Poirot, parfumurile şi Moarte pe Nil

Se bărbierea cu aceeaşi atenţie pe care o acorda acestei activităţi, uneori  chiar şi de două ori pe zi, căci părul negru, aspru şi des îi cam dădea de furcă, iar prin hobloul deschis al cabinei sale pătrundeau izuri sălbatice de mâl şi ierburi uscate.

Era un bărbat pendant, care acorda mare interes aspectului său exterior, cu toate că o anumită dezordine studiată ce îi era caracteristică, putea induce uşor în eroare la prima vedere, făcându-i pe cei care nu îl cunoşteau să îşi formeze o impresie greşită.

Reuşea să pară complet absorbit de ceea ce făcea în acel moment, fie că juca dame, citea ziarul sau, pur şi simplu, aţipea, când, de fapt, era atent la orice mişcare sau vorbă din preajma sa. Alterna în vorbire expresii ale limbii franceze, care unora le păreau cel puţin curioase, iar lui mai melodioase, mai expresive, mai familiare, gândind mai detaliat în franceză, fapt care se datora originii sale belgiene.

Întinse mâna spre etajeră, dar gestul îi rămase neterminat, pentru o fracțiune de secundă degetele adunate ca pentru a prinde ceva împrumutând o postură stranie. Nu, astăzi nu va folosi parfumul obișnuit. Era suficient  after shave-ul obținut doar din ingrediente naturale după o rețetă veche pe care o mai avea o singură persoană, vânzătorul din drogheria aceea micuță ascunsă la marginea cartierului într-o clădire cu aspect veșnic proaspăt, ca și proprietarul său despre care se zvonea că ar deține secrete bine conservate din vremuri imemoriale. Produsele sale prindeau viață doar în nopțile târzii cu lună plină, într-o încăpere aflată la subsolul aceleași căsuțe mai mult înaltă decât largă sau lungă, în a cărei mansardă locuia.

 Se gândise că aromele din flaconul opac de cobalt s-ar putea amesteca ușor cu ale altor persoane din jur, derutându-l. Mefisto era parfumul pe care Hercule Poirot îl folosea în acea perioadă, cu miresme amestecate de lămâie, lavandă, bergamotă, trandafir, iris, ce se linişteau curând în note de chihlimbar, cedru, mosc şi lemn de santal.

Avea nevoie de o mare claritate pentru a putea realiza tot ceea ce-și propuse, pentru a descurca ițele atât de încâlcite ale poveștii în care, fără voia lui, fusese târât.

Mintea îi lucra febril, iar asta se putea observa doar în ochii săi ce prindeau întunecimi adânci, cu sclipiri de felină. Mai avea fix 8 minute până când va trebui să se îndrepte spre locul de întâlnire. Toate acțiunile sale aveau o precizie de ceas elvețian, fie că își îndeplinea ritualurile zilnice, își onora invitațiile sau, pur și simplu, așa cum ar fi părut celor care nu-l cunoșteau, își pierdea timpul.

Trase scaunul masiv din fața măsuței de abanos cu incrustații fine de sidef, printr-o mișcare sigură, dar lipsită de orice brutalitate, luă din teancul de hârtii,  așezat în colțul stâng al mesei, câteva coli și începu să aștearnă pe ele cu o exactitate de matematician tot felul de scheme complicate. Numele persoanelor prezente în croazieră erau echivalente cu tot atâtea denumiri ale parfumurilor celebre din acea epocă.

În seara precedentă reuşise a zări, prin deschizătura uşii, un colţ al măsuţei de toaletă din cabina celebrei moştenitoare Linnet pe care tronau nenumărate sticluţe, care mai de care mai preţioase, perii de păr şi oglinzi încastrate în argint cu inserţii de pietre preţioase, nelipsitul şirag de perle, la loc de cinste tronând Shalimar, probabil, parfumul preferat al acesteia.

Deci  numelei ei va fi legat de aromele orientale în care se regăseau citrice, bergamotă cedru cu treceri spre vetiver, patchouli, iasomie, trandafir, stingându-se uşor in miresme de vanilie, tămâie, lemn de santal, mosc, mir dulce şi piele.

