Poveste sau nu, totul e relativ

Simţea în juru-i o energie latentă, nici benefică, nici negativă, ci doar stagnantă, sâcâitoare, în alertă, asemenea unei feline în aşteptarea prăzii şi nici nu simţi că înserarea coborâse răcoroasă, mult prea răcoroasă comparativ cu arşiţa de peste zi.

Pe neşteptate îi atrase atenţia un zgomot înfundat de pasi care începea a se desluși din ce în ce mai aproape și o adiere răcoroasă îi trecu pe șira spinării. Era o senzație nouă ce parcă venea să confirme vorbele acelea auzite de multe ori- ”e ca și cum cineva ți-ar călca pe mormânt”.

Îşi ridică mâinile instictiv, ca pentru a primi ghidare și căldură de la Univers. Gândurile i se învălmășeau, care mai de care mai ascuțite, rănindu-se între ele. Nerăbdarea lor de a străbate spre suprafață era din ce în ce mai mare, confuzia şi mai mare, iar trupul părea să nu mai răspundă la comenzile primite. Rămase, aşa, ca în contemplare, ascultând din ce în ce în ce mai îngrozită sunetele stinse din apropiere, de parcă s-ar fi rătăcit într-un tunel al timpului fără de sfârşit, în care nimic nu se schimba, totul era egal, repetitiv, ca un serial fără noimă sau finalitate.

Şi-ar fi dorit să aibă o cochilie care să-i apere pielea devenită prea sensibilă, atât de sensibilă încât şi aerul înconjurător părea a fi prea greu, rănind-o. Energiile din jur păreau foarte hotărâte să o zguduie zdravăn pentru a o aduce la realitate şi a pricepe, o dată pentru totdeauna, că e nevoie de o incursiune cât mai profundă în interiorul său prin care să aducă la suprafaţă acele părţi care trebuiau trezite, revigorate, reinventate.

Nu se ştia un specialist în această teorie, dar nici nu avea de gând a-şi ruina stabilitatea emoţională pentru  ceva ce îi era străin sau doar îi părea aşa, pentru că simţea o oarecare afinitate pentru  astfel de experienţe.

Îi era fig, dar o moliciune o cuprinse cu braţele sale călduţe învăluind-o confortabil. Poate că era doar oboseala acumulată sau un semn că ar fi trebuit să lase lucrurile în voia lor, fără împotriviri majore, să curgă urmându-şi făgaşul necunoscut, încă. Poate că venise vremea aceea în care să aibă mai multă grijă de ea însăşi, să se iubească mai mult. Murmură fără să vrea „sunt pregătită să primesc tot ceea ce mi se oferă” şi se simţi oarecum mai împăcată, ca şi când s-ar fi pricopsit cu o nouă capacitate de acceptare.

Flacăra lumânării prinse a pâlpâi nefiresc aruncând umbre bizare care începură a se lungi de la un capăt la altul al încăperii, conturând gheare, mustăţi zbârlite, spinări arcuite, ba chiar şi copite nepotcovite. Totul părea ireal sau era într-adevăr aşa. Se simţi zguduită zdravăn de o mână nevăzută şi toată acea încordare îi aduse lacrimi în ochi. Nu se simţea în stare a face faţă unei asemenea încercări după liniştea ce părea că o cuprinsese doar cu puţin timp în urmă. Era prea mult pentru ea.

Se scutură ca după un vis urât hotărâtă să facă schimbarea necesară pentru a nu mai lăsa codiţe de lucruri neterminate sau situaţii nelămurite care ar fi putut să-i îngrădească libertatea nou căpătată.

Reuşi a se ridica din fotoliul ce îi devenise inconfortabil îndreptându-se spre fereastra larg deschisă, iar cartea care îi rămăsese pe  braţe se închise în cădere. De pe copertă îi zâmbeau  flori multicolore şi chipuri fericite ale unei epoci apuse.

Cerul era rubiniu ca o părere de rău ce lăsase o rană adâncă într-un suflet neliniştit.

Ce s-a mai scris cu ajutorul celor 12 cuvinte (tunel, cochilie, specialist, egal, ruina, rubiniu, mustati, serial, capacitate, codite, teorie, oboseala) sau pe tema săptămânii dată de imaginea de mai sus, găsiţi în tabel la Eddie.

Reclame

Suflet hoinar

imagine: Pinterest

Da, un suflet hoinar poate fi la fel de bine innocent și versatil, în același timp. Inocența îi e hrănită de bucuriile mici din care sunt alcătuite momentele de zi cu zi, de urma unui parfum lăsată ca un siaj în acel aer proaspăt al dimineții, inconfundabil în clipele dinainte de răsărit, de mireasma îmbietoare a unui arbust cu iasomie înflorită, de umbra unui stejar falnic în toiul unei zile arzătoare de vară, de un curcubeu surprinzător ivit în urma unei ploi care s-a sfârșit la fel de neașteptat precum a început, de speranța care nu obosește nicicând sau de simpla afirmațieacasă” ce înglobează toate sensurile știute și neștiute ale acestui cuvânt, ivind surâs cald în colțul gurii care poposește ceva mai mult timp decât ar avea nevoie ultimele sunete pentru a-și înăbuși ecoul.

Versatilitatea?!?

Ea ar putea fi împrumutată forțat de la o clipă nedreaptă care lasă un răspuns nu tocmai potrivit în urma trecerii sale.

Și câte de genul acesta nu întâlnim în cale! 😀

***

Ce s-a mai scris pe aceeași temă ”Suflet hoinar” sau folosind aceleași 12 cuvinte (inocent, raspuns, curcubeu, acasa, stejar, urma, aer, parfum, iasomie, versatil, speranta, afirmatie) găsiți la Eddie în tabel.

Urzeala de gânduri

imagine: Pinterest

Urzeala de gânduri îmi mai dă parc-o șansă

A găsi un refugiu care pare acasă

Departe de tumult, frământări cotidiene

Aproape de suflet, cu șoptiri citadine.

Strecurând praf de stele printre ani și idei,

Amintiri care poartă culori de miere și tei

Aducând făr’ de știre peste  dorurile toate

Adieri de sălbatice înfloriri, zvon de libertate.

Așteptând în secret verdele a îmboboci

Transformare de muguri în flori sidefii

Ce poartă secretul miresmei trezite târziu

Și ivește prilejuri de zâmbet timpuriu.

Din căldura ivită dimineața devreme

Peste visuri uitate culoare aș cerne

Și aș da un alt puls vremii care trenează

Împlinind o sentință ce ne eliberează.

Aș alege să pot făptui oarecare minune

Ce-ar aduce mult zâmbet și bine în lume

Atmosfera de-ar avea al înțelepciunii veșmânt

Aș putea insera curcubeie în gând și cuvânt .

*

Am adus într-o joacă cele 12 cuvinte

Pe care le-nscriu în tabele, cuminte.

 

Sticluţa cu parfum

Pe holurile largi în care lumina pătrundea filtrată de vitralii stăruiau foșnetele rochiilor de epocă, miresme coborâte parcă din amintiri, sunet de pași răzbatând prin covorul gros cu model arhaic, freamăt de file îngălbenite și acorduri line ale unui vals celebru iscate de un patefon nevăzut.

Distras de toată această mulțime de senzații, cu privirile ațintite spre o priveliște de vis descoperită în una din tapiseriile imense care împodobeau pereții. Era stăpânit de un gând venit de departe, din vremurile apuse în care și-ar fi dorit să trăiască, a cărui căldură îl învăluia plăcut, ca și cum ar fi deschis sipetul prețios al aducerilor aminte. Mai văzuse interiorul acesta, parcă și imaginile începuseră a se derula rapid, ca într-un film mult.

Undeva, la capătul coridorului, pe partea stângă, în spatele unor uși impunătoare din stejar lăcuit știa instinctiv că se află o bibliotecă impresionantă, cu mii de volume ce tapisau pereții, în culori pastelate, atinse de patina timpului, sporindu-le astfel valoarea, constituind o adevărată comoară. Era o senzație de deja vu, bizară și liniștitoare în același timp.

În turn, un ceasornic străvechi bătu o singură dată, tânguitor, cu un ecou  prelung, anunțând timpul scurs de la pătrunderea sa în acel labirint de coridoare și camere. Jumătate de oră. I se părea că s-ar afla acolo de zile întregi, atât de mult se încărcase cu senzații stranii și amintiri care se scuturau de zgura trecerii timpului, înviind neașteptat.

Lalique 1920s Perfume Bottle Cameo-Pinterest

Pe o polită din marmură sidefată, aflată deasupra șemineului, descoperi o sticluță neobișnuită, atât prin culoare cât și prin cameea pe care o avea încrustată. Era strălucitoare, fără urme de praf, bine întreținută. Cu mari emoții întinse mâna pentru a îndepărta capacul și, în acel moment, recunoscu opera unicului  Rene Lalique, iar o mireasmă binecuvântată pe care o recunoștea ca fiind adânc întipărită în memoria olfactivă, îl învălui.

Avea certitudinea că acel chip îi fusese foarte cunoscut și pentru persoana astfel imortalizată nutrise sentimente foarte puternice care se zbăteau a ieși la suprafață chiar în acel moment. Deschise brațele ca pentru o îmbrățișare în care ar fi putut cuprinde întreg Universul, transmițându-i iubirea lui cea mai pură. Aceea era sticluța cu parfum pe care Ea o avea mereu în preajmă.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă, folosind cele 12 cuvinte (patefon, pasi, arhaic, biblioteca, distras, priveliste, coplesit, film, departe, gand, comoara, ceasornic), găsiţi la Eddie în tabel. 🙂

 

 

Printre picături

imagine: Pinterest

Printre picături cad zâmbete uitate
În rama parcă prăfuită timpuriu,
Iar suflete ce nu au fost salvate
Nici de surâsuri sau hohot zglobiu
Îmbătrânesc.

Printre picături ce par a fi cristale
Rostogolite  înspre ţara nimănui
Fiori, tristeţi, luciri restrânse în spirale
Aduc timide zâmbete  din azi, care hai-hui
Îmbobocesc.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă găsiţi la Eddie în tabel. 🙂

 

La început de drum

imagine: Pinterest

La început de drum mi-am spus

muguri pot să înflorească

De dimineaţă până spre apus

Într-o reală simfonie nefirească

Cu efect.

Apoi am mai făcut tiptil un pas

Cu sens, credeam la începuturi

Şi nu ştiam dacă au mai rămas

O veste, raze, stele, fluturi

De admirat.

Orbecăind fără de vreun suport

Pe malul ce părea prea vălurit

Am luat o plăsmuire dintr-un port

La rând, ca orişice altă poveste

De citit.

Şi-am răsfoit-o cu grijă la un ceai,

Minutele păreau c-au început

Să prindă licăr straniu, de ziceai

Că-s libelule-n dans necunoscut

Spre asfințit.

Sunt căile de la-nceput de drum

Cu ariile azi mai înflorite,

Dar știu neașteptat de clar acum

Că stele, fluturi, ramuri înflorite

M-au ocrotit.

Ce s-a mai scris pentru jocul cuvintelor, folosind aceeași duzină de cuvinte ( muguri, valurit, simfonie, efect, sens, veste, port, ceai, licar, drum, inceput, raze) sau pe tema propusă- La inceput de drum, găsiți la Eddie în tabel.