Mi-e dor

 

papad

 

Mi-e dor de caldura bratelor tale, sa-ti simt inima batand alaturi de a mea, sa inspir mirosul tau pana la saturatie, sa-l pastrez in suflet pentru a-mi tine de cald in zilele reci.

Ramai !

Fara tine ma tem ca m-as rataci in imensitatea vietii.

Sa-mi luminezi diminetile si in noapte sa-mi veghezi visurile.

Nu-mi lasa dorurile sa se risipeasca, agatate de umbrelutele papadiilor, spulberate de vant.

Nu pot striga la nesfarsit… mi-e dor!

Tu

copii

Gandul meu dintai esti tu. Cand mi-e dor de fericire, tot tu esti. Vorbele tale se indreapta cand intr-o directie, cand in cealalta si in acelasi timp in mai multe. Tu spui una, eu inteleg alta si e bine asa.

Tu esti razna si ma ajuti si pe mine sa fiu asa … si e tare minunat!

Tibetan

arta2   sursa:

Undeva in departari suna un gong tibetan inducand o stare meditativa.
Flacari nasc valurile inspumate ale marii si iubirea… iubirea arde odata cu ele, se mistuie, se tanguie, jeleste si va renaste din flacari la rasarit.
O impacare binecuvantata se pogoara peste intreaga suflare a lumii.
Inserarea mangaie cu adierile-i blande sufletele agatate de asfintit.
Transcendem in vise vegheati de luna noua ce ne va implini cu siguranta toate dorintele.
Undeva in  departari suna un gong tibetan inducand o stare meditativa.

Maine va fi o noua zi !

 

Primul meu premiu

SAM_1867

Astazi am intrat in posesia surprizei de la Antonia. Ma asteptasem la un semn de carte sau altceva de acest fel, dar nu… a fost intr-adevar o surpriza. Este primul meu premiu (de cand am blog), asa cum am mai spus si il voi pastra la loc de cinste pentru totdeauna. Multumesc pentru ca mi-ai dat ocazia ca prin intermediul cartii tale si al blogului tau sa traiesc momente minunate. Iti voi urmari cu mare drag si in continuare scrierile si postarile. Sa ai o primavara minunata alaturi de cei dragi cu soare in suflet si priviri! Sa ne incanti mereu cu zambetul tau luminos si cu sufletul plin de iubire! Si celora care inca nu ti-au citit romanul, le recomand cu mare caldura sa o faca.

te

 

Impresii

ciupi

Impresia generala dupa vizitarea expozitiei pictorului Constantin Ciuperca este … arta la superlativ, cu toate ca ar fi fost suficient ARTA.     Daca as cita-o pe Cristina : ” este pictura adevarata, ca in vremurile de demult, ca in timpul Renasterii”. Si ce compliment mai mare poate primi un artist, decat acela de a fi asezat pe acelasi piedestal cu marii pictori din acea epoca (dupa parerea mea neavizata).
Putem descrie si in alt mod operele expuse:

Cu mere rosii, aurii
Ce stau cuminti in rame          ciupi1
Cu pajisti verzi, sori aramii,
E plin tot de culoare.

Si greierii ii poti vedea
Cum canta ascunsi in iarba,
Iar dupa colt, sta nemiscat
Un chip ce poarta barba.

Pare cam trist si ingandurat,
Zarind pe a lui frunte
De ganduri si de vis curat
Brazdate adanci cute.

La numai cativa pasi apare
O maica imbrobodita,
Ce-i pregatita de plecare
Inspre biserica cernita.

Pe-o masa grea, imbatranita
De-a vremilor uitare
O pipa sta in colt, lasata
Departe de odoare.

Si adancite in visare
Se mai zaresc domnite
Cu forme clar rubensiene
Si zambete bizare.

La loc de cinste, un portret
Cu plete rasfirate
El tine in mana bland penel
Si gandu-i e departe.

Poate la timpul ce-a trecut,
Sau care va sa vina,
Trairi boeme, de artist
Cu sufletu-n lumina.

ciupi2

ciupi3

Lucrarile vor mai ramane in expozitie inca doua-trei saptamani si daca vreti sa le vedeti, sa stiti ca merita.

Felicitari Ciupi! Ai reusit sa aduci o pata de culoare in monotonia si cenusiul acestor zile.

Te iubesc, Filip!

te

Am plans! Din preaplinul inimii,dintr-un dor nestiut, din toate adunate la un loc. Mi-am identificat trairile cu cele ale Calinei si am suferit alaturi de Doru, caci asta este ceea ce cautam o viata, iubirea adevarata care transcende dincolo de moarte, sufletul pereche alaturi de care ne simtim impliniti, fericiti. Ce poate fi mai frumos decat atat? Si autoarea a zugravit foarte bine, cu sensibilitate si dedicare simtirile personajelor, intr-o poveste ce m-a tinut cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina. M-am bucurat de hotararea acestora de a ramane impreuna, cu toate ca la un moment dat nu parea asa, de a trece peste toate prejudecatile acestei lumi, ca dincolo de datoria fata de familie si societate, au ales sa-si traiasca povestea de iubire, sa se simta impliniti si fericiti alaturi. Dar cati dintre noi avem curajul sa facem asta? Sau cati reusim sa aflam in persoana de langa noi adevaratele trairi, emotii, sa o descatusam din cotidian si sa recunoastem sufletul pereche dupa care tanjim o viata? Felicitari Antonia Balan ! Multumesc pentru clipele nepretuite pe care mi le-ai oferit (lecturandu-ti povestirea), pentru iubirea adevarata si de neinvins ce razbate din paginile acestei carti!  Recomand cu mare caldura romanul tau „Te iubesc, Filip!”, nu numai acum, pentru ca suntem in luna iubirii, ci oricand si il astept cu nerabdare pe urmatorul , care in mod sigur ne va atinge sufletele in acelasi fel minunat.

