Blue and red

Imagine: Pinterest

 

Visuri albastre
În așteptări sihastre
Încremenire.

Picuri de mărgean
Zâmbet timid de Crăciun
În înflorire.

Reclame

Azi, Lună Nouă în semnul Săgetătorului

Ne naștem puri, perfecți, aureolați de lumină, dar, undeva pe drum, de-a lungul vieții, ne sunt impuse încorsetări, tipare sau și mai rău ni le autoimpunem din dorința neverosimilă de a semăna cu ceilalți, de a ne uniformiza ideile, gândurile, trăirile, de a ne încadra în șabloanele fixate de nu se știe cine anume.

Fără a fi obligați de a urma traiectorii dinainte stabilite, nu trebuie să ne mai dorim a fi asemeni celor din jur. Cred că ne-ar fi mult mai ușor să fim sinceri cu noi înșine, iar dacă ceilalți iubesc roșul nu este greșit ca tu, cel unic, să adori de verdele, să fii altfel, să respecți alegerile făcute cu inima și să te simți confortabil în pielea ta, chiar de asta înseamnă a depăși contururile trasate.

imagine: Pinterest

Astăzi e Lună Nouă, în semnul Săgetătorului, ceea ce ne îndeamnă la reflecții, la a privi spre tot ceea am parcurs în acest an, la tot ce am realizat, a trage linie și a  analiza cât de departe am ajuns în împlinirea celor dorite la începutul anului. Am avut nevoie de răbdare, atunci când toate păreau să stagneze, am depășit momentele de cotitură, am înflorit sub deschiderea inimii către frumos și bun.

Cred că am evitat și capcanele impuse de gândurile prea multe și învălmășite, de trăiri care păreau a veni din afara noastră. Am făcut de multe ori un pas în spate, nu pentru a ne retrage definitiv, ci pentru a lăsa liniștea să învăluie totul, să putem privi detașat la ceea ce în acel moment părea să ne încorseteze.

Tot ce putea fi primit ușor, tot ceea ce păream a merita sau nu, la un moment dat, ne-a adus într-un loc din care am înțeles necesitatea sub toate formele ei. Acum e timpul să primim provocarea Universului de a ne deschide spre a primi mai mult din toate sursele cunoscute sau necunoscute nouă, să avem credința că ni se vor releva toate cele de care avem nevoie cu o susținere infinită, necondiționată.

Să știm a cere și a primi cele ce am cerut cu bucurie și recunoștință. 🙂

Aquatique, echilibru perfect și legendă

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti…

De fapt, asta nu e o poveste de citit seara copiilor, înainte de a adormi, ci este una adevărată despre un izvor cu puteri magice din care curge lin și cristalin o apă perfectă .

Izvorând din inima Carpaților, în zona rezervației naturale Abruptul Prahovean, Aquatique absoarbe din măruntaiele pământului tot ceea ce îi este necesar unei ape pentru a fi perfect echilibrate, aducând beneficii organismului mai mult decât oricare alta.

Legenda spune că se născuse odată cu lumea și crescuse la poalele munților care-i fuseseră sprijin, alean și poveste de-a lungul copilăriei.  Avea ochii la fel de limpezi ca un cer senin în zi de vară, pielea catifelată, păr mătăsos de culoarea turcoazelor și suflet curat, putând transforma orice tristețe în abur fin și orice încruntare în norișori pufoși.

În ziua aceea, însă, nu și-ar fi imaginat cele ce aveau să urmeze.

Cutreierând pe creste de munți, prin pădurile care o îmbiau de fiecare dată cu răcoarea lor și mireasma coniferelor, îngânând melodia ei preferată ce aducea cu o doină închinată minunățiilor naturii, fu surprinsă de o vijelie puternică iscată din senin.  Se retrăsese înspăimântată spre peștera doar de ea știută care o salvase de fiecare data de ploi sau vânturi puternice, dar furia furtunii începuse a prăvăli stânci, a trânti la pământ brazi falnici, astupând ieșirea din peșteră.

Copila nu se sperie prea tare știind că va trece cu bine peste orice obstacol rugându-se din tot sufletul stihiilor dezlănțuite să o cruțe, însă acestea nu păreau înduplecate de rugile ei. Trecură ore lungi, zile și mai lungi, iar ea, rămasă fără vlagă, se lipise de unul din pereții peșterii, stând nemișcată, ca și cum s-ar fi transformat în stană, doar buzele-i murmurau continuu aceeași rugă.

