Eeei, asta-i viaţa!

pinterest

Se gândise  că ar mânca vreo câteva pârjoale, iar eu ştiam că i se vor părea mai gustoase dacă ar participa la prepararea lor. Îl rog să mă ajute şi îl simt ezitând, pentru că e mai interesant să-ţi petreci timpul la calculator, cu unul din jocurile preferate, decât cu mama în bucătărie, dar argumente precum: în viaţă trebuie să ştii să faci de toate, mă ajuţi şi pe mine, vezi şi tu cum se face,… par să-l convingă.

Curăţă morcovul cu dispozitivul acela special pentru legume, pe care eu nu l-am folosit niciodată. E aproape bine, dar la cartofi pare să nu mai dea acelaşi randament. Îi dau un cuţit mai mic, ca pentru el, şi observ că aproape jumătate din cartof e înlăturat cu tot cu coajă. Ştiu că sunt cârcotaşă, dar tot îi spun că a aruncat prea mult din el. Eeei, asta-i viaţa!, îmi răspunde cu zâmbetul acela care mă topeşte de fiecare dată.

Luăm altul, pentru a-i arăta cum se face, iar mâinile lui se lasă docile îndrumate de ale mele. Nu-i mai spun că pe mine m-a învăţat tata să curăţ cartofii, îndepărtând coaja în strat subţire, aproape neîntrerupt până la capăt. Asta e altă poveste. Nu-i reuşeşte prea bine, dar eu îl încurajez spunându-i că experienţa se capătă în timp, exersând.

Îl las tot pe el să adauge ouăle în compoziţie şi mare a fost distracţia când, de sub coaja subţire a ţâşnit albuşul vâscos, urmat de gălbenuşul împrăştiat sub presiunea degetelor.

În timp ce adaug condimentele, pentru definitivarea gustului, fredonând o melodie doar de el ştiută, începe a curăţa cu temeinicie părţile componente ale robotului de bucătărie. De sub apa caldă, împânzită cu norişori de spumă, mânuţele lui pufoase par să-mi zâmbească.

Din tigaia încinsă se aricesc vreo câteva bucăţele mai mărişoare de usturoi, dându-le un aspect ciudat. Ar fi trebuit să pun sita mai mică. Eeei, asta-i viaţa!-vorba lui Alex– îmi spun, în gând, zâmbind, în acelaşi moment realizând că nu e cea mai importantă forma perfectă, ci gustul delicios pe care îl au, deoarece cuprind în ele dragoste, curiozitate, zâmbete.

O portocală dulce, parfumată şi zemoasă mă ademeneşte cu nuanţa ei solară.

Prin fereastra larg deschisă pătrunde un aer răcoros.

E atât de cald şi bine… în suflet!

Imagine: Pinterest

 

Neşansa transformată în şansă cu panourile radiante

 

Cât ghinion poate avea o persoană să i se strice centrala termică tocmai acum pe gerul Bobotezei?

Nu ştiu nici eu prea sigur ce o fi de vină karma (cine ştie ce-oi mai fi făcut în alte vieţi), feng shuiul ( l-oi fi tulburat în vreun fel), dar s-a abătut asupra mea această năpastă mai ceva ca viforul de afară.

Nu-i vorbă că îi cam trecuse şi termenul de garanţie şi durata de viaţă cu mult, că o aveam instalată de vreo 15 ani, nu 8-10 cât ar fi fost estimată. A fost bună la vremea ei, chiar dacă necesita revizie periodică, aerisirea caloriferelor, un vas cu apă pentru un aer nu foarte uscat, mai o garnitură schimbată, mai o curăţare chimică, însă şi-a făcut treaba, asigurându-ne confort termic.

Şi acum ce e de făcut?

Să aprind lumânări? Aprind. Să fac mătănii? Fac. Dar toate astea nu reuşesc să mă încălzească decât în momentul efortului depus şi apoi?

România a încremenit sub ger, ţine să mă atenţioneze un titlu al ştirilor de prânz ce răzbat din difuzoarele televizorului care, culmea, încă funcţionează, că mă aştept să cedeze toate de-acum.

Dar nu-i iadul chiar atât de negru, o soluţie trebuie să existe şi pentru problema cu care mă confrunt.

