Sănătatea din plante – concert aniversar la poalele Tâmpei.

Ieri căutam soluţii cât mai optime pentru sănătatea care părea să prindă o mişcare descendentă, saturată de toate medicamentele de sinteză folosite pentru orice răceală, durere sau impresie de ceva ce nu e tocmai cum ar trebui să fie. Ipohondria e departe de mine şi chiar nu alergam la medic pentru un banal guturai sau o crampă a muşchilor, dar, uneori vizita la un cabinet medical chiar era necesară.  În mod sigur o afecţiune, netratată la timp, aduce cu ea o alta şi o alta, formându-se un cerc vicios din care cu greu reuşeşti să evadezi.

Nu vreau să-mi mai pierd timpul bătând la uşi închise, privind prin ferestre opace spre lumina ce mă înconjoară, pot să fiu liberă în a-mi alege modul în care îmi voi păstra sănătatea la cote ideale pentru cât mai mult timp.

Astăzi m-am hotărât să nu mai trudesc atât în căutarea liniştii, a sănătăţii ce îmi părea pierdute, pentru că soluţia salvatoare am găsit-o pornind de la o poveste, o poveste ce a început acum 15 ani şi încă mai continuă prin grija pentru oameni, pentru sănătatea lor, scrisă de un grup de tineri cu aspiraţii mari şi iubire faţă de natură şi toate beneficiile pe care ni le oferă aceasta.

Mi-am amintit de vremea în care mângâierea caldă a mamei îmi lua orice durere, în timp ce îmi întindea cana cu ceai aburind parfumat de cimbrişor sau alte flori de muşeţel, codiţa şoricelului, tei, la culesul cărora participasem şi eu la începutul verii, fiind puse mai apoi între coli de hârtie albă, în bătaia soarelui, împrăştiind, chiar şi aşa uscate,  parfum şi culoare în jur.

Am regăsit miresmele copilăriei în cutiuţele cu ceaiuri Dacia Plant ce conţin plante recoltate şi uscate în cele mai bune condiţii, întrunind standarde înalte de calitate, păstrându-şi nealterat complexul de substanţe bioactive, toate produsele fiind realizate într-un spaţiu controlat computerizat care monitorizează şi reglează temperatura, umiditatea şi puritatea aerului.

Fitoterapia moderna cerceteaza cu atentie compozitia plantelor si efectele compusilor acestora asupra sanatatii, valideaza folosirea unei plante pentru anumite afectiuni sau, dimpotriva, interzice folosirea ei sau recomanda utilizarea doar in anumite combinatii. Este un domeniu vast, fascinant si ancorat in cercetarile medicale si farmaceutice moderne. Romania se mandreste cu o lunga traditie de folosire a plantelor de leac, dar si cu specialisti de marca in fitoterapie. Dacia Plant a invitat pentru colaborare unii dintre cei mai apreciati specialisti in farmacognozie si fitoterapie pentru a crea produse de un inalt standard stiintific, avand la baza cercetari stiintifice laborioase.

Printre categoriile de produse ale acestei companii găsim şi : Stare de bine la birou-, Vacanţă fără griji- comprimate şi tincturi pentru orice situaţie neprevăzută sau disconfort, Îngeraşul-produse pentru copii, Sublima-gama pentru femei.

Acest minunat colectiv de oameni care au ales să-şi dedice întreaga muncă păstrării sănătăţii cu ingrediente naturale împlinesc 15 ani şi cu această ocazie vor oferi bucurie, ca de fiecare dată, tuturor celor ce vor fi prezenţi la concertul aniversar susţinut de trupa Phoenix  pe 2 iulie în Piaţa Sfatului din Braşov. Ce poate fi mai minunat decât aerul ozonat de la poalele munţilor, la ceas de seară, pe acordurile muzicale atât de dragi şi cunoscute ?!? Va fi o dublă aniversare căci îndrăgita trupă împlineşte 55 de ani de activitate. La mulţi ani, sănătăţii din plante şi muzicii ! 🙂