La Jaqueline remarcase un amestec de piele, tabac- floral-pudrat, era desigur un parfum lansat în anii `20 ca o emancipare a femeii, acel Caron- Le Tabac Blonde cu miresme de flori de tei, garoafe şi pielărie, având ca note de mijloc stânjenel, ylang-ylang, vetiver, iar ca note de bază mosc, patchouli, cedru de Virginia şi vanilie. Desigur, era foarte potrivit firii ei rebele, hotărâte, mai ales în momentele ei decisive, unul din acestea fiind şi cel în care exclamase cu ochi furibunzi: ”Trebuie să-ţi urmezi steaua orinde te-ar duce, chiar şi spre un dezastru.”, ceea ce arăta cât de multă încredere punea în faptul că totul va avea un final fericit pentru dragostea ei cea mare fără de care nu ar fi putut trăi.

Chiar şi  Louise răspândea urma unui parfum, despre care avea să afle că Linnet se plictisise şi îi spusese că l-ar putea arunca sau face orice cu el,  în schimb Louise îl păstrase, preferând să îl folosescă din când în când, atunci când se gândea la marea ei iubire a cărei împlinire avea să fie curmată de împotrivirile sorţii, numită, bineînţeles,  Linnet.

Caron- Bellodgia, căci despre el era vorba, se deschidea în note de lăcrămioare, iasomie, garoafă, trandafir, ce lăsau locul scorţişoarei şi vetiverului haitian, curmându-se în miresme subtile de mosc, cedru şi lemn de santal.

Umpluse cu denumiri de parfumuri şi săgeţi trasate cu precizie şapte pagini, în total, în cele șapte minute pe care le petrecuse aplecat asupra lor. Le alăturase asemenea pieselor unui puzzle, după logica lui imbatabilă, rămânându-i în ecuaţie o singură necunoscută care ar fi întregit şi desluşit totul. Părea simplu, mai ales că el, Hercule Poirot, era persoana care se baza pe „exerciţiul minţii, norocul lăsându-l în seama altora.” În final scoase un oftat de mulțumire, lăsă totul în cea mai mare ordine și plecă spre a-și îndeplini celelalte îndatoriri ce nu puteau fi amânate sub niciun pretext.

Nu, astăzi nu va folosi parfumul obişnuit!

Alte povestiri parfumate pe aceeaşi temă „Parfumul personajelor  din romanul Moarte pe Nil” găsiţi în tabelul de pe blogul Mirelei.

Moarte pe Nil – Cinemagia

A fost o adevărată provocare!

imagini: Pinterest

 

Anunțuri

Parfumul seducţiei

Conversaţia se lega anevoie, dar odată începută…

-Am avut o relaţie cu o femeie din cauza căreia am avut nevoie de multe şedinţe la psiholog. Părinţii mei au fost profesori… Era ceva mai mare ca vârstă, decât mine şi cred că m-a vrut doar pentru bani. Banii, cât mai mulţi, sunt indispensabili, nu-i aşa doamnă?!? Mi se adresă aruncându-mi o privire, în oglinda retrovizoare, ce ar fi vrut să zică „ştiu eu cel  mai bine”. Dar, acum, gata! Cele mai importante persoane, pentru mine, sunt soţia şi copilul meu.

Debitul verbal, aparent dezlânat, m-a făcut să cred că rămăsese ceva, acolo, o rană pe suflet, necicatrizată definitiv.

Oare ce, din atitudinea sau înfăţişarea mea, l-au făcut să mi se adreseze astfel? O fi fost doar unda de parfum care, cred că persista plăcut în jur, ca o înflorire abia adiind în fapt de primăvară?!?

Mă obişnuisem cu notele florale din… simţind că îmi întregesc ţinuta, că fac parte din însăşi personalitatea mea. Dar dacă tocmai el, parfumul…

Eu am iubit-o şi ea… nu a mai continuat, lăsându-ne să ne imaginăm că el, un băiat tânăr, dintr-o familie bună, cu visuri mari, a fost prins în mrejele unei femei cu experienţă de viaţă.

