Legenda garofitei si a degetarutului

garof    deget

O  legendă spune că, la poalele muntelui, trăia un pădurar cu cei doi copii. Celui mai mic îi spunea „Degetăruţ“, iar surioarei lui, „Garofiţa“. Într-o zi, copiii s-au urcat pe spinarea unei pajure şi au călătorit peste păduri pană au ajuns deasupra Pietrei Craiului. Au coborît şi au început să culeagă flori, dar pasărea, mîncînd dintr-o bucată de carne otrăvită, a murit pe loc. Bieţii copii au luat-o spre casă pe jos. Tot umbland, au zărit un castel, unde locuia o zană. Deşi au rugat-o să-i găzduiască, zana le-a spus: „În palatul meu de cristal pămantenii nu au voie să intre“. Şi a transformat copiii în două flori: Garofiţa şi Degetăruţul.

Sursa:

Despre mac

mac

 

Macii erau cunoscuti inca de acum 3000 de ani.

Romanii credeau ca floarea de mac poate vindeca ranile sufletesti provocate de dragoste si foloseau planta pentru descantece si vraji legate de dragoste.

Grecii credeau ca floarea de mac este un semn al fertilitatii care aduce sanatate si putere. Atletii primeau inainte de competitii o potiune realizata dintr-un amestec din seminte de mac cu miere si vin.

Totodata, macul era considerat simbolul somnului adanc si al mortii. Grecii erau constienti ca un somn foarte profund indus de opium poate sa duca la moarte. De altfel, Hypnos and Thanatos (Somnul si Moartea) au fost reprezentati avand pe cap coronite de mac sau tinand in maini flori de mac.

O alta legenda spune ca, in timpul razboaielor lui Napoleon s-au observat flori misterioase care infloreau langa mormintele soldatilor. Florile respective erau rosii ca sangele astfel ca se spune ca macii rosii s-au nascut din sangele varsat de eroi in razboaie.

Sursa:

Legenda florilor de liliac

liliacsursa:

Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.

Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.

sursa:

Steluta transformata in floare

floare-de-colt_2013122407

LEGENDA FLORII DE COLT

. Se spune că, de demult, o stea s-a desprins de pe cer şi a plecat în lume, ca să vadă cum sînt oamenii. Zburînd pe aripile vîntului, steaua a străbătut ţări şi mări, dar nu a găsit niciun loc care să îi fie pe plac. Ajungînd însă pe culmile Munţilor Piatra Craiului, a rămas încîntată de frumuseţea locurilor şi a hotărît să facă popas. Dar cînd a încercat să coboare de pe spinarea vîntului, a alunecat şi s-a lovit de un vîrf ascuţit. Cînd a atins stînca, s-a prefăcut într-o floare albă, catifelată. De atunci, steluţa poate fi găsită numai pe piscurile înalte, aproape de cerul din care s-a desprins. Oamenii au numit-o floare-de-colţ, fiindcă un colţ de piatră a transformat steluţa în floare.

Sursa:

Narcise

narcise

Legenda narcisei

 

O legendă a vechilor greci arată că narcisa ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe câmpii.

Fiind si foarte frumos, se spune că s-ar fi indragostit de el multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase.

Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din dragoste, lăsând în urma ei numai vocea; chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis peste tot şi repeta toate cuvintele lui (astfel a apărut ecoul).

Zeiţa Nemesis (răzbunarea), văzând cruda lui indiferenţă în faţa dragostei nimfelor, a hotărât să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a prezis să nu iubească pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgostească de el însuşi şi, astfel, să îşi găsească moartea. Nu peste mult, timp, plimbându-se prin pădure şi ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să îmbrăţişeze chipul deosebit de frumos din apă, Narcis a căzut în adâncuri şi s-a înecat. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă, care să le amintească mereu de iubitul lor.

Se zice că de aceea narcisa îşi ţine mereu capul în jos, pentru că îl imita.

Sursa:

Margarete

margarete sursa


Legenda Margaretei

Legenda spune că Margareta era o prinţesă deosebit de frumoasă, care fusese promisă la naştere Împăratului Florilor.

La vârsta de 16 ani, Margareta se îndrăgosteşte de un prinţ nespus de frumos şi nespus de viteaz. Cei doi se iubesc şi plănuiesc să fugă împreună pentru a se putea căsători şi pentru a scăpa de promisiunea făcută Împăratului Florilor.