Statuară dar vivantă

Parcul se umpluse de forfotă. În trecerile grăbite oamenii nu uitaseră să se oprească pentru a admira diversitatea noilor statui răspândite mai peste tot. Cei mici, cu părinţii de mână, purtau baloane în culori vesele, vată de zahăr sau coifuri ca pe nişte adevărate trofee. Se opreau din loc în loc, cu ochi măriţi de uimire, pentru a analiza cu atenţia specifică vârstei grupurile statuare ale căror culori se armonizau perfect cu verdele ierbii, auriul razelelor de soare ce se apropie de asfinţit, întreaga animaţie pestriţă ce înfrumuseţa locul altfel prea puţin frecventat în zilele obişnuite. Era un eveniment ce reuşise a aduna o mulţime mult peste aşteptări.

Vântul răsfoia filele unui ziar ce rămăsese deschis. Privirile mi se îndreptară involuntar înspre el deslușind un titlu cu litere de o șchioapă: ”TEATRUL MASCA SĂRBĂTOREȘTE 27 DE ANI DE EXISTENȚĂ. FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE STATUI VIVANTE VA DURA 7 ZILE. ”

Data înscrisă în antetul paginii mă descumpăneşte -30 mai 2017. Cumva, călătorisem în timp, dar nu făcusem o întoarcere, ci un salt în viitor. Mă ştiam în anii ’60 când acest gen de manifestare artistică începuse a prinde contur. Ceva se întâmplase, în mod sigur, însă acum nu puteam căpăta vreo lămurire, vreo informaţie care să-mi risipească incertitudinea.

Doar cu puțin de cincizeci de ani mai mult
Trecuți peste o împietrire ce pare marmură sau lut
Fiind doar mușchi întinși, doar nemișcare și voință
Ce poartă această artă nescrisă-n biruință.

Mişcările îmi erau inexistente simţindu-mă captivă în propriul trup ca într-un bloc de marmură neşlefuit ce lăsa a se întrezări forma finală, fără patina dată de ultima atingere care-i evidenţiază căldura şi strălucirea.

O rază de soare reuşise a-mi înceţoşa privirea, iar puştiul oprit, chiar atunci, în faţa mea exclamă nedumerit: „Mamă, statuia plânge! O fi având şi ea suflet?”.  Mă crezusem, doar, pierdută în trecut. Rătăcire de-o clipă. Întrebarea lui îmi înfloreşte un început de zâmbet în colţul gurii, gândind, în acelaşi timp, ce noroc am avut că nu a plouat.

Nemișcarea își relevă întreaga splendoare la ceas de înserare, necuvintele se aud printr-o ascultare atentă a respirației micșorate și ea, iar privirile grăiesc mai mult decât orice strigăt, cu o mai mare intensitate decât a unei șoapte zbuciumate. Fragilitatea luptă cu împietrirea, mușchii tânjesc după destindere, dar voinţa triumfă asupra acestor impedimente, doar gândul își mai deschide aripile spre zbor nemărginit.

Festivalul International de Statui Vivante

Mă simt binecuvântată să fiu parte a acestui eveniment, a unui adevărat spectacol în care nemișcarea își scrie propria istorie, unde sunt spuse pe nevorbite povești despre  viață, iubire, zbor neștiut de gând și cuvânt.

Nemişcarea Urbană sau Statuile Vivante

„Trecutul e o-ncăpere din prezent în care intrăm mai rar. N-avem decât să deschidem o uşă, atât, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des”- I. Vulpescu

Depinde de noi cât de mare facem pasul ce trece acest prag, ajungând în trecutul îndepărtat sau mai apropiat. Acum nu e vorba despre momente peste care s-a aşternut strat gros din pulberea amintirilor, ci de unele mai recente, stocate cu grijă, vii încă într-un colţ de memorie – Carnavalul de la Veneţia.  În februarie, a început în mod tradiţional cu „Zborul îngerului” lansat din turnul clopotniţei Bazilicii San Marco, reuşind să adune o mulţime impresionantă de oameni, în piaţa cu acelaşi nume, care privesc uimiţi de fiecare dată sub o ploaie de confetti şi  paiete; a continuat timp de mai multe zile cu grandioase spectacole acvatice muzicale, sunet de viori, săli de bal arhipline, focuri de artificii şi, nu în ultimul rând, celebrele măşti.