Îi era dor de soare, de aer curat, de adierile ce-i răvășeau părul, de mireasma coniferelor și, în acel moment, se întâmplă minunea.  Se contopise cu muntele, iar din peretele stâncos începuse a se prelinge un firișor cristalin de apă, cu susur zglobiu. Aburul fin ridicat spre soare contură o siluetă străvezie, cu păr de culoarea turcoazelor, ochi limpezi, și zâmbet curat. Astfel, dorința îi fusese îndeplinită, cumva, ajungând să vadă din nou tot ceea ce îndrăgea.

Iubise atât de mult Crăciunul încât își jurase ca-n fiecare an, în această perioadă, în nopțile cu lună plină când totul e încărcat de magie și se împlinesc toate dorințele sădite în adâncul sufletului, ea va fi acolo, la izvorul care-i dăduse puterea aceea nemăsurată, pentru a-l binecuvânta.

Brazii falnici cu vârfurile strălucind argintiu în firișorul de apă prelins din izvor se sprijineau parcă de vârfurile pleșuve ale munților, îngânând în freamătul lor un descântec doar de ei știut.

Mult mai târziu, în zilele noastre, cercetători renumiți au încercat să descopere secretul acestei ape. Ca o confirmare a proprietăților sale benefice pentru bebeluși, în urma efectuării unui studiu clinic, Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu” atestă faptul că apa minerală naturală Aquatique corespunde criteriilor indicate pentru prepararea alimentelor destinate sugarului. De asemenea, și Societatea Română de Pediatrie confirmă faptul că apa oligominerală Aquatique poate fi folosită ca atare sau pentru pregătirea hranei bebelușilor si copiilor.

 Ei nu știu că în nopțile cu luna plină, ea, Zâna Apelor vine la izvorul ei drag și incantează șoptit cuvinte doar de ea cunoscute pentru a-l purifica de orice i-ar putea aduce o cât de mică schimbare, o alterare a perfecțiunii.

compozitia chimică a unui nou născut asemănătoare cu cea a apei minerale Aquatique.

 

Apa este esența vieții, însă pentru a ne menține sănătoși și plini de vivacitate, ținând cont că organismal uman, matur, conține aproximativ 60% apă, e necesar să ne hidratăm corespunzător, iar calitatea apei trebuie să primeze.

Am ales, indiscutabil, Aquatique pentru că este slab mineralizată, provine de la un izvor de mare adâncime, absorbind din măruntaiele pământului tot ceea ce îi este necesar unei ape pentru a fi perfect echilibrate, are un conținut redus de săruri minerale, a câștigat medalii de aur și distincții pentru calitate, îndeplinește criteriile necesare de puritate și compoziție pentru a putea fi consumată de bebeluși, copii și întreaga familie.

Voi de ce ați alege Aquatique?

L.e.: am aflat despre un  eveniment pe care îl pregăteşte Aquatique şi m-am gândit să   vi-l împărtăşesc şi   vouă.

Eveniment Special de parenting

 

Un SMS pentru Cristina

Ningea cu fulgi mari și deși, ca într-o poveste ascultată de mult, tare de mult, la gura sobei. Era perfect pentru o ieşire în mijlocul naturii, pentru încărcarea cu energia necesară desfăşurării activităţilor ce aveau să urmeze în săptămâna care-şi aştepta cuminte rândul. Și ce altceva îi place unui copil pe o astfel de vreme decât să se joace în zăpadă, să meargă la saniuș, să construiască o cazemată ca un iglu, un om de zăpadă și să participe la o bulgăreală, bucurându-se din tot sufletul de fiecare moment așa cum doar ei, copiii, știu să o facă.

Cristina alesese săniușul, mai întâi, lăsând pentru mai târziu celelalte plăceri ale iernii. Pornise veselă ținându-și părinții aproape, la fel de încântați și ei de mirajul alb ce pusese stăpânire peste întreaga zare. Nimeni nu ar fi bănuit cele ce aveau să urmeze. Povestea  ei o puteţi găsi aici.

Undeva, într-un loc îndepărtat din lumea noastră rotundă și albastră un copil râde fericit în brațele mamei sale, iar fulgii zglobii îi mângâie obrajii. Altundeva, aici, mai aproape, o fetiță își îndreaptă privirile pline de speranță spre feeria de afară sperând într-o minune.

E vremea aceea încărcată de fascinaţie în care cu toții suntem mai buni. E perioada din an în care sufletele par să se sensibilizeze din orice, iar bucuria de a dărui întrece oricare alta. E timpul poveștilor adevărate și a mâinilor întinse înspre ajutorare la momentul oportun, când tot ceea ce dăruim din suflet, necondiționat, fără a aștepta răsplata pentru asta, umple întreaga lume de magie, de oameni frumoși, așternându-le pe chip lumina binecuvântărilor.