Dragostea lor o fi fost năvalnică, cum este orice lucru interzis, cu speranţe şi elan tineresc, de o parte, iar de cealaltă doar interes.

Îmi imaginam o „Ea”, ale cărei ursitoare fuseseră cam distrate, nereuşind să înduplece Destinul a-i dărui o inteligenţă ascuţită, o frumuseţe aparte, daruri de preţ, iar, pentru asta, a trebuit să muncească mult, în fiecare zi a vieţii ei pentru a compensa, oarecum, aceste neajunsuri. Cu o determinare de invidiat a învăţat secrete, ascunse multora, ale seducţiei, ale vieţii însăşi, absorbind esenţa acestora, reuşind să-şi pună în evidenţă şi chiar să îmbunătăţească, unele atuuri pe care le avea.

Seducţia are propriile ei reguli, iar persoana care le stăpâneşte, cu adevărat, le poate ridica la rang de artă, jonglând cu ele spre a-şi satisface propriile interese.

Iubirea lor s-a mistuit pe meleaguri străine, departe de casă, dar de prea multă patimă arzândă, i-a lăsat istoviţi, doar cu amintiri înmiresmate. Când „Ea” a  crezut că este pregătit să dea piept cu viaţa, cu orice îi va aduce în cale, l-a eliberat de sub puterea seducţiei sale deschizând larg poarta coliviei aurite, lăsându-l să se bucure de tinereţe aşa cum va şti mai bine.

Îmi părea, sincer, rău pentru el şi pentru experienţa prin care trebuise să treacă. Viaţa ne aduce în cale persoane care au rolul de a ne învăţa ceea ce trebuie să ştim pentru a ne desăvârşi, iar dacă nu trecem testul acestor învăţături, experienţele se vor repeta, iar şi iar, până când ne vom trezi cu adevărat.

Încercam să-mi imaginez, în acelaşi timp, ce parfum ar fi putut folosi „Ea”. Să fi fost acelaşi pe care eu îl purtam în acea zi sau doar unul asemănător?!?

Les Ors de Versailles  un parfum reprodus după reţetele de acum 250-300 de ani, găsite în arhivele palatului Regelui Soare, ce poartă cu el comorile nepreţuite, poveştile de amor şi trădările, intrigile ţesute între zidurile care au văzut şi auzit atâtea încercând să respecte cât mai mult formulele originale, ingredientele naturale folosite în acele vremuri.

Se deschide cu note suave de pară caramelizată şi grapefruit roz, având ca note de mijloc iasomia şi zambilele roz, care se sting în notele de bază ale ambrei şi moscului alb, miresme de pământ, lemnoase, ce par a extinde textura caldă, oarecum dulce, a întregii poveşti, delicată, jucăuşă, romantică, floral-fructată.

Acest parfum îmi este mereu aproape, nu numai datorită miresmelor sale, ci şi faptului că l-am câştigat la un concurs fulger organizat de o prietenă dragă mie.

Seducţia, după părerea mea, este o armă cu două tăişuri a cărei mânuire neatentă poate lăsa răni adânci de ambele părţi.

Povestea a fost scrisă pentru tema aleasă de Ella, în cadrul Clubului Condeielor Parfumate, următoarele provocări fiind:

-în data de 7 mai cu tema „Parfumul personajelor din romanul Moarte pe Nil de Agata Christie„,
-în data de 21 mai cu tema „Parfumul magazinelor de altă dată„.

Parfumul dansului

 

Printre risipirile de zi cu zi, tot mai des, răzbate nostalgia unor clipe demult uitate. Se spune că amintirile cele mai clare ar fi false, dar aceasta nu era, știa sigur, fiind învăluită doar în miresme, foșnet de mătase și aspect de unghii stacojii.