 Fiecare dintre strălucitoarele costume de epocă spunea o poveste întregită de diversitatea culorilor, formelor şi aspectului măştilor care reprezintă, de cele mai multe ori, personaje din comedia dell’arte, uneori sinistre, alteori vesele, uimitoare sau doar ciudate, acestea dând unicitate Veneţiei în aceeaşi măsură în care gondolele ce-i străbat canalele îi conferă aerul de poveste.

Veneţia este unică, dar poveştile se spun peste tot în lume, la fiece colţ de stradă, în spaţii închise sau deschise, atrăgându-ne prin diversitatea lor. Şi noi ne putem mândri cu ale noastre, mai ales că peste doar câteva zile va începe un eveniment de excepţie.

Parisul, cel puţin simbolul său, va fi prezent în Micul Paris, Steve Jobs, Coco Chanel, personaje inventate ad-hoc sau la a căror concepere s-a muncit enorm, grupuri statuare, vor putea fi admirate în a lor „Nemişcare Urbană”, transmițând mesaje și stări inegalabile tuturor celor ce știu să se bucure de ele.

Începând cu data de 30 mai în Bucureşti, timp de 7 zile, profesioniştii de la Teatrul Masca şi invitaţii lor din Austria, Olanda şi China ne promit o ediţie cu totul şi cu totul specială a Festivalului Internaţional de Statui Vivante.

Noaptea statuilor vivante va aduce alături artiști străini și români într-un parc al unuia dintre cele mai interesante muzee din București, Casa Filipescu-Cesianu, spațiu cu o aură specială, misterios și elegant, suficient de mare pentru a fi încăpător și destul de intim pentru a crea o stare cu totul specială celor care vor veni să asiste la acest moment atât de important al festivalului nostru.

Ediția a VII-a a Festivalului Internațional de Statui Vivante Masca – 2017 va fi un eveniment cultural fără precedent și cu siguranță deschizător de perspective!

Programul evenimentului este următorul :

– 30 mai – Deschiderea Festivalului (Noaptea Statuilor Vivante), Casa Filipescu –  Cesianu, ora 20.00

-31 mai – 1 iunie – Parcul Humulești (cartierul Ferentari)

-2 – 3 iunie – Parcul Crângași (cartierul Crângași)

-4 – 5 iunie – Parcul Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului („Locul de la Roata mare”)

Spectacolele vor avea loc zilnic începând cu ora 16.00, totalizând un număr de 60 de reprezentaţii.

Nu doar munca asiduă va asigura perfecțiunea acestor statui sau grupuri statuare, ci și măiestria celor care le întruchipează.

Ar fi mare păcat să fii bucureştean sau un turist aflat în trecere şi să ratezi asemenea episoade stimulatoare ale imaginaţiei, putând măcar a imortaliza momente unice  şi, poate, cine ştie, vreodată vei avea parte de clipa ta de glorie.

Pe aripi de viitor

 

Azi am călătorit
În nebuloasa fără de sfârşit
În viitor.
Toate îmi par uimitoare,
Iar printre toate şi cuptoare cu microunde.

Culori amestecate se-mbulzesc
În raze de lumină mă-ncălzesc
Pluteşte-n jur cerc de magie
Benefică, un fel de energie
Voodoo.

E de la el, de la Daewoo  daewoo
Mireasma, energia, totul,
Iar micul, cunoscutul    bâzâit
Cu clape de pian e-nlocuit,
Chopin.

Mai mare dragul să găteşti
Sau doar puţin să încălzeşti
O multitudine de preparate
Într-un timp cât mai scurt se poate,
Pragmatic.

Fum? Neplăcută amintire
Ce zboară ca un puf de păpădie
Stropi de mâncare? Doar butaforie
Rămaşi pe rafturi de bucătărie
Demult.

Acum totul este imaculat
Cuptorul pare că s-a curăţat
De unul singur.
Meniul pentru o nouă zi îl afişează
Făcând familia întreagă să zâmbească
Ca-n vis.

