Denumirea populară a lunii Februarie este cunoscută sub Faur, Făurar, Fluierar sau… Luna Lupilor.
I se spune Făurar după făurarii în fier, care pregăteau fierul plugului pentru arat. Asta deoarece în Februarie noaptea îngheață pământul, iar ziua se dezgheață, dar și pentru că este o lună un pic… ciudată: gerul – ca de gerul Bobotezei și cald ca în martie-aprilie.
Este luna în care gospodarii satelor încep pregătirile pentru muncile câmpului, lucrul în livezi, altoitul pomilor, răsăditul semințelor și multe altele.
Superstițiile sunt legate de prevestirile de timp: dacă va cânta bufnița, e semn de primăvară timpurie, dacă Februarie este urât, Mai va fi o lună frumoasă, dacă nu e vifor în această luna, va fi vifor de Paști.
Obiceiul ca în ziua de 1 februarie bărbații să iasă în vie se numește Gurbanul viilor. Ajunși în vie, aceștia tăiau câteva corzi de vie, dezgropau o sticlă de vin îngropată din toamnă, făceau foc, apoi se ospătau, jucau si săreau peste foc.
La 1 februarie, de Gurbanul viilor, superstiția spune că nu e bine să începi o lucrare, dacă nu dai ceva de pomană înainte. Femeile dau de pomană turte cu mălai pentru ca lăcustele, cărăbușii și alte insecte să nu le strice recolta.
Dacă în această zi nu este zăpadă, atunci vor veni ninsori.
La capatul curcubeului 