Un parfum din care păstrase vagi urme de arome, iar când părea că-l recunoaște la o anumită persoană, tresărea involuntar, căci era de atunci, din zilele învăluite într-o armonie perfectă, mai exact din serile în care pe jumătate adormită simțea mângâierea lină a mamei și șoapta care o anunța de plecarea ei.

Apoi, totul se pierdea într-o ceață luminoasă, purtând-o într-un somn odihnitor până spre dimineață, când se făceau simțite, din nou, foșnetul, parfumul, șoapta. Îl denumise parfumul dansului și ori de câte ori era folosit știa că ei, părinții, merg într-un loc încărcat cu magie, unde toți cei prezenți purtau sclipiri necunoscute.

Își imagina locul acela străjuit de falduri grele din catifea, mătăsuri fine, cu podele strălucitoare și tavane înalte bogat ornamentate cu stucaturi aurii, ca niște ghirlande ce răsuceau amețitor lăstari fraged spiralați, frunze de laur,  bobițe adunate în ciucuri cu forma inconfundabilă.

Bunăstarea și veselia erau prezente, adăugând mai multă prețiozitate locului și așa plin de fast. Perechi fericite se mișcau în același ritm cu pași ușori, asemeni unor fantasme ivite dintr-o prea bogată imaginație.

 

Acum primăvara îi zâmbea în ferestre strecurând raze jucăușe de soare, asemeni unor bijuterii nepreţuite, printre draperiile pe care încă nu reușise să le deschidă. Foșnetul mătăsii, catifeaua, sclipirile stacojii ale unghiilor, toate erau prezente, aparținându-i de ceva vreme. Un zâmbet cald îi înflori în colțul buzelor, iar parfumul… aroma aceea știută pe care o descoperise, nu de mult, plutea parcă în încăperea caldă, îmbiind la visare.

Găsise, întâmplător, un parfum ce aducea foarte mult cu cel pe care îl cunoștea   atât de bine. Bijou D’or- Black Onix, cu note floral-fructate vibrante și senzuale,  un amestec încântător de bergamotă, magnolie, piersici, pepene galben, mandarine și Ambrette, care lasă locul aromelor de frezie, orhidee, violete, trandafir de Damasc, prune, iasomie și lăcrămioare, stingându-se apoi în adieri de cedru, vanilie, mure și mosc.

Reușea să-i transmită o stare de bine, de freamăt cald, de unduiri perfecte ale gândurilor în cuvinte, de armonie interioară, liniște, împăcare.

*

E dansul frenetic al primăverii
Parfum de petale
Freamăt de culoare
Timp armonios al redescoperirii.
A înțeles că viața e un dans neîntrerupt, că vrei sau nu ești pe ring și nu-l poți evita după bunul plac, fiind mereu parte din tine şi chiar de ar apărea riscul unei luxaţii, a unor dureri, insuportabile uneori, era hotărâtă să se avânte în acel dans, să-l trăiască până la sfţrşit. 
Fiecare dintre noi trece prin aceleași etape de învățare, dezvoltare, căutare a perfecțiunii, fără putința de a evita vreuna.
Oricâte abilități am avea, oricât de aproape de împlinire am fi, ne vom găsi propriul colțișor în care ne vom lăsa purtaţi pe aripi de dans. 
Ringul e încăpător pentru toţi, ne poate susţine sau doborî.
Dansați??? 🙂 
Această poveste e scrisă pentru Clubul Condeielor Parfumate a cărei următoare temă va fi „Parfumul seducţiei”, în 23 aprilie, aleasă de Ella.

Parfumul literelor

Ningea cu fulgi mari şi deşi, compact, ca un zid, ce se ivise de niciunde în calea privirii înceţoşate de somn, dincolo de care nu era nimic, linişte adâncă, uitare, atât.

Adormise cu fruntea sprijinită pe cartea din care citise, iar somnul o purta lin prin povestea de iubire abia începută.

Simţea o uşoară urmă de parfum învăluindu-i gândurile, iar liniştea în care se cufundase fu întreruptă de un ton certăreţ.

-Ce parfum ai tu?