Cercetez google-lul, care nu m-a dezamăgit până acum, iar soluţia răsare de unde mă aşteptam mai puţin. O campanie pe BlogalInitiative – „Avantajele panourilor radiante cu infraroşu” îmi oferă soluţia la care nici nu mă gândisem.

principii-functionare-panouri-radiante
principii-functionare-panouri-radiante

 „Încălzirea cu panouri radiante cu infraroşu are la bază acelaşi principiu prin care Soarele încălzeşte Pământul, prin radiaţii infraroşii. Astfel, prin radiaţiile infraroşii emise, asemeni Soarelui, panourile radiante cu infraroşu încălzesc cu prioritate obiectele, transformându-le pe acestea în veritabile calorifere. Astfel, suprafaţa care încălzeşte este semnificativ mai mare, căldura propagându-se uniform în încăpere. Datorită acestui principiu, nu se creează curenţi de aer în locuinţă, evitându-se antrenarea particulelor de praf şi totodată, declanşarea anumitor alergii.”

Informaţiile mă mulţumesc pe deplin, dar sunt decisă să studiez mai în profunzime problema pentru a înlătura orice urmă de nelămuriri.

Avantaje sunt, ce-i drept, mult mai multe decât mă aşteptasem: contribuie la eficientizarea activităţii fiziologice la nivel celular; ajută la reglarea echilibrului termodinamic al organismului; ameliorează şi calmează durerile reumatice; îmbunataţesc respiraţia; încetinesc efectul de îmbătrânire; îmbunătăţesc vederea şi previn apariţia unor boli oculare; previn depresia; îmbunataţesc somnul; previn apariţia unei game largi de alergii; stimulează buna dispoziţie şi creativitatea la copii.

Toate acestea sunt importante, ajutând balanţa să se încline în favoarea metodei inovative de încălzire, fără costuri ridicate, fără mare deranj, cu o garanţie de 5-10 ani şi o durată de viaţă estimată la 20-25 de ani, fără a ocupa spaţiu inutil, panouri-radiante-instalare-tavan-001putând fi montate chiar şi pe tavan.

Au un aspect ce poate fi personalizat în funcţie de preferinţe, iar asta îmi convine de minune, şi aşa voiam să schimb puţin înfăţişarea apartamentului la început de an.

Unde mai pui că se montează uşor, fără avize prealabile, sunt ecologice – deoarece nu degajă noxe, pot fi controlate de la distanţă cu o telecomandă. Fiecare componentă a acestui sistem a fost concepută pentru a oferi performanţe ridicate, folosindu-se cele mai noi tehnologii cu fibră de carbon.

panou-radiant-rugaciunea-unei-flori Un nou început, un nou aspect, poate aşa revine şi feng shuiul la sentimente mai bune.

Voi avea grijă să consult specialiştii pentru a le alege pe cele mai potrivite în funcţie de mărimea spaţiului în care urmează a fi montate.

Acum, că tot şi-a reluat Mercur mersul direct (în ultimele trei săptămâni fusese retrograd), e timpul să iau şi eu o decizie înţeleaptă, optând pentru ceea ce este mai bun, în ce priveşte confortul şi sănătatea noastră.

Cred că am făcut cea mai bună alegere. Cine s-ar fi gândit că neşansa se poate transforma în şansă cât ai zice: panouri radiante?

 

Clepsidra timpului

 

clepsidraÎncercase să-şi ascundă durerea pe care o percepuse atunci când realizase care îi era adevărata vârstă, pe care, ce-i drept, nu o simţea.

Unde zburaseră atâţia ani, splendoarea tinereţii, misterul clipelor fără umbre de resentimente?

Pe unde se rătăciseră altruismul, mâna întinsă întru ajutor fără a aştepta recompense, puterea de a muta şi munţii din loc pentru a împlini ceea ce îşi dorea ?

Cât de uşor putuse exclama cândva ador, simţind într-adevăr asta, iar acum cât de îndepărtat şi străin i se părea acest cuvânt, de parcă un imens burete- asemeni celui galben-cenuşiu, poros, prin de praf de cretă cu care în copilărie stregea tabla atunci când îi era rândul- ar fi voit să-l şteargă definitiv din vocabularul său.

