Pe aripi de viitor

 

Azi am călătorit
În nebuloasa fără de sfârşit
În viitor.
Toate îmi par uimitoare,
Iar printre toate şi cuptoare cu microunde.

Culori amestecate se-mbulzesc
În raze de lumină mă-ncălzesc
Pluteşte-n jur cerc de magie
Benefică, un fel de energie
Voodoo.

E de la el, de la Daewoo  daewoo
Mireasma, energia, totul,
Iar micul, cunoscutul    bâzâit
Cu clape de pian e-nlocuit,
Chopin.

Mai mare dragul să găteşti
Sau doar puţin să încălzeşti
O multitudine de preparate
Într-un timp cât mai scurt se poate,
Pragmatic.

Fum? Neplăcută amintire
Ce zboară ca un puf de păpădie
Stropi de mâncare? Doar butaforie
Rămaşi pe rafturi de bucătărie
Demult.

Acum totul este imaculat
Cuptorul pare că s-a curăţat
De unul singur.
Meniul pentru o nouă zi îl afişează
Făcând familia întreagă să zâmbească
Ca-n vis.

Nu pare conectat la nicio sursă
De curent, e o resursă
Necunoscută sau ascunsă
Economie, sigur, sunt dispusă
A face.

Valoarea nutritivă e păstrată
Mâncarea ce-o doreşti îndată
E gata şi-are o savoare
De zâmbet legănat în soare
Molcom.

E tare mic, aerisit, frumos
Tot ce găteşti cu el e sănătos
Cuptoru-i potrivit, se pare,
Pentru a pune la-ncercare
Ştiinţa.

Idealişti sau visători
Vom smulge energii din sori
Ca să atingem idealuri
În timp real, în plăsmuiri
Azi investim.

demax

 

 

Previziunile frigiderului

Se făcea că o penurie de frigidere pusese stăpânire pe întreaga planetă. Stocurile din magazine şi depozite se epuizaseră de ceva vreme, cele existente în locuinţe stăteau să-şi dea ultima suflare, iar cum această situaţie părea inacceptabilă, câte o minte mai luminată şoşotea pe la colţuri că ar fi vorba despre un complot, deoarece aşa ceva nu se mai pomenise de când lumea, adică de pe la 1750, când fusese inventat principiul refrigerării, sau 1913 când a apărut primul frigider casnic comercial, tot pe-acolo.

daewooÎntr-un subsol slab luminat rămăsese un Daewoo, puţin cam prăfuit, dar într-o stare de funcţionare impecabilă; cu un sistem economic de iluminare, LED; ladă « Fresh Keeper » ce păstra fructele şi legumele proaspete pentru mult timp şi un consum redus de energie ; care scăpase ca prin urechile acului,  poate datorită aspectului său deosebit, vintage, ce reuşise să-i păcălească pe complotişti.

Auziseră ei că în China s-a dezvoltat un sistem de telemedicină care ajută medicii din oraşe să trateze pacienţii săraci din mediul rural, la distanţă, cu ajutorul unor instrumente medicale uşor de folosit de către cadrele medicale mai puţin calificate; că în Africa dacă se descarcă bateria telefonului se găsesc antreprenori ingenioşi care ne pot ajuta să o încărcăm cu ajutorul bicicletelor; iar în Peru, unde plouă foarte puţin, dar umiditatea este foarte ridicată, un colegiu de inginerie a creat un panou publicitar imens care absoarbe umiditatea şi o transformă în apă purificată. Atunci, de ce nu s-ar inventa şi un frigider inteligent ?

Se zvonea că s-ar pregăti scoaterea pe piaţă a unui nou tip de frigider, frigiderul previzionar, sau, doar precaut.

Va fi, normal, ultima descoperire în materie de frigidere, o tehnologie avansată, îmbinând stilul futurist cu cel fantasy, capabilă să ne ajute în desfăşurarea activităţilor zilnice, în alegerea unui stil de viaţă sănătos.

Când tocmai ai mâncat, dar, parcă, ai mai vrea ceva şi cu o poftă de zile mari te îndrepţi spre frigider, acesta te atenţionează: «Dacă mai mănânci şi porţia aceasta vei depăşi greutatea ideală.» Nu ai ce face şi renunţi, căci o asemenea previziune nu-ţi pică prea bine.