Nu pare conectat la nicio sursă
De curent, e o resursă
Necunoscută sau ascunsă
Economie, sigur, sunt dispusă
A face.

Valoarea nutritivă e păstrată
Mâncarea ce-o doreşti îndată
E gata şi-are o savoare
De zâmbet legănat în soare
Molcom.

E tare mic, aerisit, frumos
Tot ce găteşti cu el e sănătos
Cuptoru-i potrivit, se pare,
Pentru a pune la-ncercare
Ştiinţa.

Idealişti sau visători
Vom smulge energii din sori
Ca să atingem idealuri
În timp real, în plăsmuiri
Azi investim.

demax

 

 

Previziunile frigiderului

Se făcea că o penurie de frigidere pusese stăpânire pe întreaga planetă. Stocurile din magazine şi depozite se epuizaseră de ceva vreme, cele existente în locuinţe stăteau să-şi dea ultima suflare, iar cum această situaţie părea inacceptabilă, câte o minte mai luminată şoşotea pe la colţuri că ar fi vorba despre un complot, deoarece aşa ceva nu se mai pomenise de când lumea, adică de pe la 1750, când fusese inventat principiul refrigerării, sau 1913 când a apărut primul frigider casnic comercial, tot pe-acolo.

daewooÎntr-un subsol slab luminat rămăsese un Daewoo, puţin cam prăfuit, dar într-o stare de funcţionare impecabilă; cu un sistem economic de iluminare, LED; ladă « Fresh Keeper » ce păstra fructele şi legumele proaspete pentru mult timp şi un consum redus de energie ; care scăpase ca prin urechile acului,  poate datorită aspectului său deosebit, vintage, ce reuşise să-i păcălească pe complotişti.

Auziseră ei că în China s-a dezvoltat un sistem de telemedicină care ajută medicii din oraşe să trateze pacienţii săraci din mediul rural, la distanţă, cu ajutorul unor instrumente medicale uşor de folosit de către cadrele medicale mai puţin calificate; că în Africa dacă se descarcă bateria telefonului se găsesc antreprenori ingenioşi care ne pot ajuta să o încărcăm cu ajutorul bicicletelor; iar în Peru, unde plouă foarte puţin, dar umiditatea este foarte ridicată, un colegiu de inginerie a creat un panou publicitar imens care absoarbe umiditatea şi o transformă în apă purificată. Atunci, de ce nu s-ar inventa şi un frigider inteligent ?

Se zvonea că s-ar pregăti scoaterea pe piaţă a unui nou tip de frigider, frigiderul previzionar, sau, doar precaut.

Va fi, normal, ultima descoperire în materie de frigidere, o tehnologie avansată, îmbinând stilul futurist cu cel fantasy, capabilă să ne ajute în desfăşurarea activităţilor zilnice, în alegerea unui stil de viaţă sănătos.

Când tocmai ai mâncat, dar, parcă, ai mai vrea ceva şi cu o poftă de zile mari te îndrepţi spre frigider, acesta te atenţionează: «Dacă mai mănânci şi porţia aceasta vei depăşi greutatea ideală.» Nu ai ce face şi renunţi, căci o asemenea previziune nu-ţi pică prea bine.

Dimineaţa, căutând înnebunit cheile, auzi o voce drăguţă care te atenţionează : «Dacă te mai plimbi mult vei întârzia la serviciu (în acelaşi timp zăreşti oglindindu-se pe suprafaţa lui lucioasă cheile aflate pe măsuţa de vis-a-vis). Ia-ţi sendvişul şi pleacă odată!»  Renunţi la sendviş, înşfaci cheile şi ieşi în fugă de teamă că vei întârzia.

Seara te îndrepţi însetat spre sticla răcoroasă cu suc, dar, în acelaşi timp, auzi : «Dacă ai să bei sucul acela carbogazos te vei balona», după care, bineînţeles, că renunţi şi la asta, imaginându-ţi că vei avea un abdomen care arată de parcă ai fi înghiţit o minge de rugby.

Când ne vor ajunge până peste cap atâtea previziuni sumbre, vom schimba tactica printr-o  ajustare a programului, pentru că unii reacţionează la critici, alţii la cuvinte încurajatoare.