Cristina are nevoie de ajutor și îşi repetă pentru a mia oară cele mai mari dorințe ale ei care ar face ca sărbătoarea de Crăciun să fie una de poveste. Să se strângă, din donaţii, suma necesară pentru tratamentul său, să împodobească brăduțul în așteptarea Moșului, să meargă din nou la săniuș cu părinții alături, iar la finalul zilei să facă omul acela de zăpadă care iarna trecută a rămas neterminat, dar glasul ei este prea firav pentru a se face auzit de toți cei care o pot ajuta.

2 euro poate părea o sumă infimă, dar 2+2+2… de multe, multe ori, știți și voi matematică, poate fi egal cu împlinirea unui vis, a unei speranțe în mai bine, intrarea în normalitate și biruința asupra unei boli nemiloase. Eu, împreună cu toţi membrii familiei, am trimis deja câte un SMS şi mai avem timp să repetăm asta până pe 14 decembrie.

„Poți fi și tu alături de Cristina Romanescu dacă donezi 2 euro prin SMS la numărul 8832 cu textul Cristina; totodată, dacă intri pe site-ul  https://www.davidac.ro și folosești codul promoțional SALVEAZAOINIMA vei beneficia de 4% reducere la orice comandă.”

 

Parfum de catifea şi mătase

Catifea şi mătase.  Odată ce le-ai simțit moliciunea și finețea, a uneia caldă și pufoasă, a celeilalte rece, oarecum distantă, dar în același timp atât de lin unduitoare, cum ai putea spune care din cele două e mai plăcută la atingere?!?  Nu cred că se pot compara. Fiecare e deosebită în felul său propriu. Simțindu-le aproape de trup e imposibil a mai renunţa la ele, atingerea lor rămânând și în suflet ca un tatuaj etern pe umăr. Zâmbeşte şi fii fericită  că te-ai ales cu o perpetuă bucurie.

Iartă-te pentru gândul posac ce ți-a umbrit ziua și ți-a stins surâsul. Iartă-te pentru tot ce ai vrut și nu ai putut fi sau face. Iartă-te pentru aripile frânte ale crezului pe care l-ai avut și fă-ți din altul o sărbătoare. Găsește-ți drumul de urmat fără umbre și meschinărie. Zâmbește larg spre calea cea nouă ce ți se așterne cu pace, liniște și bucurii. Picură-ți parfum în suflet și iartă-te.

Fă-ţi din ziua de azi o sărbătoare cu miresme de mătase– albe, delicate, proaspete din   flori    de portocal, tuberoză şi  iasomie Sambac, suprapuse peste o catifea neagră, seducătoare şi misterioasă compusă din patchouli, ambroxan şi vetiver; apoi încearcă să le defineşti pe fiecare în parte, de poţi.

imagine: Pinterest

E zâmbet şi mister cuprins într-un flacon, umbră şi lumină, magie albă şi neagră laolaltă, bucurie şi senzualitate, yin-yang. L’Interdit. Parfumul a fost creat în 1957  de către fondatorul casei franceze – Hubert de Givenchy, pentru muza sa – Audrey Hepburn. Plin de contraste şi rafinament,  este un elogiu adus femeii ce se ştie liberă, sigură pe sine în jungla urbană care o înconjoară, încărcată de motivaţia succesului care o aşteaptă după primul pas făcut. Este parfumul care-ţi conferă curajul de a o lua de la început, ori de câte ori este nevoie şi siguranţa reuşitei.

Vindecă-ţi toate nesiguranţele cu iubire. Acoperă-ţi sufletul cu mantia de catifea în culorile  ruginii ale toamnei, debordând de bunătate, bucurie, bunăvoinţă şi nu-ţi uita eşarfa din mătase tivită cu lumină, linişte, libertate.

Vindecă-te de toate amintirile, tristeţile, neîmplinirile, aşteptările ce ţi-au  înnegurat zilele, respiră cu nesaţ aerul tare al dimineţii, zâmbeşte şi fii fericită cu alegerile tale, cu trăirile tale.

Iartă, iartă-te şi vindecă tot cu puterea iubirii   depline!

Ar fi trebuit să fie o poveste parfumată, dar a ieșit așa, ca o aducere aminte pentru mine, pentru Eul trufaş ce-şi semeţeşte fruntea uneori şi are nevoie de vindecare.

Ea (povestea fără de poveste),  se înscrie printre celelalte surate parfumate în tabelul  de pe blogul Mirelei, pentru un loc de suflet numit Clubul Condeielor Parfumate, a cărui temă  aleasă de Adriana este „Parfum de catifea şi mătase„. 