Dimineaţa, căutând înnebunit cheile, auzi o voce drăguţă care te atenţionează : «Dacă te mai plimbi mult vei întârzia la serviciu (în acelaşi timp zăreşti oglindindu-se pe suprafaţa lui lucioasă cheile aflate pe măsuţa de vis-a-vis). Ia-ţi sendvişul şi pleacă odată!»  Renunţi la sendviş, înşfaci cheile şi ieşi în fugă de teamă că vei întârzia.

Seara te îndrepţi însetat spre sticla răcoroasă cu suc, dar, în acelaşi timp, auzi : «Dacă ai să bei sucul acela carbogazos te vei balona», după care, bineînţeles, că renunţi şi la asta, imaginându-ţi că vei avea un abdomen care arată de parcă ai fi înghiţit o minge de rugby.

Când ne vor ajunge până peste cap atâtea previziuni sumbre, vom schimba tactica printr-o  ajustare a programului, pentru că unii reacţionează la critici, alţii la cuvinte încurajatoare.

Frigiderul ne va afişa lista alimentelor pentru a ne sport1hrăni cât mai sănătos, porţiile necesare, amintindu-ne să facem mişcare şi să zâmbim cât mai mult, prin simpla expunere a unor emoticoane.

Conformându-ne, vom putea fi măguliţiţi. « Felicitări, ai făcut alegerea cea mai bună pentru meniul de astăzi!». Sau, de ce nu, « Arăţi tare bine! » şi, bineînţeles că la o astfel de replică vom zâmbi, dar asta nu e tot. smile

Va avea grijă, în locul nostru, de menţinerea prospeţimii aerului din interiorul său, de curăţare şi data de expirare a produselor.

Timpul nostru preţios pe care l-am fi alocat acestor activităţi va fi, astfel, folosit în alte scopuri, alături de cei dragi.

Complotul fiind pus la cale, ne mai rămâne, doar, să aşteptăm bifarea tuturor punctelor de pe listă.

Cu un frigider atât de inteligent, în mod sigur, viaţa ni se va părea mult mai frumoasă.

Nu trebuie să ne limităm doar la ceea ce putem vedea, gusta, simţi. Imaginaţia nu poate fi mărginită şi nici progresul stăvilit.

Astrele prevăd un ritm de desfăşurare al evenimentelor mult mai alert, astfel, cine ştie dacă, nu cumva, se vor descoperi noi tehnologii la care doar visăm.  demax

Cam asta prevăd. Eu sau frigiderul ?

Neşansa transformată în şansă cu panourile radiante

 

Cât ghinion poate avea o persoană să i se strice centrala termică tocmai acum pe gerul Bobotezei?

Nu ştiu nici eu prea sigur ce o fi de vină karma (cine ştie ce-oi mai fi făcut în alte vieţi), feng shuiul ( l-oi fi tulburat în vreun fel), dar s-a abătut asupra mea această năpastă mai ceva ca viforul de afară.

Nu-i vorbă că îi cam trecuse şi termenul de garanţie şi durata de viaţă cu mult, că o aveam instalată de vreo 15 ani, nu 8-10 cât ar fi fost estimată. A fost bună la vremea ei, chiar dacă necesita revizie periodică, aerisirea caloriferelor, un vas cu apă pentru un aer nu foarte uscat, mai o garnitură schimbată, mai o curăţare chimică, însă şi-a făcut treaba, asigurându-ne confort termic.

Şi acum ce e de făcut?

Să aprind lumânări? Aprind. Să fac mătănii? Fac. Dar toate astea nu reuşesc să mă încălzească decât în momentul efortului depus şi apoi?

România a încremenit sub ger, ţine să mă atenţioneze un titlu al ştirilor de prânz ce răzbat din difuzoarele televizorului care, culmea, încă funcţionează, că mă aştept să cedeze toate de-acum.

Dar nu-i iadul chiar atât de negru, o soluţie trebuie să existe şi pentru problema cu care mă confrunt.