Împăratul Florilor află şi îl provoacă pe prinţ la duel. Cei doi se bat în săbii şi paloşe trei zile şi trei nopţi şi în final prinţul este ucis. Speriată şi îndurerată, Margareta fuge în munţi, iar Împăratul Florilor fuge pe urmele ei. Dându-şi seama că nu are scăpare, Margareta se roagă, plângând, să moară mai bine decât să fie a Împăratului Florilor. Ruga îi este ascultată şi Margareta moare.

Îndurerat şi dându-şi seama de greşeala făcută, Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o floare albă, pentru ca aceasta să poată trăi veşnic fără ca cineva să o poată atinge.

Sursa:

Lacramioare

lacramioaresursa

Legenda Lăcrămioarei

 

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme, doi copii de rege: un băiat şi o fată. La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumuseţe, înţelepciune, cuminţenie.

Cei doi copii crescuseră împreună şi îşi petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.

Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ţinutul în care locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinşi de boală s-a numărat şi fata regelui, care până la urmă moare.

Băiatul regelui, care ţinea foarte mult la sora lui, de care era nedespărţit, a început atunci să plângă şi nu s-a mai putut opri. Atunci, lacrimile sale s-au transformat în nişte flori albe, micuţe, care s-au aşternut peste toate văile şi grădinile unde se jucau pâna atunci cei doi prinţi. Prinţul a fugit de la castel şi s-a ascuns de lume, pentru a nu fi văzut de ceilalţi că îşi plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.

Sursa:

Lily

crin

Legenda Crinului 
 

 

Legenda spune că trăia pe vremuri o vrăjitoare deosebit de rea şi de puternică. Se făcea că tot ce atingea această vrăjitoare se prefăcea în stană de piatră. Dar dacă se atingea de un copil, acesta era prefăcut într-o floare.

 

Pe acea vreme, trăiau doi copii, frate şi soră, care nu aveau părinţi şi plecaseră în lumea largă pentru a-şi găsi o familie. Cei doi copii ajung la castelul vrăjitoarei şi, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacută într-o floare.

 

Băiatul, dorind să îşi salveze sora, cere ajutorul Zânei Florilor, care îi dă o floare care să îl ajute să îşi salveze sora. Se pare că această floare, dacă atingea un obiect fermecat de vrăjitoare, rupea vraja care îl cuprinsese. Cu ajutorul acestei flori, băiatul reuşi să îşi descânte surioara şi să o transforme pe aceasta la loc în fată.

 

Cei doi încearcă apoi să fugă, dar sunt prinşi de vrăjitoare, care îi preschimbă în doi crini, două flori albe, al căror miros este foarte puternic, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ei cu floarea fermecată pentru a-i salva.

 

 

Sursa:

Pentru ca lily poate insemna si crin, crin alb.

Viorele

viorea

Legenda viorelei
Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.

Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este prefacută într-o floare albastră, albastrul fiind simbolul melancoliei. Această floare este aşezată între celelalte flori din grădina Zânei Florilor şi este numită Viorica, nume care este cunoscut popular şi ca Viorea.

De atunci, Viorica este o floare care înfloreşte primăvara şi care se distinge de celelalte prin culoarea albastră, sugestie clară a melancoliei, dar şi a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieţii scurte a prinţesei Viorica. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte.

sursa

Camelii…

cam

Legenda cameliei

 

Legenda spune că trăia odată o fiică de împărat deosebit de frumoasă, dar deosebit de singură. Numele ei era Camelia. Mare parte a timpului şi-o petrecea vorbind cu florile. Le învăţase limbajul.

În împărăţia peste care tatăl fetei domnea, trăia un balaur care obişnuia să mănânce toate fetele în vârstă de 14 ani. Cu cât Camelia se apropia mai mult de împlinirea acestor ani, cu atât era înconjurată de armate de străjeri care vegheau prinţesa şi cu atât îngrijorarea celor ce îi dăduseră viaţă creştea.

Simţeau, pe undeva, că orice ar fi făcut, nu îşi puteau proteja  lumina ochilor lor, viaţa lor.

În ciuda gărzilor răspândite prin toate ungherele castelului, balaurul reuşi să pătrundă înăuntru şi o răpi pe fată. Urma să o aducă departe şi să o mănânce.

În drumul spre locul unde locuia balaurul, Camelia imploră florile de pe pajiştile pe unde trecea să o transforme în floare şi să o salveze. Florile îi ascultară voia.

O transformară într-o floare fină şi delicată pe care balaurul o scăpă din gheare.

Cum atinse pământul, prinse rădăcini. Făcu să răsară noi flori în cele mai variate culori şi forme …cameliile.

Sursa:

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

%d blogeri au apreciat: