Simţul istoriei

Nu, nu e vorba despre istoria unui neam, a unei lumi întregi chiar, ci despre „istoria simţului”, a celui olfactiv mai exact, prin care suntem purtaţi cu date concrete, „tehnice” oarecum, sau mai bine zis „chimice”, de cei ce studiază,  îndrăgesc, citesc, împărtăşindu-ne şi nouă ceea ce descoperă.

E drept că nu am răsfoit decât un singur blog care dezvăluie astfel de amănunte, iar poveştile, povestirile, scrierile  de aici, despre arome, despre cum au luat naştere anumite parfumuri, despre cei care le-au creat, cum, când şi unde, m-au atras nu pentru ca aş fi fost o împătimită a acestora, ci pentru ca au fost scrise într-un anume fel, croite parcă pentru a mă atrage, a-mi dori mai mult, amuşinând în gând feluritele esenţe pe care doar mi le-aş putea imagina.

În categoria „per fumio” găsiţi astfel de articole care, în mod sigur, vă vor fi pe plac.

flacoaneCred că s-ar potrivi imaginea unor flacoane de parfum, unele de colecţie, art deco, sau vintage, adevărate bijuterii, preluate de pe Pinterest.

 

 

Tot aici este şi un concurs ce încă mai aşteaptă participanţi, nu mult, ci vreo săptămână, după care vom afla câştigătorii celor trei parfumuri puse în joc.

Tema săptămânii este „Simţul istoriei”,  iar eu am ales să scriu câteva cuvinte despre locul în care puteţi găsi multe amanunte în legătură cu istoria parfumului, dar cei ce au scris în legatură cu tema dată şi-au aliniat frumos articolele în tabel la Eddie.

 

 

Anunțuri

Viaţa ca un joc

carti-joc

 

Viaţa ca un joc, în care
Nimic nu pare să mai aibă scăpare
Odată ce zarurile au fost aruncate
Fără putinţa de-a fi măsluite.

Viaţa ca un mare joc
Un joc asiduu, de noroc,
În care cărţile de aceeaşi culoare
Par a avea cea mai mare valoare.

Viaţa ca un joc de-a v-aţi ascunselea
Sau şi mai bine ar fi de-a prinselea
Alergând disperaţi după comori iluzorii
Obosim când recompensele sunt derizorii.

Ne ascundem adesea de idei, de cuvinte
Căutăm vagi fantome de-o clipă, în minte,
Ne-ndreptăm fără chef spre momente înalte
Rămânând cu ideea că toate-s deşarte.

Şi din toate acestea ne-amintim spre final
Cât de bine era să marşăm triumfal
Spre o soartă cuminte, cu un pic de noroc,
Unde toate sunt sfinte, fără a fi doar un joc.

Pe aceeaşi temă (viaţa ca un joc), s-au mai iscat idei, au mai curs cuvinte, pe care le găsiţi la Eddie în tabel.

 

imagine: 

Descântec

tema săptămânii

Du-te soare,
Vino lună!
Norii negri îi adună
Umblă în sus pe cărare,
Pe poteci neumblătoare,
Pe alocuri străjuite
De umbre şi spirite,
Să aduni ca o furtună
Blestemele care tună
Să duci în lume, departe,
Tot ce vraja o împarte
Să faci vijelii în lanuri
Apărându-le cu lauri,
Să fereci în câte-o stâncă
Tot ce lumea rea aruncă.
Din cosiţe despletite
Să duci smoala pe morminte
Unde dorm fără de vise
Trupurile lumii, stinse,
Să împarţi la fiecare
Gânduri bune, alinare.
Braţele albe, întinse
Peste năzuinţe ninse
Să le laşi s-acopere
Uşor, ca o pulbere,
Tot ce dorul vrea s-aline
Tot ce poate să se-nchine,
Zbor de păsări călătoare
Triluri de privighetoare
Toate să le-mbrăţişeze
Peste inimi să le-aşeze.
Vino lună,
Vino plină!
Ca un soare, ca un dor
Peste suflet călător,
Peste gând cu năzuinţe
Prin văzduh, peste fiinţe.
Şoapte cu silabe multe
Gândurile să le-asculte
Visele să le-mplinească
Zorii noi să le găsească.
Noaptea asta de va trece
Zi de mâine vom petrece
În lumină şi culoare
Soartă plină de candoare.
Vino soare,
Du-te lună!
Adu-n dar o lume bună
Cu speranţe şi lumină
Gând curat în inimă.
Noaptea de o vrea să plece
Întunericul ferece
Tot ce ieri am năzuit
Şi-astăzi nu s-a împlinit.

Se zice că descântecul are puterea de a dezlega farmece, de a lecui boli. Bine ar fi! (de ar lecui toate bolile lumii) 🙂

Ce s-a mai scris despre „tema săptămânii” care a fost dată de imaginea de mai sus găsiţi la Eddie în tabel.

 

 

Dacă n-ai fi existat

timp

Dacă n-ai fi existat,

Tu, timp nebun cu aripi temerare

Ce răspândeşti iluzie în jur

Cum că o lume ar fi neschimbătoare.

Dac-ai putea încetini măcar

O clipă, trecerea-ţi haină

Lăsând eternităţii doar un jar

Ce pâlpâie mocnit după furtună.

De n-ai mai transforma-n cenuşă

Tot ce atingi, cu clipe efemere,

Precipitându-se spre aceeaşi uşă

Dar întâlnind doar ziduri, ori crâmpeie,

Cât de puţin de-ai mai fi stat

Pe gânduri, ca un moş zâmbind,

Dacă tu n-ai fi existat

Nu ne-am vedea îmbătrânind.

Să nu mai sapi, adânc, un rid

Pe-un chip aflat în înflorire,

Să laşi un suflet împlinit

Să se afunde-n neuitare,

Să pleci acum, definitiv,

Spre alte lumi care aşteaptă,

Cu nerăbdare, un deznodământ

La astă soartă cam nedreaptă.

Dacă nu ai fi existat,

Tu, timp nebun cu aripi temerare,

Dacă nu ai fi transformat

Speranţele în clipe reci, rătăcitoare,

Dac-ai putea să pleci definitiv

Spre alte galaxii necunoscute

Lăsând în urma ta doar vid

De clipe, ore, de minute.

Minunăţie ar fi.

 

Ce s-a mai scris pe această temă „Dacă n-ai fi existat”, care, probabil, ar fi vrut să facă referire la altceva, găsiţi la Eddie în tabel.

imagine:

Am să-ţi citesc

pictura-paris6773073

Am să-ţi citesc  cu voce tare sau încet

Cuvinte scrise-n grabă  de-un poet

Despre culori, pasteluri şi privighetori,

Despre tot ce-a iubit, sau despre flori,

Despre un oraş învăluit în ceaţă

În care îndrăgostiţii se răsfaţă

Plimbându-se sub clar de lună

Agale, doar ţinându-se de mână.

Am să-ţi citesc cu voce tare sau încet

Despre ce nu a scris nici un poet,

Despre picturi, sub clar de lună,

Pe care le admirăm,azi, împreună,

Despre culori, magie şi lumini,

Despre cei ce se simt sublimi,

Pe străzile micuţe, întortocheate,

Vibrând la vise făurite, pe-nserate.

Pe aceeaşă temă, dată de imaginea de mai sus, s-au scris şi alte articole pe care le găsiţi la Eddie în tabel.

 

 

 

Şoapte în noapte

noapte-calduroasa-si-vise-frumoase_38f13dde1756bb

Auzi cum foșnesc codrii în noapte
De parcă ar vrea să strângă
În adâncul întunecimii lor
Toată nevolnicia unei lumi?

Auzi cum se tânguie talazurile
Izbindu-se de malurile reci
De parcă ar vrea să ducă în depărtări
Cele mai întunecate secrete?

Auzi cum plutesc nori întunecaţi 
În noaptea adâncă şi rece
De parcă aşteaptă să fie certaţi

De stele ce nu dorm pereche? 

Sunt aburi tăcuţi din mirare iscaţi,
Sunt sufletele îngemănate,
Sau ochi ce-au rămas goi şi uscaţi
Or fi doar şoapte în noapte?

 

Alte fantezii iscate de tema săptămânii găsiţi la Eddie în tabel.