Cercetez google-lul, care nu m-a dezamăgit până acum, iar soluţia răsare de unde mă aşteptam mai puţin. O campanie pe BlogalInitiative – „Avantajele panourilor radiante cu infraroşu” îmi oferă soluţia la care nici nu mă gândisem.

principii-functionare-panouri-radiante
principii-functionare-panouri-radiante

 „Încălzirea cu panouri radiante cu infraroşu are la bază acelaşi principiu prin care Soarele încălzeşte Pământul, prin radiaţii infraroşii. Astfel, prin radiaţiile infraroşii emise, asemeni Soarelui, panourile radiante cu infraroşu încălzesc cu prioritate obiectele, transformându-le pe acestea în veritabile calorifere. Astfel, suprafaţa care încălzeşte este semnificativ mai mare, căldura propagându-se uniform în încăpere. Datorită acestui principiu, nu se creează curenţi de aer în locuinţă, evitându-se antrenarea particulelor de praf şi totodată, declanşarea anumitor alergii.”

Informaţiile mă mulţumesc pe deplin, dar sunt decisă să studiez mai în profunzime problema pentru a înlătura orice urmă de nelămuriri.

Avantaje sunt, ce-i drept, mult mai multe decât mă aşteptasem: contribuie la eficientizarea activităţii fiziologice la nivel celular; ajută la reglarea echilibrului termodinamic al organismului; ameliorează şi calmează durerile reumatice; îmbunataţesc respiraţia; încetinesc efectul de îmbătrânire; îmbunătăţesc vederea şi previn apariţia unor boli oculare; previn depresia; îmbunataţesc somnul; previn apariţia unei game largi de alergii; stimulează buna dispoziţie şi creativitatea la copii.

Toate acestea sunt importante, ajutând balanţa să se încline în favoarea metodei inovative de încălzire, fără costuri ridicate, fără mare deranj, cu o garanţie de 5-10 ani şi o durată de viaţă estimată la 20-25 de ani, fără a ocupa spaţiu inutil, panouri-radiante-instalare-tavan-001putând fi montate chiar şi pe tavan.

Au un aspect ce poate fi personalizat în funcţie de preferinţe, iar asta îmi convine de minune, şi aşa voiam să schimb puţin înfăţişarea apartamentului la început de an.

Unde mai pui că se montează uşor, fără avize prealabile, sunt ecologice – deoarece nu degajă noxe, pot fi controlate de la distanţă cu o telecomandă. Fiecare componentă a acestui sistem a fost concepută pentru a oferi performanţe ridicate, folosindu-se cele mai noi tehnologii cu fibră de carbon.

panou-radiant-rugaciunea-unei-flori Un nou început, un nou aspect, poate aşa revine şi feng shuiul la sentimente mai bune.

Voi avea grijă să consult specialiştii pentru a le alege pe cele mai potrivite în funcţie de mărimea spaţiului în care urmează a fi montate.

Acum, că tot şi-a reluat Mercur mersul direct (în ultimele trei săptămâni fusese retrograd), e timpul să iau şi eu o decizie înţeleaptă, optând pentru ceea ce este mai bun, în ce priveşte confortul şi sănătatea noastră.

Cred că am făcut cea mai bună alegere. Cine s-ar fi gândit că neşansa se poate transforma în şansă cât ai zice: panouri radiante?

 

Rezoluţii şi experienţe

În serile târzii când soarele aprinde vâlvătăi peste vârfuri de pădure, iar frunzele foşnesc în dansul lor perfect, de la desprinderea de ramuri până la atingerea graţioasă a pământului ce le acceptă căldura cu recunoştinţă, deasupra oraşului tăcut ce-şi aşterne panorama arămie la picioarele noastre, cu un cocteil proaspăt turnat în paharele aburinde, parcă, e ceasul magic al bilanţurilor zilei,  al anului ce stă să se încheie, a vieţii trăite până în acest moment.
cartonase-yo-1-01-aaa-e1476180662558Când toate calculele făcute sunt pozitive merită  sărbătorite  cu  ceva fin şi cred că ar fi suficient să folosesc doar câţiva stropi din siropul YO care adună în el gustul sălbatic al fructelor alese cu grijă alături de  cel al experienţei de 60 de ani,  ani de reţete şi încercări trecute cu brio de filtrul celor mai aprigi critici, mai mari sau mai mici. Siropul de zmeură ar fi cel ales de această dată, care se lasă combinat cu alţi câţiva stropi de lime, înviorândul cu o băutură alcoolizată, doar atât cât să scoată în evidenţă aromele folosite, obţinând astfel licoarea perfectă.

 

Provocarea lansată de BlogalInitiative, prin care ar trebui să-mi stabilesc 5 rezoluţii de atins până la vârsta de 60 de ani, m-a cam pus pe gânduri, îndemnându-mă la introspecţie.
Privind în urmă, îmi dau seama că timpul zboară tăcut, îşi urmează cursul fără a putea fi oprit, iar noi trecem prin viaţă cu satisfacţii, mai mari sau mai mici, cu vise atinse, care au fost urmate cu dinţii strânşi până la împlinire, uitate în bătaia vântului, sau ancorate în realităţi trecătoare, adunând în timp pulbere de stele care ar avea nevoie doar de o baghetă magică pentru a le duce spre limanul împlinirii.
csm_jobilaeum-2_666eb9514a20, 40, 60 – trei paşi rapizi care ne duc spre vârsta ce ar trebui să ne facă a ne simţi realizaţi cumva, mulţumiţi de ceea ce am trăit.

60 de ani, o vârstă plină, oarecum rotundă, o vârstă a maturităţii depline în gândire, a automatismelor de zi cu zi ajunse la desăvârşire, a bucuriilor adunate nu doar în albume cu fotografii ci şi în simţăminte, a siguranţei lucrurilor bine făcute, a unui suflet rămas tânăr, în ciuda anilor trecuţi în grabă, în prea mare grabă.

Mă aflu undeva alături de cel de-al doilea pas, privind cu încredere spre viitor şi cu nostalgie spre anii copilăriei, căci vremurile acelea, oricât de mult ne-am dori, nu se mai întorc. Surâsul bunicii, sfaturile ei cu privire la drumul de urmat în viaţă, prima rugăciune învăţată, parfumul rufăriei albite sub clar de lună pusă la păstrare, apoi, printre săculeţi cu lavandă şi mentă sălbatică cu mireasmă ameţitoare, păstrând parcă pentru totdeauna razele soarelui în ţesătura lor, bunătăţile ascunse prin dulapurile de nuc din camera cea bună în aşteptarea năzdrăvanilor dragi.

De aici aş putea porni cu stabilirea hotărârilor şi paşilor de urmat pentru a-mi atinge ţelurile propuse.

1Surâsul bunicii- este de neuitat şi pentru a avea zâmbetul acela de om împlinit, mulţumit de trecerea sa, de ceea ce i-a oferit viaţa, ar trebui să renunţ, poate, la un viciu, la singurul şi cel mai de neînfrânt, până acum. Să fac sport sau să deprind, măcar, obiceiul unui mers rapid 30 de minute zilnic, căci sănătatea e unul din secretele care ne păstrează nu numai trupul, ci şi sufletul tinere pentru mai mult timp, iar asta se poate oglindi pe chip, negreşit.

2 – Sfaturile ei- printre care se regăseşte si acela de a gândi mai mult înainte de a-mi pierde răbdarea, de a-mi oferi răgazul necesar unei respiraţii profunde care ar avea darul de a curăţa de negativitate şi vorba, şi gândul, ducând astfel la o mai bună înţelegere, o mai bună stăpânire de sine  şi cunoaşterea în profunzime a propriei persoane.

3Prima rugăciune învăţată ar putea însemna şi primele acorduri pe clape de pian, mângâiate de degetele unei fetiţe timide, niciodată definitivate, dar care ar avea ocazia să exerseze acum, când a ajuns la maturitate, până la învăţarea câtorva valsuri de Chopin, măcar.
4Parfumul cel sălbatic al Toscanei aş vrea să-l simt mai mult decât orice, să mă las mângâiată de razele soarelui, să mă bucur de nesfârşirea livezilor de măslini, a plantaţiilor cu viţă de vie, să vizitez Florenţa, Pisa, Chianti, Coasta Etruscă şi nu în ultimul rând Vinci, oraşul unde s-a născut geniul renaşterii.
Bunătăţile. Ar fi o mare realizare să-mi reuşească reţetele celui mai pufos şi aromat cozonac care s-ar putea face vreodată, a celor mai gustoase, fragede şi îmbietoare prăjituri, a celor mai sănătoase, hrănitoare şi apetisante feluri de mîncare. 
60-de-ani
Când toate aceste obiective vor fi atinse, apropiindu-mă de vârsta la care au fost propuse a se realiza, cred că şi aniversarea va fi mai dulce, mai plină de arome şi culoare, asemeni siropurilor Yo care „sunt originare din Austria, fiind cel mai popular brand de siropuri de fructe. Apreciat în egală măsură de copii și de bunici, siropurile YO sunt făcute din fructe de cea mai bună calitate, supuse unui sistem de control al calității fructelor extrem de riguros” şi care ne umplu viaţa de fructe şi savoarea lor.

