Crăciunul e despre iubire și dăruire necondiționată.
Crăciunul e despre bucuria de a dărui și a împărtăși.
Crăciunul e despre momentele prețioase petrecute alături de cei dragi sufletului nostru.
Crăciunul e poveste șoptită la gura sobei într-o noapte luminată de fulgi mari și zglobii.
E despre un zâmbet cu reflexii mov, trimis de Robert, de acolo, dintre stele și e despre o rugăminte. care a avut ecou în sufletul meu cerându-se împlinită. Neapărat.
El și-a dorit un Crăciun în alb și mov, iar dorința i-a fost împlinită. Avea să fie ultimul său Crăciun.
… și nu în ultimul rând Crăciunul este despre colinde.
Ne naștem puri, perfecți, aureolați de lumină, dar, undeva pe drum, de-a lungul vieții, ne sunt impuse încorsetări, tipare sau și mai rău ni le autoimpunem din dorința neverosimilă de a semăna cu ceilalți, de a ne uniformiza ideile, gândurile, trăirile, de a ne încadra în șabloanele fixate de nu se știe cine anume.
Fără a fi obligați de a urma traiectorii dinainte stabilite, nu trebuie să ne mai dorim a fi asemeni celor din jur. Cred că ne-ar fi mult mai ușor să fim sinceri cu noi înșine, iar dacă ceilalți iubesc roșul nu este greșit ca tu, cel unic, să adori de verdele, să fii altfel, să respecți alegerile făcute cu inima și să te simți confortabil în pielea ta, chiar de asta înseamnă a depăși contururile trasate.
imagine: Pinterest
Astăzi e Lună Nouă, în semnul Săgetătorului, ceea ce ne îndeamnă la reflecții, la a privi spre tot ceea am parcurs în acest an, la tot ce am realizat, a trage linie și a analiza cât de departe am ajuns în împlinirea celor dorite la începutul anului. Am avut nevoie de răbdare, atunci când toate păreau să stagneze, am depășit momentele de cotitură, am înflorit sub deschiderea inimii către frumos și bun.
Cred că am evitat și capcanele impuse de gândurile prea multe și învălmășite, de trăiri care păreau a veni din afara noastră. Am făcut de multe ori un pas în spate, nu pentru a ne retrage definitiv, ci pentru a lăsa liniștea să învăluie totul, să putem privi detașat la ceea ce în acel moment părea să ne încorseteze.
Tot ce putea fi primit ușor, tot ceea ce păream a merita sau nu, la un moment dat, ne-a adus într-un loc din care am înțeles necesitatea sub toate formele ei. Acum e timpul să primim provocarea Universului de a ne deschide spre a primi mai mult din toate sursele cunoscute sau necunoscute nouă, să avem credința că ni se vor releva toate cele de care avem nevoie cu o susținere infinită, necondiționată.
Să știm a cere și a primi cele ce am cerut cu bucurie și recunoștință. 🙂
Astăzi m-am hotărât să trec şi la îndeletniciri mai prozaice. Mi-a revenit plăcuta însărcinare de a mă ocupa de curățatul ghebelor. Pofta e poftă, ce să spun, dar surpriza care mă aștepta a fost și mai mare.
tulpini ca iasca şi alte vegetaţii
Aproape un sfert din cantitate au fost frunze, iarbă, paie și alte tipuri de vegetație pe care mai mișunau încă insecte ale pădurii. O parte erau doar codițe vineții, lemnoase, iar altele prea zemuinde când le tăiam pentru a le verifica de potențiali vizitatori.
Mă apucasem eu cu avânt voinicesc să le răscolesc, să le curăț, doar doar voi găsi unele mai acătării, să le admir în gând trase în ulei la tigaie și cu puțin usturoi, că să nu mai zic de o porție de zacuscă gheboasă, cu muuulte ghebe adică, care-mi lăsa gura apă numai gândindu-mă la ea, dar elanul mi-a fost frânt în curând.
ghebe-cică
Unele din cele rămase, aproape bune, aveau pălăriile ori prea maronii cu margini ca arse de brumă, ori prea albicioase, neobișnuite cumva, iar după ce le-am spălat multe dintre ele s-au sfărâmat în bucățele mici, mici de tot. Să vă mai spun că după fiebere au rămas doar cât să poți cuprinde în doi pumni?!? Inutil. Ei, să le guste cine-o vrea că eu mi-am pus pofta în cui. Banii i-am risipit, timpul l-am pierdut aiurea și nervii, nici nu mai spun. Nu aș fi avut pretenția să fie ca desenate și trase în țiplă, dar nici chiar așa.