Frigiderul ne va afişa lista alimentelor pentru a ne sport1hrăni cât mai sănătos, porţiile necesare, amintindu-ne să facem mişcare şi să zâmbim cât mai mult, prin simpla expunere a unor emoticoane.

Conformându-ne, vom putea fi măguliţiţi. « Felicitări, ai făcut alegerea cea mai bună pentru meniul de astăzi!». Sau, de ce nu, « Arăţi tare bine! » şi, bineînţeles că la o astfel de replică vom zâmbi, dar asta nu e tot. smile

Va avea grijă, în locul nostru, de menţinerea prospeţimii aerului din interiorul său, de curăţare şi data de expirare a produselor.

Timpul nostru preţios pe care l-am fi alocat acestor activităţi va fi, astfel, folosit în alte scopuri, alături de cei dragi.

Complotul fiind pus la cale, ne mai rămâne, doar, să aşteptăm bifarea tuturor punctelor de pe listă.

Cu un frigider atât de inteligent, în mod sigur, viaţa ni se va părea mult mai frumoasă.

Nu trebuie să ne limităm doar la ceea ce putem vedea, gusta, simţi. Imaginaţia nu poate fi mărginită şi nici progresul stăvilit.

Astrele prevăd un ritm de desfăşurare al evenimentelor mult mai alert, astfel, cine ştie dacă, nu cumva, se vor descoperi noi tehnologii la care doar visăm.  demax

Cam asta prevăd. Eu sau frigiderul ?

Neşansa transformată în şansă cu panourile radiante

 

Cât ghinion poate avea o persoană să i se strice centrala termică tocmai acum pe gerul Bobotezei?

Nu ştiu nici eu prea sigur ce o fi de vină karma (cine ştie ce-oi mai fi făcut în alte vieţi), feng shuiul ( l-oi fi tulburat în vreun fel), dar s-a abătut asupra mea această năpastă mai ceva ca viforul de afară.

Nu-i vorbă că îi cam trecuse şi termenul de garanţie şi durata de viaţă cu mult, că o aveam instalată de vreo 15 ani, nu 8-10 cât ar fi fost estimată. A fost bună la vremea ei, chiar dacă necesita revizie periodică, aerisirea caloriferelor, un vas cu apă pentru un aer nu foarte uscat, mai o garnitură schimbată, mai o curăţare chimică, însă şi-a făcut treaba, asigurându-ne confort termic.

Şi acum ce e de făcut?

Să aprind lumânări? Aprind. Să fac mătănii? Fac. Dar toate astea nu reuşesc să mă încălzească decât în momentul efortului depus şi apoi?

România a încremenit sub ger, ţine să mă atenţioneze un titlu al ştirilor de prânz ce răzbat din difuzoarele televizorului care, culmea, încă funcţionează, că mă aştept să cedeze toate de-acum.

Dar nu-i iadul chiar atât de negru, o soluţie trebuie să existe şi pentru problema cu care mă confrunt.

Cercetez google-lul, care nu m-a dezamăgit până acum, iar soluţia răsare de unde mă aşteptam mai puţin. O campanie pe BlogalInitiative – „Avantajele panourilor radiante cu infraroşu” îmi oferă soluţia la care nici nu mă gândisem.

principii-functionare-panouri-radiante
principii-functionare-panouri-radiante

 „Încălzirea cu panouri radiante cu infraroşu are la bază acelaşi principiu prin care Soarele încălzeşte Pământul, prin radiaţii infraroşii. Astfel, prin radiaţiile infraroşii emise, asemeni Soarelui, panourile radiante cu infraroşu încălzesc cu prioritate obiectele, transformându-le pe acestea în veritabile calorifere. Astfel, suprafaţa care încălzeşte este semnificativ mai mare, căldura propagându-se uniform în încăpere. Datorită acestui principiu, nu se creează curenţi de aer în locuinţă, evitându-se antrenarea particulelor de praf şi totodată, declanşarea anumitor alergii.”

Informaţiile mă mulţumesc pe deplin, dar sunt decisă să studiez mai în profunzime problema pentru a înlătura orice urmă de nelămuriri.