-Cum, nu simţi? E adierea iconfundabilă de mandarine, nectarine şi caprifoi, împletite într-o poveste neştiută până acum, cu început promiţător şi cald, ca un soare arzând în toiul verii.

-Mda, inconfundabilă, înţepătoare şi persistentă ca tine, A mare de tipar ce eşti.

-De parcă tu, cu buclele tale mereu perfecte, ai fi mai breaz. Mai lasă briantina aceea din păr să se usuce din când în când, ne îngreţoşează izul tău de patchouli, B…uclatule.

O sferă perfectă purtând un ruj roşu intens, ca însăşi păcatul şi o rochie cu trenă din dantelă aurie, îşi făcu simţită adierea de zmeură şi frezie, într-o armonie perfectă, închizând gura suratelor certăreţe.

Se sprijinea, afişând o aparentă nonşalanţă, de braţul ferm al unui H impozant, cu frac şi joben, ce lăsa în urma sa miros senzual de mosc, formând împreună silaba preferată a scrisorilor de amor.

Le tratau pe toate celelalte cu o atitudine plină de superioritate, de parcă ar fi fost şi începutul şi sfârşitul oricărei lumi.

Păşeau cu mersul lor regesc spre undeva, nu se ştie sigur unde, lăsând în urmă priviri admirative, iscând mici bârfe de alcov.

O jumătate de opt, partea cea mai bună a acestuia, cu forme rubensiene, apăru de după cortina din catifea întunecată, iscând murmure neînţelese, poate datorită miresmei primăvăratice de zambilă ce plutea în jurul său, precedând orice intenţie de şuşoteală, o vocală liniştită, veselă, urmată îndeaproape de un brunet descărnat, doar piele şi os, ale cărui haine păreau aninate pe un gard, filiform, dar impozant, un I cu parfum de muşchi care avea menirea de a trezi din visare pe oricine nu se simţea cu picioarele pe pământ, întregea o altă silabă importantă, parcă atotştiutoare.

Ca la un semn, toate vocalele şi consoanele, deopotrivă, prinseră a se învârti din ce în ce mai frenetic într-un dans, doar al lor, ivind cuvinte vesele şi triste înşirate pe rânduri nesigure, ca un scris timid al unei mâini stângace, nefamiliarizată cu această deprindere.

Ridică fruntea buimăcită de zumzetul neîntrerupt, ca şi cum ar fi dormit o veşnicie, dar ceasul ce-i stătea alături avea să-i contrazică această convingere.

Trecuseră abia câteva minute, prea lungi, iar durerea de cap care se accentua făcea ca zumzetul din vis să devină din ce în ce mai persistent. Ştia că niciun medicament nu ar fi scăpat-o de asta, poate doar cartea. O prinse cu grijă în palme, iar dintre filele îngălbenite se undui spre covor un plic cu o nuanţă prăfuită de roz. Îl deschise încetişor dând la iveală o foaie subţire, în aceeaşi nuanţă, ca un pergament învechit de o valoare inestimabilă.

Dragul meu drag,

Îţi scriu acum, când febra ce mă mistuie îmi înceţoşează privirile care tânjesc după chipul tău. Se pare că boala se agravează într-un ritm galopant, iar clipele rămase îmi sunt numărate… 

Părea o scrisoare de dragoste care nu mai ajunsese la destinatar, după toate aparenţele. Dar de cine şi pentru cine fusese scrisă va rămâne veşnic un mister.

Timpul hain părea că a vrut să rumege literele toate, iar pete gălbui îngreunau descifrarea textului. Printre rânduri roase mai desluşi, ici şi colo, câte un cuvânt. Litere, cuvinte frumoase, iubire, poveşti. Şi un final oarecum neaşteptat. Iubeşte literele, mireasma ce o răspândesc, alcătuieşte cu ele cuvinte ce-ţi vor fi pavăză în drumul prin această lume, foloseşte-le pentru binele tău şi al celor dragi. Păstrează aproape de suflet doar ceea ce îţi e drag şi-ţi face bine… 

O puse cu grijă între filele cărţii, sperând că undeva, cândva îşi va găsi rostul.

