cardului , nu a bancnotelor; păstrați distanța impusă, cea a unui căricior de cumpărături fiind suficientă…), cât și pe acelea citite și răscitite pe mai toate siteurile.  Cumpărăturile făcute în prezența tuturor membrilor familiei cât și consultarea lor la fața locului au devenit o amintire, deocamdată, acestea fiind doar atribuțiile unuia singur, cu lista aferentă, eventual. Las dorul de plimbat, printre rafturile magazinelor sau mallurilor, la dospit, pentru vremurile mai prielnice ce or veni, dar mi-am făcut aliat de nădejde din eMag cu multitudinea de produse atât de necesare și livrarea lor promptă, în siguranță.

Că pielea mâinilor seamănă cu un pergament din cauza spălărilor repetate și a dezinfectantului, nu mai contează. Mă spăl mereu, cu apă caldă și săpun, clătesc și iar mă spăl. Că-mi pare mai tot timpul ba că mi se înfundă nasul, ba că respir mai greu, ba chiar că am accese de temperatură, că mă mănâncă pielea feței pe care nu trebuie să o ating, mai ales când sunt în afara casei, că nu găsesc făină și drojdie la vreun magazin sau alt produs pe care aș fi vrut să-l cumpăr, nu mai pare atât de nefiresc. Știu că e doar mental și-n mijlocul atâtor știri sumbre îmi îndrept atenția spre lucruri plăcute, utile. Important este să urmez toate sfaturile care mă ajută să rămân sănătoasă alături de familie, de cei dragi, să fac orice este necesar pentru a ajuta la stoparea răspândirii virusului, pentru binele nostru, al tuturor. Nu mă mai plâng de nimic, mă responsabilizez.

Și cum responsabilizarea, acum, în vremuri de Covid-19, poate fi și o dovadă de iubire, vă las o imagine foarte grăitoare în acest sens, preluată de pe Facebook, care mi-a plăcut tare mult.

Articol scris pentru  campania inițiată de fondatorul BlogalInitiative, Cristian China-Birta, în cadrul inițiativei #AsteaAsaSeFac, în care a lansat și  ”Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” cu sfaturi utile menite să ne responsabilizeze în această perioadă de pandemie. 

 

Lumea din interior

imagine: Pinterest

Te simți, uneori, ca pe o scenă  necunoscută, un actor rătăcit între cuvinte inventate ad-hoc și-ți pare greu să privești în față marele adevăr. Ți-s unii dintre pași nesiguri și brațele nu-și găsesc astâmpărul decât atunci când îți imaginezi că ții în mâini scenariul salvator.

E un spectacol improvizat în gând cu mirare și unică redescoperire a sinelui. Ai vrea să fie bine, că doar el triumfă, dar pentru asta ai avea nevoie de o schimbare ce se lasă așteptată. Un suflu nou, încărcat cu senin, care să demonteze tot ceea ce ai crezut până acum că ți-ar fi carte de căpătâi.

Te încrezi în litere și în puterea lor de a făuri cuvinte pline de forța ce poate nărui munții aceia îndărătnici care stau stavilă în împlinirea viselor tale mărețe, transformându-i în deșert. Ai crede că ai reușit dacă nisipul acela arid nu s-ar transforma peste noapte în munți mai înalți decât cei care tocmai s-au surpat.

Și, atunci, o iei de la capăt cu un scenariu improvizat, pe o scenă necunoscută, șovăitor, într-o lume înșelătoare, cu visuri mărețe și munți transformați în deșert.

Am divagat pe tema săptămânii, cu ajutorul cuvintelor propuse de Eddie (scena, adevar, mirare, spectacol, litere, pasi, mâini, redescoperire, crede, bine, schimbare, senin), în ale cărui tabele puteți găsi și alte scrieri .

Responsabil în vreme de Corona

Sosit-a mult aşteptata primăvară
Dar iată că-i vreme de molim-afară
Bătrâni stau în casă, copii nu au şcoală
Toţi ne afundăm în distanţare socială.

Restricţiile toate vor fi mai severe
Cu fiece zi boala prinde putere
Să-i frângem tăria uniţi vom reuşi
Reducând conştient expunerea la viruşi.

Evită transportul în public cât poţi
Distanţa necesară păstreaz-o de toţi
Cumpărăturile fă-le mai raţional
Să ajungă şi altora în mod egal.

Foloseşte mănuşi sau chiar şi o mască
Plăteşte cu cardul nu cu cash la casă
Banii mai poţi să-i numeri altădată
Când lumea va fi cu totul vindecată.

De pleci la serviciu sau revii acasă
Spală-te cu săpun şi cu apă mai caldă
Douăj’ de secunde sau mai mult dacă poţi
Să salvezi sănătatea ta şi a celorlalţi.

Fii deci responsabil în vreme de Corona
Astea aşa se fac, stai mai mult acasă
Când vor trece toate, va şti toată lumea
Că regulile-s făcute să fie respectate.

***

Am răspuns provocării BlogalInitiative 
În cadrul iniţiativei #AsteaAsaSeFac
Cristian China-Birta vă învaţă de bine
Şi poţi cumpăra orice, on line, de la eMAG.

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Efectul iubirii

imagine: Pinterest

Se așeză la pian cu un gest hotărât și mâinile începură  a-i alerga neostenite pe claviatură. Ba mângâia delicat clapele, ba le lovea într-un ritm sacadat.

Sunetele se înlănțuiau armonios ca o eliberare a emoțiilor prea mult timp ferecate.

Se formă atunci o nișă între perechile albe și cele negre, ca un vortex ce-l atrăgea spre necunoscut. L-ar fi putut duce oriunde dacă s-ar fi lăsat cuprins în acest vârtej neașteptat.

Ar fi putut fi ca o renaștere pe ritmuri neștiute. Ar fi putut deveni o frescă pastelată a unei clipe de fericire în dorința de infinit. Ar fi putut fi doar efectul iubirii căzând în picături fine peste întreaga lume, ca o mângâiere. Ar fi reușit să fie un suport indestructibil pentru orice dorință ce se vrea îndeplinită. Ar fi putut…

Din dor de „Jocul celor 12 cuvinte„, de voi, de tema săptămânii (Efectul iubirii), m-am grăbit să aștern câteva rânduri care se vor înscrie  în tabel. Ce alte povești sau povestiri vor ivi cuvintele date (delicat, renastere pastelata, suport, pian, gest, picaturi, oriunde, eliberare, fericire, in, dorinta) găsiți, ca de obicei, la Eddie

O primăvară

Imagine:Pinterest

E primăvara anotimp cochet cu tresăriri
De ghiocei și de brândușe viorii,
Narcise parfumate ce-și trimit în lume
Miresmele suave sau nebune.

Peste alei trec pași grăbiți de călători
Prin lumea parcă stoarsă de culori
Ce pare a reînvia sub razele timide
Scoțând din amorțire magie, zâmbete.

Un lung suspin ca vaietul  se-aude
Dintre copacii de pe cărăruie
E-al iernii care pleacă ultim glas
Căci nici măcar o zi nu i-a rămas .

Se-arată gânduri pline de speranță
Ce-or înflori în primăvara astă
Nouă și blândă cu parfum incert
Ce pune stăpânire pe noi încet-încet.

Și iarba adormită vrea să-nverzească
Intrând în ritmul vieții, în liniștea firească
Și-or înflori de-acuma alte vise
Peste pustiul unei ierni neninse.

S-or ridica pe plaiuri clopoței
Ce-or să vestească reînvierea ei
A inimii naturii ce-n somn greu
Și-a-ncetinit suflarea  în ritmul său

E primăvara anotimp sprințar
Ce-aduce bucurie, un întreg bazar
De adieri călduțe și miresme noi
De vise, de culori, de armonii în doi.