Avantaje sunt, ce-i drept, mult mai multe decât mă aşteptasem: contribuie la eficientizarea activităţii fiziologice la nivel celular; ajută la reglarea echilibrului termodinamic al organismului; ameliorează şi calmează durerile reumatice; îmbunataţesc respiraţia; încetinesc efectul de îmbătrânire; îmbunătăţesc vederea şi previn apariţia unor boli oculare; previn depresia; îmbunataţesc somnul; previn apariţia unei game largi de alergii; stimulează buna dispoziţie şi creativitatea la copii.

Toate acestea sunt importante, ajutând balanţa să se încline în favoarea metodei inovative de încălzire, fără costuri ridicate, fără mare deranj, cu o garanţie de 5-10 ani şi o durată de viaţă estimată la 20-25 de ani, fără a ocupa spaţiu inutil, panouri-radiante-instalare-tavan-001putând fi montate chiar şi pe tavan.

Au un aspect ce poate fi personalizat în funcţie de preferinţe, iar asta îmi convine de minune, şi aşa voiam să schimb puţin înfăţişarea apartamentului la început de an.

Unde mai pui că se montează uşor, fără avize prealabile, sunt ecologice – deoarece nu degajă noxe, pot fi controlate de la distanţă cu o telecomandă. Fiecare componentă a acestui sistem a fost concepută pentru a oferi performanţe ridicate, folosindu-se cele mai noi tehnologii cu fibră de carbon.

panou-radiant-rugaciunea-unei-flori Un nou început, un nou aspect, poate aşa revine şi feng shuiul la sentimente mai bune.

Voi avea grijă să consult specialiştii pentru a le alege pe cele mai potrivite în funcţie de mărimea spaţiului în care urmează a fi montate.

Acum, că tot şi-a reluat Mercur mersul direct (în ultimele trei săptămâni fusese retrograd), e timpul să iau şi eu o decizie înţeleaptă, optând pentru ceea ce este mai bun, în ce priveşte confortul şi sănătatea noastră.

Cred că am făcut cea mai bună alegere. Cine s-ar fi gândit că neşansa se poate transforma în şansă cât ai zice: panouri radiante?

 

Rezoluţii şi experienţe

În serile târzii când soarele aprinde vâlvătăi peste vârfuri de pădure, iar frunzele foşnesc în dansul lor perfect, de la desprinderea de ramuri până la atingerea graţioasă a pământului ce le acceptă căldura cu recunoştinţă, deasupra oraşului tăcut ce-şi aşterne panorama arămie la picioarele noastre, cu un cocteil proaspăt turnat în paharele aburinde, parcă, e ceasul magic al bilanţurilor zilei,  al anului ce stă să se încheie, a vieţii trăite până în acest moment.
cartonase-yo-1-01-aaa-e1476180662558Când toate calculele făcute sunt pozitive merită  sărbătorite  cu  ceva fin şi cred că ar fi suficient să folosesc doar câţiva stropi din siropul YO care adună în el gustul sălbatic al fructelor alese cu grijă alături de  cel al experienţei de 60 de ani,  ani de reţete şi încercări trecute cu brio de filtrul celor mai aprigi critici, mai mari sau mai mici. Siropul de zmeură ar fi cel ales de această dată, care se lasă combinat cu alţi câţiva stropi de lime, înviorândul cu o băutură alcoolizată, doar atât cât să scoată în evidenţă aromele folosite, obţinând astfel licoarea perfectă.

 

Provocarea lansată de BlogalInitiative, prin care ar trebui să-mi stabilesc 5 rezoluţii de atins până la vârsta de 60 de ani, m-a cam pus pe gânduri, îndemnându-mă la introspecţie.
Privind în urmă, îmi dau seama că timpul zboară tăcut, îşi urmează cursul fără a putea fi oprit, iar noi trecem prin viaţă cu satisfacţii, mai mari sau mai mici, cu vise atinse, care au fost urmate cu dinţii strânşi până la împlinire, uitate în bătaia vântului, sau ancorate în realităţi trecătoare, adunând în timp pulbere de stele care ar avea nevoie doar de o baghetă magică pentru a le duce spre limanul împlinirii.
csm_jobilaeum-2_666eb9514a20, 40, 60 – trei paşi rapizi care ne duc spre vârsta ce ar trebui să ne facă a ne simţi realizaţi cumva, mulţumiţi de ceea ce am trăit.