Un cuvânt, o poveste

imagine preluată de la Eddie

Se născuse surâzând sub protecția celui mai îmbelșugat și plin de culoare anotimp al anului. Asculta dintotdeauna poveștile, oricare ar fi fost acestea, cu ochii măriți de uimire, aproape fără să respire, iar un zâmbet poznaș îi era veșnic întipărit pe chip. I se părea un joc frumos întregul carusel al vieții, construit parcă din bucăți de sticlă în diferite culori asemeni unui caleidoscop.

La asfințit, sub cerul greu de culoare, când deschidea tainic o fereastră de gând, își făcea o promisiune, mereu aceeași,
să păstreze la loc de cinste printre amintiri regalul de culoare ce îi desfăta privirile și îi făcea ochii să sclipească, picurându-i în suflet o pace binecuvântată. Clipa aceasta de o imensă frumusețe, care mereu i-a  adus binecuvântare, ar fi ținut-o veșnic între palmele adunate a rugă. Simți puteri magice înconjurând-o, iar din adâncitura omoplaților străbătea până spre centrul inimii o vibrație continuă, ca un freamăt subtil. Se privi în oglinda calmă a unui lac din apropiere și abia atunci observă că purta aripi străvezii ca de libelulă.

Era liberă să zburde în toată pădurea. Prin scorburi descoperi chipuri uimite de elfi, privind ciudat la brusca apariție. La poalele copacilor seculari, nu mai înalte decât un fir de iarbă, se adăposteau silfe cu trup fragil, străveziu. În jur plutea o liniște deplină, o senzație de libertate. Sufletul îi era ușor ca un fulg și-ar fi păstrat această percepție pentru totdeauna.

O mișcare bruscă, de relaxare instinctivă, a fost de-ajuns pentru ca totul să se risipească asemeni aburului ce se ridică în zori pe coamele munților.

Lângă farfuria cu fursecuri aromate stătea o misivă nedesfăcută. În aer plutea parfum de liliac în ciuda toamnei ce își intrase de-a binelea în drepturi.

Toamna. Un singur cuvânt, o întreagă poveste.

Cine s-a mai bucurat de această temă și cele 12 cuvinte (joc, sticla, liliac, misiva, zambet, greu, lac, fursecuri, asfintit, amintiri, fereastra, gand, promisiune) puteți afla din tabelul lui Eddie.

Nici ghebele nu mai sunt ce-au fost

 

Astăzi m-am hotărât să trec şi la îndeletniciri mai prozaice. Mi-a revenit plăcuta însărcinare de a mă ocupa de curățatul ghebelor. Pofta e poftă, ce să spun, dar surpriza care mă aștepta a fost și mai mare.

tulpini ca iasca şi alte vegetaţii

Aproape un sfert din cantitate au fost frunze, iarbă, paie și alte tipuri de vegetație pe care mai mișunau încă insecte ale pădurii. O parte erau doar codițe vineții, lemnoase, iar altele prea zemuinde când le tăiam pentru a le verifica de potențiali vizitatori.

Mă apucasem eu cu avânt voinicesc să le răscolesc, să le curăț,  doar doar voi găsi unele mai acătării, să le admir în gând trase în ulei la tigaie și cu puțin usturoi,  că să nu mai zic de o porție de zacuscă gheboasă, cu muuulte ghebe adică, care-mi lăsa gura apă numai gândindu-mă la ea, dar elanul  mi-a fost frânt în curând.

ghebe-cică

Unele din cele rămase, aproape bune, aveau pălăriile ori prea maronii cu margini ca arse de brumă, ori prea albicioase, neobișnuite cumva, iar după ce le-am spălat multe dintre ele s-au sfărâmat în bucățele mici, mici de tot. Să vă mai spun că după fiebere au rămas doar cât să poți cuprinde în doi pumni?!? Inutil. Ei, să le guste cine-o vrea că eu mi-am pus pofta în cui. Banii i-am risipit, timpul l-am pierdut aiurea și nervii, nici nu mai spun. Nu aș fi avut pretenția să fie ca desenate și trase în țiplă, dar nici chiar așa.

Cred că erau de vară, o vară care a trecut cam de mult pe lângă ele, căci cele de toamnă au tulpinile mai groase, pălăriile mai mici, sunt altfel oricum.

Cam asta se întâmplă atunci când te lași pe baza altuia. Nici ghebele nu mai sunt ce-au fost, adevărat, cel puțin în cazul celor achiziționate indirect de mine.