Claudia – copila vampir

Aţi realizat vreodată un „Interviu cu un vampir”?

Tare vreau să-mi imaginez cum ar fi să stau alături de un asemenea personaj, ascultându-i poveştile pline de neprevăzut, care se întind pe parcursul a câtorva sute de ani, iar apoi să mai fiu şi în stare să povestesc, sau să scriu aceste confesiuni.

Că ar exista cu adevărat, pare un fapt foarte plauzibil, acum când tot mai multe scrieri, filme, întâmplări ciudate, par să întărească aceste convingeri.

Făcut din carne şi oase, fără a fi om, deşi după înfăţişare aşa ar părea, cu puterea de a face mişcări mai rapide decât gândul, să ştii că boala şi moartea sunt doar simple cuvinte, că nimic nu te poate doborî, sau aproape nimic, să ai totul la picioare mai puţin lumina zilei, ce ţi-ai putea dori mai mult?

Să fie oare acesta idealul?

Atârnă greu în balanţă: tinereţea veşnică sau lumina, viaţa nesfârşită versus inegalabilele răsărituri de soare, sunetele şi vraja nesfârşită a nopţii ori fascinaţia zilelor, citirea gândurilor tuturor contra înţelegerii propriilor tale gânduri, capacitatea de a fi în acelaşi moment unde gândeşti sau parcurgerea cu paşi mici a drumului care duce acolo?

interviu22

Ecranizarea romanului scris de Anne Rice m-a ţinut cu sufletul la gură, iar Claudia- copila vampir,  cea care în scurt timp reuşeşte să înveţe cam tot ceea ce era de învăţat despre noua sa viaţă, de la cel care i-a dăruit-o, are puterea de a trece peste toate încercările la care e supusă cu brio, ba mai mult, devine chiar sadică, lipsită de scrupule în a-şi atinge ţelurile, reuşind să-mi absoarbă gândurile în întregime, făcându-mă să mă identific, la un moment dat, chiar cu personajul.

Ziua dormeam ascunsă într-un sicriu alb, confortabil, în care nu pătrundea pic de lumină, oferindu-mi confortul necesar, iar adevărata mea viaţă se desfăşura sub mantia protectoare a nopţii, învăţând cu sârguinţă tot ceea ce era nevoie pentru a supravieţui. Am căpătat o mare abilitate în a-mi atrage victimele, convingându-le, de cele mai multe ori, cu ajutorul figurii inocente de copil de la suprafaţa căreia nu ar fi răzbătut nici urmă de emoţie negativă care ar fi putut să mă deconspire. Foamea devenea din ce în ce mai mare, iar măiestria de a mă hrăni tot mai aproape de perfecţiune.

Uneori, am simţit vena caldă pulsând sub buzele-mi îngheţate şi, apoi, apoi gustul vieţii invadându-mă încetul cu încetul. Părea că mă trezesc, din nou, că aflu gustul deplin al libertăţii curgându-mi prin vene, că pot respira aerul proaspăt, că mă bucur de viaţă şi tot ceea ce înseamnă ea.

9091c6fd0c33ea1e0dd9152f017f617b0fa347d6_1473066994Alteori, aşteptam cu înfrigurare să cresc, să devin femeie, o femeie frumoasă aşa cum erau cele pe care le admiram în secret.

Adevărul însă m-a străfulgerat cu iuţeală, lăsând în urma lui un gust amar, mai amar decât sângele care mă hrănea, decât însăși viața de acum ori cea de odinioară,  cedând locul disperării. Nu aveam să cresc niciodată, voi rămâne veşnic acelaşi copil, iar acest fapt trebuia neapărat pedepsit. Am pus la cale o răzbunare diabolică, împotriva celui care mi-a dăruit puterea întunericului, târându-mă în noua mea viaţă.

Ce înseamnă să mori când poţi trăi până la sfârşitul lumii? Şi ce altceva este „sfârşitul lumii” decât o expresie, pentru că, cine ştie măcar ce e lumea însăşi? Anne Rice în Interviu cu un vampir. 

Bârrr! Chiar intrasem într-un fel de transă confundându-mă cu personajul. 😀

Nu mi-aş dori să văd răsăriturile de soare doar la tv. sau cinema, dar filmul „Interviu cu un vampir” m-a captivat şi l-aş revedea oricând, mai ales că are o distribuţie de excepţie: Brad Pitt în rolul lui Louis, Tom Cruise joacă rolul lui Lestat, iar Claudia-copila vampir este interpretată de Kirsten Dunst care a fost nominalizată la Oscar pentru acest rol.

Pentru iubitorii acestui gen de filme, vin a vă anunţa că este cuprins în noua grilă de programe a TNT, la fel ca multe altele, pentru toate gusturile, ce pot fi urmărite pe acest canal, printre ele numărându-se: Addams Family Values, The Addams Family, Barbarella, Batman, Batman & Robin, Batman Forever, Batman Returns, Beetlejuice, Blade, Blade: Trinity, Blood Diamond, Chinatown, Crocodile Dundee, Crocodile Dundee II, Demolition Man, Devil’s Advocate, The Eyes Wide Shut, Final Destination, Gladiator, Hamlet, Interview With the Vampire: The Vampire Chronicles, Kindergarten Cop, Last Samurai, The Mad Max 2: The Road Warrior, Mad Max Beyond Thunderdome, Matrix, The Mortal Kombat, Postman Always Rings Twice, The RocknRolla, Se7en, Shining, The Superman, Superman II, Tango & Cash, The Love Guru, Top Gun, Twelve Monkeys, Waterworld, Wild Wild West, Zoolander.  

Filme istorice, de acţiune, cu eroi şi super eroi, pe care le-am văzut în copilărie şi pe care acum avem posibilitatea de a le revedea, ne vor face să stăm cu privirile ţintuite de ecrane.

Mi s-a părut interesantă această provocare lansată de BlogalInitiative, de a-mi alege personajul care mi-aş dori să fiu.

Voi ce personaj v-aţi dori să fiţi?

Sau mai bine zis: tnt

Neadecvat, da, dar nu chiar ca un vampir. 🙂

Poveste pe mare

 

Se născuse într-un loc de poveste în care codrii cântau veşnic, apele repezi de munte susurau vesel, iar soare strecurat prin frunzişul verde trimitea binecuvântări zilelor ce nu păreau deloc a fi monotone.

Iubea pădurea cu tot ce însemna ea, cu aerul proaspăt şi înmiresmat de răşini, cu vieţuitoarele sperioase, cu explozia de vegetaţie, dar, mai ales, cu poveştile ce păreau a fi şoptite de voci suave la ceasul când ziua se îngâna cu noaptea.

Adormea de multe ori la poalele unui copac bătrân ce părea să ştie cel mai bine cum să-l adăpostească, ferindu-l de răcoarea nopţii, picurându-i în vise poveşti despre întinderi nesfârşite de ape limpezi cu sclipiri de turcoaze risipite în adâncuri.

Se trezea cu părere de rău, nevoind a întrerupe firul viselor, atunci când soarele abia mijind îl anunţa că o nouă zi e pe cale să înceapă.

În noaptea ce trecuse visele îi fuseseră mai clare ca oricând, revelându-i o mulţime de oameni, prin care se amestecase şi el, aflată pe malul unei mari întinderi de apă, care se bucura de un spectacol nemaivăzut.

regata-marilor-veliere-1 Însă acolo părea să fie prezentă şi parte din pădurea lui, cu parfumul inconfundabil al lemnului uscat în soare, al pinului negru şi ştejarului falnic, împreună cu poveştile copilăriei sale. Mângâia cu drag lemnul a cărui asprime se pierduse în timp, căpătând luciri mătăsoase de lac stratificat peste fibra ce îşi păstrase aspectul neschimbat.

Şi atunci ştiu că acela este locul unde legendele mării se împletesc cu cele ale pădurii, că şoaptele lemnului plutind pe valuri stârneşte cele mai minunate plăsmuiri, că negreşit trebuie să ajungă acolo pentru că asemenea experienţă va fi de neuitat.

