Unul din visurile secrete ale copilăriei mele a fost să urmez cursuri de chitară, pentru a mă acompania atunci când mai fredonam vreo melodie ”en vogue”. Era o nebunie cu ”Cenaclul Flacăra” și învățasem versurile melodiilor care se lipeau, parcă, de suflet, cântam în același timp cu artiștii nou consacrați prin intermediul acestei manifestări culturale de amploare. De multe ori adormeam repetând versuri, fredonând.
Mi-ar fi fost la fel de folositoare și cursuri de muzică pentru a învăța să-mi pun mai bine în valoare vocea.
Într-o vreme chiar am fost la câteva ore, dar fiindcă nu aveam chitara mea mi-a fost mai greu să exersez și am renunțat. Cred că nu am știut să-mi susțin punctul de vedere cu fermitate în fața părinților sau măcar să-i rog mai cu ardoare. Sunt sigură că aș fi reușit să am chitara mea.
Acum o am. Soțul a venit la pachet cu ea, însă nici el nu știe decât să zdrăngăne ”Melc, melc, codobelc” pe o singură coardă.
Să vă mai spun de ce am ales chitara? Cred că în sufletul meu am știut dintotdeauna ceea ce am descoperit acum pe siteul scoalaarmonia.ro. Chitara, unul dintre cele mai îndrăgite instrumente, are o vechime de 3300 de ani și aduce nenumărate schimbări benefice stărilor sufletești: alungă depresia, anxietatea, stresul; ajută la înlocuirea unor tipare de gândire învechite cu alte noi mult mai favorabile gândirii logice și nu în ultimul rând întărește procesul de socializare.
Cât de speciale sunt clipele petrecute alături de prieteni într-un mod constructiv, cântând în grup, acopaniați de sunetul melodic al chitării!
Astfel se pot lega prietenii de durată bazate pe activități comune. Vă spun asta din proprie experiență şi-mi amintesc cum am format un grup închegat de prieteni, doar atrași fiind de sunetele unei chitări ce răzbăteau dintr-un colț retras al unui parc.
Rămâne să-i fac o surpriză fiului meu , tot e luna cadourilor, înscriindu-l la cursurile acestei şcoli, căci înscrierile se pot face şi on line, unde activează o echipă de tineri profesionişti, cu mare drag de muzică. De vârsta minimă de înscriere (6 ani) a trecut de ceva vreme, aşa că e un punct bifat, rămânând doar să-şi dorească cel puţin la fel de mult cum mi-am dorit eu.
Ar putea urma cursuri de actorie care-l vor ajuta să-şi dezvolte încrederea în propriile forţe, cultura generală, tehnica vorbirii, a improvizaţiei şi, de ce nu, imaginaţia.
Alegerea îi aparţine. 🙂