60 de ani, o vârstă plină, oarecum rotundă, o vârstă a maturităţii depline în gândire, a automatismelor de zi cu zi ajunse la desăvârşire, a bucuriilor adunate nu doar în albume cu fotografii ci şi în simţăminte, a siguranţei lucrurilor bine făcute, a unui suflet rămas tânăr, în ciuda anilor trecuţi în grabă, în prea mare grabă.

Mă aflu undeva alături de cel de-al doilea pas, privind cu încredere spre viitor şi cu nostalgie spre anii copilăriei, căci vremurile acelea, oricât de mult ne-am dori, nu se mai întorc. Surâsul bunicii, sfaturile ei cu privire la drumul de urmat în viaţă, prima rugăciune învăţată, parfumul rufăriei albite sub clar de lună pusă la păstrare, apoi, printre săculeţi cu lavandă şi mentă sălbatică cu mireasmă ameţitoare, păstrând parcă pentru totdeauna razele soarelui în ţesătura lor, bunătăţile ascunse prin dulapurile de nuc din camera cea bună în aşteptarea năzdrăvanilor dragi.

De aici aş putea porni cu stabilirea hotărârilor şi paşilor de urmat pentru a-mi atinge ţelurile propuse.

1Surâsul bunicii- este de neuitat şi pentru a avea zâmbetul acela de om împlinit, mulţumit de trecerea sa, de ceea ce i-a oferit viaţa, ar trebui să renunţ, poate, la un viciu, la singurul şi cel mai de neînfrânt, până acum. Să fac sport sau să deprind, măcar, obiceiul unui mers rapid 30 de minute zilnic, căci sănătatea e unul din secretele care ne păstrează nu numai trupul, ci şi sufletul tinere pentru mai mult timp, iar asta se poate oglindi pe chip, negreşit.

2 – Sfaturile ei- printre care se regăseşte si acela de a gândi mai mult înainte de a-mi pierde răbdarea, de a-mi oferi răgazul necesar unei respiraţii profunde care ar avea darul de a curăţa de negativitate şi vorba, şi gândul, ducând astfel la o mai bună înţelegere, o mai bună stăpânire de sine  şi cunoaşterea în profunzime a propriei persoane.

3Prima rugăciune învăţată ar putea însemna şi primele acorduri pe clape de pian, mângâiate de degetele unei fetiţe timide, niciodată definitivate, dar care ar avea ocazia să exerseze acum, când a ajuns la maturitate, până la învăţarea câtorva valsuri de Chopin, măcar.
4Parfumul cel sălbatic al Toscanei aş vrea să-l simt mai mult decât orice, să mă las mângâiată de razele soarelui, să mă bucur de nesfârşirea livezilor de măslini, a plantaţiilor cu viţă de vie, să vizitez Florenţa, Pisa, Chianti, Coasta Etruscă şi nu în ultimul rând Vinci, oraşul unde s-a născut geniul renaşterii.
Bunătăţile. Ar fi o mare realizare să-mi reuşească reţetele celui mai pufos şi aromat cozonac care s-ar putea face vreodată, a celor mai gustoase, fragede şi îmbietoare prăjituri, a celor mai sănătoase, hrănitoare şi apetisante feluri de mîncare. 
60-de-ani
Când toate aceste obiective vor fi atinse, apropiindu-mă de vârsta la care au fost propuse a se realiza, cred că şi aniversarea va fi mai dulce, mai plină de arome şi culoare, asemeni siropurilor Yo care „sunt originare din Austria, fiind cel mai popular brand de siropuri de fructe. Apreciat în egală măsură de copii și de bunici, siropurile YO sunt făcute din fructe de cea mai bună calitate, supuse unui sistem de control al calității fructelor extrem de riguros” şi care ne umplu viaţa de fructe şi savoarea lor.