Pe degete îi rămăsese o vagă urmă de parfum cu note calde de zmeură, frezie, zambilă, ce lăsau locul aromelor de trandafir, iasomie, caprifoi, pentru a se linişti apoi într-o bază de muşchi, vanilie, patchouli, mosc, o nebuie de miresme, aproape identică celei pe care alesese să o poarte de ceva vreme şi care o va duce veşnic în aceeaşi poveste caldă, înmiresmată, senzuală şi ispititoare, de fiecare dată cu un alt început, dar cu acelaşi happy end.

Giordani Gold Withe e parfumul peste care am dat, întâmplător, acum ceva vreme reuşind să mă definească, cumva, o bună perioadă și chiar de nu are numele sonor al unei mărci cu tradiție, este, totuși, creat de un cunoscut în lumea parfumurilor, Thierry Wasser, purtându-mi amintirile pe aripile poveștii de astăzi a cărei temă a fost aleasă de Mirela, pentru a reîmprospăta parfumul poveștilor din „Clubul condeielor parfumate”, a cărui următoare temă va fi ”Parfumul dansului” pentru duminică 26 martie.

Am scris cu drag această poveste, încă din ziua în care am găsit mesajul prin care eram invitată să particip la poveștile parfumate, fiind surprinsă, oarecum, de aceasta. Eeei, dacă 12 februarie s-a dovedit a fi de bun augur vom vedea. 🙂 Mulțumesc, Mirela!

whiteoriginal_header

Imagine: 

Parfumul regretelor

Te-am, aşteptat prea mult!

Fiecare bătaie de inimă şi fiece respiraţie îmi aminteau de locul gol ce se-nfiorase în tăcerea nopţii fără prezenţa ta.

Ţi-am sărutat tâmplele ninse la plecare şi te-am lăsat să te risipeşti în mulţimea haină ce avea să-ţi acopere zgomotul paşilor.

Din cuvintele împrăştiate în cele patru zări se născuse o poveste doar de mine ştiută acum – povestea mea şi a ta.

Întrebasem zorile şi cerul nespus de păsările nopţii dacă te-au aflat undeva, primind drept răspuns ţipătul fals al pescăruşului ce-şi râdea de gândurile mele.

Neobosită cutreierasem pădurile reci ce parcă îşi strângeau trunchiurile încovoiate în jurul visurilor mele.

În albiile secătuite ale unui râu ce-şi schimbase cursul am aflat zgura zâmbetului tău stins.

Zborul frânt al năzuinţelor mele doar cocorii l-au purtat cu ei spre zări mai senine.

Te-am căutat prea mult!

Şi am aflat că anii au trecut nepăsători pe lângă mine încărcaţi de irosiri.

Regretele nu-şi mai au rostul.

Voi rămâne doar cu amintirea aiurea a unei iubiri aiurea.

Din coconul învăluit în cenuşă, trecând prin focul unei mari suferinţi, renăscusem în culori vibrante, mai strălucitoare ca oricând.

Acum aveam puterea să zâmbesc şi să visez din nou.

Acum ştiam să deosebesc albul de alb şi negrul de negru fără să aleg miezul cenuşiu.

Din căuşul spart al palmelor, altă dată strânse a rugă, picurau petale ce se uscaseră de dor, lăsând în urmă un vag parfum încărcat de aduceri aminte.

Într-un colţ întunecat, uitat de trecerea timpului, străluceşte diamantul albastru al visurilor ce se vor împlinite.

wish

Voi porni alături de el cu paşi mici dar siguri spre realizarea lor, învăluită în arome misterioase de violete ce se împletesc cu notele subtile şi rafinate ale trandafirilor, combinate cu mireasma oarecum sălbatică a salcâmului, toate înfăşurate în jurul ameţitorului caprifoi.

Aceasta s-ar fi vrut a fi o poveste parfumată pe o temă dată. Alte asemenea scrieri puteţi găsi aici.