I se părea imposibil ca asta să se întâmple, dar iată că se întâmpla.

Din ce în ce mai des uita cuvinte, nume, denumiri.

Din ce în ce mai des îşi dădea seama că toate obiectivele propuse, la fiecare început de an, fuseseră bifate în cea mai mare parte a lor, dar că, acum, rezoluţiile nu-şi mai aveau rostul, deoarece vor fi amânate, iar şi iar, până când vor fi lăsate de izbelişte, aşa cum se tot întâmpla în ultimii ani.

Realiză asta calm, la rece, de parcă o pâclă care îi învăluise memoria, în ultima vreme, se ridicase lăsând în urma ei o claritate de cleştar.

Curios lucru, se trezi făcând un gest nervos cu mâna mătrăşind, parcă, gândurile supărătoare ce nu-i dădeau pace.

Amintirile aveau un farmec aparte, dar acum nu-şi aveau rostul.

Nu părea a-i displace mobilizarea ce trebuia să aibă loc, nici părul argintiu care-i împodobea tâmplele. Ar fi trebuit să fie mândră că anii trecuseră cu blândeţe pe lângă ea, că, exceptând perioada aceea cuprinsă de negură, era puternică, aşa cum fusese tot timpul, iar asta o ajutase să treacă cu bine peste toate încercările la care viaţa o supusese de-a lungul timpului.

Se anunţa a fi un an al noilor începuturi şi fiecare început are un farmec aparte.

Un nou început în care ar fi putut răsturna clepsidra timpului, întorcând trecerea acestuia în favorea ei, profitând din plin de înţelepciunea dobândită, de cunoştinţele asimilate, de puterea de a accepta totul aşa cum vine.

Se vede treaba că era timpul clarificărilor, împăcărilor cu viaţa însăşi, a repaosului acela în care va sta faţă în faţă cu însăşi adâncurile fiinţei sale, lăsând spre sedimentare răzvrătirile, lupta, căutările, acceptându-şi alegerile fără a le clasifica în bune sau rele, fără a le judeca, doar primind ceea ce îi va ieşi în cale, trăind.

Clepsidra timpului… Un nou început…

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă, folosind aceeaşi duzină de cuvinte (durerea, misterul, ador, splendoarea, imposibil, rasfatate, farmec , curios, matrasind, argintiu, displace, treaba) găsiţi la Eddie în tabel. 

imagine: Pinterest

Plăsmuiri… ninse

 

pintLipseşte un cuvânt… Un stârv
Al sufletelor care altă dată
Se mai trezeau în zori dansând,
Zâmbind spre marea albă, îngheţată
Fără putinţă de-a ierta tot ce a fost
Potrivnic, fără a şti, poate, cândva
Că oasele ce-s risipite fără rost
Pe câmpul  îmbrăcat în mucava
Sunt doar scheletele împuţinate
De mari poveşti şoptite pe-nserat
Cu personaje rar interesante
Clevetitoare pe la colţ, ca un păcat.

A fost iubire?
A fost vis?
A fost păcat?
Sau doar a nins?

Sub norii parc-atinşi de mucegai
Se-adună doar zădărnicii de-o clipă
Fantome spumegând, încălecând pe cai
Ce par să aibă numai o aripă,
Priviri întunecate încă urmăresc
Un fir al Ariadnei nevăzut
Împleticindu-se pe drumul nelumesc
Amestec de zăpadă şi de lut.

O joacă la început de an, mai mult sau mai puţin coerentă, înţeleasă, inteligibilă. Doar o joacă. 🙂

 

Cât mai curând aş vrea

dorinta
Aş vrea
Să-mi las deschise ferestrele sufletului
Pentru ca
O ploaie binecuvântată să izvorască
Snop de curcubeie înmiresmate
Ce au bătut până acum la porţile închise
Ale gândurilor.

Aş vrea
Doar clipe senine ca albastrul de mai
Ca florile de cireş
Prinse-n buchete mici, străvezii, amărui,
Ce lasă doar să se întrevadă
Viitorul pârg în izbucniri rubinii, aurii,
De prosperitate.

Aş vrea
Cântec de leagăn al visului în noapte
Târzie
Dans plutitor pe o aripă străvezie
De uitare
De ploaie
De curcubeu
De cireş
Şi toate astea cât mai curând
Chiar în anul ce bate la uşi
Deci… chiar mâine.

Eliberaţi-vă dorinţele în Univers, acum, la cumpăna dintre ani şi credeţi că se vor împlini.

Vă doresc un nou an cu sănătate, bucurii, împliniri, prosperitate.                     2017

La mulţi ani! 🙂

 

imagini: Pinterest

Magia sărbătorilor

sarbatori

 

Toată agitaţia din ultimele zile părea să fi stors de vlagă pe toţi cei din jur.

Planeta întreagă cred că ar fi strălucit misterios, la o vedere din spaţiu.

Timpul părea că goneşte mai iute decât de obicei, lăsând în urma sa nedumeriri. Minutele, orele chiar, se transformaseră în clipe ce aduceau tot mai multă nerăbdare, a ceva ce trebuia să se întâmple, negreşit şi fiecare părea că ar căuta ceva greu de găsit.

Prin buzunare mai rămăseseră doar câteva monede strălucitoare ce, parcă, făgăduiau dorinţe împlinite.

Crăciunul era la un pas distanţă de căsuţa lor care fusese împodobită cu instalaţii strălucitoare, dându-i un aer feeric.

Noaptea coborâse brusc, iar Moş Ene o îmbia la visare.

În mintea ei de copil se născuse, totuşi, o dilemă. «Oare cineva le va aduce brăduţul împodobit şi darurile?!? Acel cineva, e chiar Moş Crăciun sau… », însă întrebările îi rămăseseră fără răspuns căci somnul o purta pe aripi largi de visuri multicolore.

A doua zi părea că încă mai visează. Moşul fusese darnic, mai darnic decât sperase, căci îi adusese tot ceea ce îşi dorise, şi încă ceva pe deasupra. Pe una din crenguțele bradului, printre decorațiunile strălucitoare, regăsi brățara aceea roșie, cu cinci rânduri de mărgeluțe din coral, pe care o crezuse pierdută definitiv datorită închizătorii cu magnet care îi dăduse atât de furcă. Fusese dispărută de la sfârșitul iernii trecute și își pierduse speranța de a o mai găsi, iar acum stătea acolo în fața ei, bucurând-o nespus. Un zâmbet fericit i se întipări pe chip, părând că nu avea să o părăsească prea curând.

Doar ceşcuţa plină cu cacao fierbinte şi aromată pe care o strângea între palme o ajuta să înţeleagă că nu visează, transmiţându-i o căldură parfumată exact atunci când credea că nu s-a trezit încă.

Se refugiase în bula ei magică de fericire şi ar fi răspândit în juru-i toate aceste trăiri ce o încercau, doar doar or ajunge şi la cei mai puţin norocoşi.

Afară  ningea ca şi cum se pornise Potopul, un potop alb, strălucitor, cu vise împlinite.

Din oaza aceea de calm şi linişte, privind la ambientul, oarecum demodat, ştia că primise un dar de preţ, unul atipic, nefiind de natură materială, realizând că sărbătorile nu sunt neapărat despre cadouri, podoabe şi alte accesorii, ci despre clipele acelea împodobite cu magia căldurii sufleteşti, a celor dragi alături, a înţelegerii din priviri fără prea multe vorbe sau gesturi inutile.

Îi era bine, tare bine şi ar fi dorit ca întreaga lume să aibă parte de aceleaşi momente preţioase.

Ce s-a mai scris cu aceeaşi duzină de cuvinte (dilema, instalatii, planeta, demodat, Potopul, Craciunul, oaza, atipic, buzunare, agitatia, goneste, cauta) , găsiţi la Eddie în tabel.

imagine: G+

 

 

Crăciun magic

craciun1

Un strop de magie să picure-n noi

Crăciunul e poveste de şoptit pe-nserat

Ne fie lumină, căldură şi-apoi

Ne umplem de pace, prorocind adevărul

Ne cântă trei magi pe cărări ancestrale

Vestind o minune, născută în staul,

Ce-aduce iubire din vremi pastorale,

Parfum de tămâie şi smirnă, lumină de aur.

 

Crăciun fericit cu bucurii alături de cei dragi ! 🙂