Cred că erau de vară, o vară care a trecut cam de mult pe lângă ele, căci cele de toamnă au tulpinile mai groase, pălăriile mai mici, sunt altfel oricum.
Cam asta se întâmplă atunci când te lași pe baza altuia. Nici ghebele nu mai sunt ce-au fost, adevărat, cel puțin în cazul celor achiziționate indirect de mine.
E atâta liniște în jur
Și pace
Că gândul s-a lichefiat
Și curge
În susur ne-ntrerupt, ușor
Și toarce
Un altul stă la rând uimit
Și tace
Pânâ când rându-i va veni
E liniște
Și-i pace.
S-au făcut studii şi nu oricum, ci cu unele dintre cele mai precise dispozitive de măsurat buna dispozitie, iar acestea ne dezvăluie că ne îndreptăm spre schimbări nu foarte agreate.
Dacă ați sărbătorit valăntains dei cu inimioare de pluş, muuultă cicolată şi vreo cupă de şampanie care v-au făcut să vă simțiți mai iubite ca oricând, e de bine. Dar, gata, a trecut! Să vă spun ce urmează acum?!? Cea mai depresivă perioadă din an. De ce? Păi v-ați cam învățat cu strălucirea sărbătorilor, daruri cât mai multe, culori înfocate şi declarații cât mai dese. Suficient!
Începe perioada de muncă, în care trebuie să depunem eforturi susținute pentru a îndeplini tot ceea ce ne-am propus. Cum când?!? La cumpăna dintre ani. Una peste alta că astăzi a mai fost şi eclipsă parțială de soare, care, aşa cum bine ştiți, are o oarecare influența asupra noastră, tulburând cumva energiile. Le mişcă, le răstoarnă, le schimbă rostul ştiut şi nu neapărat într-un sens pozitiv, dar nici chiar negativ.
Adică e aşa, cam cum e de fiecare dată. Cei care au sădit seminţe în pământ roditor vor culege roadele, iar ceilalţi vor mai avea de aşteptat. S-a format în semnul Vărsătorului, această eclipsă şi, cică, ar fi despre viitor, inventivitate, schimbare radicală şi iubire universală.
Dacă tot veni vorba de iubire, tot astăzi, începe Anul Chinezesc al Câinelui de pământ, „verde ca jadul”, culoare care în aceeaşi cultură (codul chinezesc al culorilor anilor astrologici) este atribuită iubirii, iar iubirea este atuul acestui an.
Câinii sunt apreciaţi de majoritatea dintre noi, iar unul de jad cu atât mai mult.
imagine: Pinterest
Am tot căutat imagini şi cu greu am reuşit să-l găsesc pe acesta. Nu-i aşa că-i drăgălaş? Mai ales că lasă la vedere vreo câţiva colţi, dar sunt din jad. De! 😀
Se spune că va fi „un an echilibrat, al naturii şi al dragostei, al trăirilor intense şi iubirilor pătimaşe, cu multă energie, an al schimbărilor rapide, nici bune, dar nici rele”.
Până aici am înţeles tot, aşa cum spuneam şi mai înainte, dar vom mai vedea.
Cocluzia ar cam fi că „fiecare doarme aşa cum îşi aşterne”.
Să vă fie bine, indiferent de culoare, orientare, eclipsă parţială sau totală, studii şi alte acareturi! 🙂
Aş fi putut pune între noi o ancoră
Şi aş fi susţinut sus şi tare
Pentru oricine ar fi avut ochi să vadă
Că mi-ai fost sursă de inspiraţie,
Iar tu, ai fi putut răspunde la fel
Ca atunci, vesel şi zglobiu
Şi toată această joacă ar fi căpătat sens
Sau ar fi putut părea un simplu dialog
Purtat în aceeaşi limbă.
Dar ce păcat că soluţiile salvatoare
Vin prea târziu! 😆
(Sunt doar cuvinte
Care-mi bâzâiau prin minte.
Le-am lăsat, aici, libere
Sperând că n-or să mă mai sâcâie.) 😊
E despre un zâmbet cu reflexii mov, trimis de Robert, de acolo, dintre stele și e despre o rugăminte. care a avut ecou în sufletul meu cerându-se împlinită. Neapărat.