Ce as trece pe carte pentru persoana draga sufletului meu? Cred ca…”O viata dedicata iubirii…caci fara ea, IUBIREA, sufletul ne-ar fi arid precum nisipul unui desert.”

Alegeri

relatii   sursa

Ne traim viata in perioada de inceput linistiti, lipsiti de griji, copilarind…

Dar vine si timpul cand ne dorim o relatie si atunci… fara sa stam prea mult pe ganduri, ne aruncam in valtoare cu ochii inchisi, cu pumnii stransi, incordati si in acelasi timp cu mii de vise si sperante. Plasmuim in cel de langa noi tot ceea ce ne-am dorit mai mult sperand ca ne vom atinge visurile. Timpul trece…  uneori in zbor, alteori abia se taraste si realizam deodata ca  nu e chiar asa cum ne-am imaginat, ca persoana de langa noi nu e chiar ceea ce ne-am dorit sa fie, ca nu ne-a implinit visurile si asteptarile. Si totusi cum ne-ar fi viata fara iubire, fara o fiinta careia sa-i putem impartasi binele si raul, sa o sprijinim cand are nevoie si care sa ne intinda o mana atunci cand ne simtim rataciti ?  Ajungem sa ne inabusim adevaratele trairi de dragul celui de langa noi sau de teama a ceea ce ar crede sau ar zice lumea despre noi. Am citit acum ceva vreme un banc, ce m-a obsedat o perioada. ”Intra o tipa bine intr-un magazin si cere vanzatorului o paine. Dupa ce o serveste , acesta amabil o intreaba -daca ar mai dori domnita si altceva, la care ea raspunde- as mai dori  un barbat adevarat si o sticla de Martini, dar deocamdata ma multumesc doar cu o paine.” , (nu ca mi-as dori si altceva atunci cand cumpar paine). Ne putem alege sa ramanem incorsetati intr-o relatie sau sa fim liberi. Liberi sa ce…? Sa incepem o alta relatie… si o alta… pana cand vom accepta ca fiecare isi are propriile trairi, propria nevoie de libertate, propria identitate. Aflam ca de fapt tot ceea ce am asteptat e doar viata pe care ne-am dorit-o, proiectata in persoana de langa noi, ca de fapt ne privim in oglinda, ca ne-am dorit prea mult sa fie asa cum am vrut noi, fara a lasa timp Universului sa ne daruiasca ceea ce meritam. Valurile cad unul cate unul descoperind goliciunea sufletelor noastre,la fel si  mastile purtate una peste alta de dragul de a fi pe placul partenerului de viata, a prietenilor, a colegilor, a lumii. Avem nevoie de un spatiu al nostru in care sa renuntam la masti, la tot ceea ce purtam zilnic peste adevarata noastra faptura, sa fim singuri fata in fata cu noi ,cu realitatea noastra. Si il avem…acest spatiu e sufletul nostru, in care daca ne-am adanci cat mai profund, clipa de clipa, am descoperi adevarata noastra valoare, adevarata noastra traire. Sa pasim fara teama in interiorul nostru, fara dorinte sau visuri, despuiati de asteptarile celorlalti si vom gasi adevarata liniste si implinire. Chiar astazi am citit un indemn ” sa le lasam celorlalti libertatea de a trai asa cum considera ei ca este potrivit,iar noi sa ii iubim in continuare. Sa primim totul cu inima deschisa si seninatate. In fiecare experienta salasluieste o binecuvantare.”

Poate…!

amintiri-50_ffaf5b31d9c8cf  sursa foto:

Eu nu am stiut decat sa te iubesc. Cu sufletul agatat in priviri, cu iubirea toata luminandu-mi chipul si inima care-mi batea nebuneste ,mai mai sa-mi sara din piept, asteptam ivirea ta. Eram frumoasa atunci, stiu sigur ca eram frumoasa cand ma priveai cu dor si dragostea iti scanteia in priviri. As fi vrut sa crestem impreuna, sa trecem peste toate umar langa umar, sa ma tii vesnic langa tine, sa-ti fiu pavaza impotriva tuturor. Te-am vrut doar al meu si lumea toata iti reprosa ca nu ai ochi decat pentru mine,caci orice iubire este egoista (altfel e interes sau dezinteres).As fi vrut sa-ti mangai tamplele in zilele impovarate de ganduri, sa-ti dezmierd buzele in noptile cu visuri intunecate, sa-ti fiu alaturi in toate clipele vietii tale. Dar m-ai lasat sa plec prea devreme, mi-ai dat drumul sa ratacesc in imensitatea vietii.Te-am inchis intr-un coltisor al sufletului meu si te-am pastrat -icoana vie- de pe care uneori mai scutur praful uitarii. Culorile s-au estompat si visele s-au tansformat in amintiri. Poate ca asa ne-a fost dat sa fie, poate ca asa trebuie… sa ne regasim doar in amintirile calde pastrate in suflet. Poate…!

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

%d blogeri au apreciat: