Perle de cultură

Întâmplătoare

imagine: Pinterest

Acea clipă în care

Strecurându-se.

 

Fire de nisip

După mari suferințe

În perle renasc.

 

Dând lumii întregi

Stropii plini de magie

Ademenire.

 

Ce s-a mai scris pe aceeași temă găsiți la Eddie în tabel.

Reclame

Astăzi aleg

Aleg astăzi să renunț a privi la un ecran

Peste care secundele curg cu orgoliu,

Din timpul câștigat să adun înc-un an

Pe care să-l pun cu grabă în portofoliu

De bucurii și momente dragi.

Aleg astăzi să adun într-un mare ghem

Și venin, și uitare adunate-n ciupercă,

Tot ce a răbufnit din defectul sistem

Înlocuindu-le cu suspin de flașnetă

Care deapănă acorduri  vagi.

Aleg astăzi a cerceta amănunțit acei atei

Care din închinări fac adesea o chetă

Și o lasă zălog neștiuților  zei

Ce-și așteaptă mereu cuvenita răsplată

De iubiri adunate-n desagi.

Astăzi aleg să râvnesc într-un mod asimetric

La secunde ce curg cu orgoliu

Întrerupte de gânduri țesute sporadic

Adunând în meschină pălărie-portofoliu

Doar uitări și aduceri aminte.

*

Ce s-a mai scris cu aceleași 12 cuvinte (portofoliu, ecran, venin, asimetric, ciuperca, atei, sporadic, palarie, ghem, sistem, flasneta, cheta) puteți găsi la Eddie în tabel.

Urzeala de gânduri

imagine: Pinterest

Urzeala de gânduri îmi mai dă parc-o șansă

A găsi un refugiu care pare acasă

Departe de tumult, frământări cotidiene

Aproape de suflet, cu șoptiri citadine.

Strecurând praf de stele printre ani și idei,

Amintiri care poartă culori de miere și tei

Aducând făr’ de știre peste  dorurile toate

Adieri de sălbatice înfloriri, zvon de libertate.

Așteptând în secret verdele a îmboboci

Transformare de muguri în flori sidefii

Ce poartă secretul miresmei trezite târziu

Și ivește prilejuri de zâmbet timpuriu.

Din căldura ivită dimineața devreme

Peste visuri uitate culoare aș cerne

Și aș da un alt puls vremii care trenează

Împlinind o sentință ce ne eliberează.

Aș alege să pot făptui oarecare minune

Ce-ar aduce mult zâmbet și bine în lume

Atmosfera de-ar avea al înțelepciunii veșmânt

Aș putea insera curcubeie în gând și cuvânt .

*

Am adus într-o joacă cele 12 cuvinte

Pe care le-nscriu în tabele, cuminte.

 

Cu sufletul nu-i de glumit

Noaptea întreagă m-am bălăbănit într-o barcă, vâslind pe acorduri de ”Valurile Dunării”, încercând zadarnic să trec Dincolo, pentru că bănuțul pe care ar fi trebuit să-l am într-un buzunar lipsea cu desăvârșire. Din când în când apărea la intervale oarecum regulate El- luntrașul Charon, cel care-și aștepta plata, condamnând totul la nemișcare, pentru că sufletul… Ei, ”Cu sufletul nu-i de glumit”! de Dimitri Dinev este o piesă bulversantă în timpul căreia apar hohote de râs nestăvilit sau, dimpotrivă, te năpădește tristețea și spaima. Spaima că în viața aceasta și așa prea scurtă nu ai reușit să faci tot ceea ce ți-ai dorit așa cum ar fi trebuit.

Obiceiurile din timpul unui priveghi, adunate din diferite țări ale spațiului balcanic, prind conotații hilare, iar replicile sunt savuroase. Printre prietenii și colegii decedatului se amestecă o bocitoare, tocmită de soția acestuia pentru ca lucrurile să fie ca la carte și o stripteuză, adusă de unul dintre participanții la priveghi,  care îmbină mișcările lascive cu amintiri din copilărie și judecăți emise ad-hoc. Totul are un aer tragi-comic, atât de bine pus în scenă de către actorii care au reușit a-și aduce rolurile în punctul maxim al interpretării. Finalul este neașteptat, un dans nebun între nori de fum pe o melodie trepidantă, ca mai totată acțiunea întregii piese însoțită de muzica sugestivă care a avut ba acorduri de vals vienez, ba accente stranii, foarte sugestive.

Decedatul încercând să-l înduplece pe Caron cu ajutorul muzicii.
Nicodin (decedatul) plimbat pe bicicletă de către prieteni.
Dansul final

Un spectacol care ne îndeamnă să gândim mai profund asupra vieții, în general, aducând momente de relaxare în același timp.

Sticluţa cu parfum

Pe holurile largi în care lumina pătrundea filtrată de vitralii stăruiau foșnetele rochiilor de epocă, miresme coborâte parcă din amintiri, sunet de pași răzbatând prin covorul gros cu model arhaic, freamăt de file îngălbenite și acorduri line ale unui vals celebru iscate de un patefon nevăzut.

Distras de toată această mulțime de senzații, cu privirile ațintite spre o priveliște de vis descoperită în una din tapiseriile imense care împodobeau pereții. Era stăpânit de un gând venit de departe, din vremurile apuse în care și-ar fi dorit să trăiască, a cărui căldură îl învăluia plăcut, ca și cum ar fi deschis sipetul prețios al aducerilor aminte. Mai văzuse interiorul acesta, parcă și imaginile începuseră a se derula rapid, ca într-un film mult.

Undeva, la capătul coridorului, pe partea stângă, în spatele unor uși impunătoare din stejar lăcuit știa instinctiv că se află o bibliotecă impresionantă, cu mii de volume ce tapisau pereții, în culori pastelate, atinse de patina timpului, sporindu-le astfel valoarea, constituind o adevărată comoară. Era o senzație de deja vu, bizară și liniștitoare în același timp.

În turn, un ceasornic străvechi bătu o singură dată, tânguitor, cu un ecou  prelung, anunțând timpul scurs de la pătrunderea sa în acel labirint de coridoare și camere. Jumătate de oră. I se părea că s-ar afla acolo de zile întregi, atât de mult se încărcase cu senzații stranii și amintiri care se scuturau de zgura trecerii timpului, înviind neașteptat.

Lalique 1920s Perfume Bottle Cameo-Pinterest

Pe o polită din marmură sidefată, aflată deasupra șemineului, descoperi o sticluță neobișnuită, atât prin culoare cât și prin cameea pe care o avea încrustată. Era strălucitoare, fără urme de praf, bine întreținută. Cu mari emoții întinse mâna pentru a îndepărta capacul și, în acel moment, recunoscu opera unicului  Rene Lalique, iar o mireasmă binecuvântată pe care o recunoștea ca fiind adânc întipărită în memoria olfactivă, îl învălui.

Avea certitudinea că acel chip îi fusese foarte cunoscut și pentru persoana astfel imortalizată nutrise sentimente foarte puternice care se zbăteau a ieși la suprafață chiar în acel moment. Deschise brațele ca pentru o îmbrățișare în care ar fi putut cuprinde întreg Universul, transmițându-i iubirea lui cea mai pură. Aceea era sticluța cu parfum pe care Ea o avea mereu în preajmă.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă, folosind cele 12 cuvinte (patefon, pasi, arhaic, biblioteca, distras, priveliste, coplesit, film, departe, gand, comoara, ceasornic), găsiţi la Eddie în tabel. 🙂

 

 

Ziua dorului

Imagine: Pinterest

Dintre toate zilele
Azi e ziua dorului
Dorului pribeagului
Cel cu amintirile.

De mi s-o face iar dor
De un ieri, de o privire,
O să-nvii o amintire
Dintre clipe fără nor.

Azi e ziua dorului
Dorului pribeagului
Peste timpuri călător
Și mereu nemuritor.

***

O joacă pe fugă, azi de ziua dorului, la care vă invit cu drag să vă alăturați. 😊

Printre picături

imagine: Pinterest

Printre picături cad zâmbete uitate
În rama parcă prăfuită timpuriu,
Iar suflete ce nu au fost salvate
Nici de surâsuri sau hohot zglobiu
Îmbătrânesc.

Printre picături ce par a fi cristale
Rostogolite  înspre ţara nimănui
Fiori, tristeţi, luciri restrânse în spirale
Aduc timide zâmbete  din azi, care hai-hui
Îmbobocesc.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă găsiţi la Eddie în tabel. 🙂