Să admire mândrele veliere care păreau desprinse din fantasticele naraţiuni cu piraţi, să simtă adierea vântului în pânzele acelea imense ce propulsează vasele spre larg, să admire, să pipăie, să fie prezent cu toate simţurile în împletirea aceea armonioasă de briză ozonată şi sărată, de soare arzător şi poveşti ghicite doar din jocul razelor peste catarge şi fâlfâit de aripi spre asfinţit.

Cu siguranţă va fi prezent la Regata Marilor Veliere, pentru a admira siluetele falnice ale acestora, a le asculta istoria, a le vizita, a-şi umple sufletul de frumuseţea, pentru el încă nedescoperită, a mării şi ambarcaţiunilor ce  o străbat într-un spectacol grandios.

Legende la malul mării

Nu este vorba despre legenda cetăţii Tomis, care se pare că a a fost  întemeiată de un rege îndurerat ce a stabilit aici loc de odihnă veşnică pentru fiul său, tăiat în bucăţi şi aruncat în mare de către Iason, viteazul grec ce îi zădărnicise toate planurile şi trecuse peste toate încercările puse la cale de acesta, numai pentru a nu-i da lâna de aur a unui berbec, pe care o ţinea ascunsă într-o peşteră bine păzită de un balaur ; nici despre o altă legendă cunoscută, aceea a Olandezului Zburător condamnat să navigheze la nesfârşit până când va găsi acea femei a cărei dragoste îl va izbăvi; nici chiar despre cântecele de sirenă ce ademeneau mateloţii în adâncuri;  sau zecile de legende cu piraţi, comori ascunse în peşteri, nelegiurile pe care le comiteau, felul în care scăpau de armate întregi de urmăritori care le-ar fi pus pielea în băţ, ajutaţi fiind de corăbiile lor rapide propulsate doar de forţa vântului, sau s-ar putea spune că e o poveste care conţine câte puţin din toate acestea, un adevărat regal.

Pornind de la primele bărci, rudimentare, obţinute prin scobirea trunchiurilor, plutele datând din mileniul IV Î.Hr., ambarcaţiunile egiptene dotate cu velă şi cârmă din sec. III Î.Hr., navele uşoare şi rapide ale bizantinilor(dromon), drakarul vikingilor, caravelele portugheze cu două sau trei catarge, galioanele spaniole rapide şi puternice, fregatele şi mai apoi cliperul care a marcat apogeul navigaţiei cu pânze, toate fac parte din istoria velierelor de astăzi, adevăraţi strămoşi, ce au suferit modificările necesare pentru a se ajunge la aceste bijuterii cu pânze menite a încânta privirile cu dansul lor maiestuos în spuma valurilor.

regata-marilor-veliere-14 Ce poate fi mai minunat decât să admiri ţinuta zveltă a 14 veliere, aliniate în portul Constanţa, care pot fi vizitate gratuit de către turişti, ale căror poveşti pot fi ascultate sau doar ghicite din zgomotul valurilor ce le mângâie prova, din ţipătul pescăruşilor slobozit deasupra catargelor străjuite de pânze puternice ce vor folosi forţa vântului pentru a le propulsa în marea întrecere care va avea loc pe Marea Neagră, plecând din România spre Rusia, apoi spre Bulgaria.

Chiar dacă soarele le aureşte contururile, în trecerea rapidă spre asfinţit, să ştiţi că regele Midas nu e prezent acolo, nici nu vă va transforma în statui de aur, e doar o legendă care, la fel ca altele, despre veliere, de această dată, vor fi împărtăşite publicului larg, sau doar ghicite printre adieri sărate.

E liber la visare. Lăsaţi-vă imaginaţia să zburde printre valuri, printre vele şi mateloţi, de la pupa la prova, de la ţărm înspre nemărginirea mării şi câştigul va fi doar al vostru.

Adevărata poveste se va desfăşura sub ochii voştri, în toată splendoarea ei, iar voi puteţi fi protagoniştii, scriindu-vă propria naraţiune cu iz de mare, soare, corăbii, ademenind vara, spre sfârşitul ei, în toate întâmplările ce vor avea loc la Regata Marilor Veliere. 

regata