Cu sufletul nu-i de glumit

Noaptea întreagă m-am bălăbănit într-o barcă, vâslind pe acorduri de ”Valurile Dunării”, încercând zadarnic să trec Dincolo, pentru că bănuțul pe care ar fi trebuit să-l am într-un buzunar lipsea cu desăvârșire. Din când în când apărea la intervale oarecum regulate El- luntrașul Charon, cel care-și aștepta plata, condamnând totul la nemișcare, pentru că sufletul… Ei, ”Cu sufletul nu-i de glumit”! de Dimitri Dinev este o piesă bulversantă în timpul căreia apar hohote de râs nestăvilit sau, dimpotrivă, te năpădește tristețea și spaima. Spaima că în viața aceasta și așa prea scurtă nu ai reușit să faci tot ceea ce ți-ai dorit așa cum ar fi trebuit.

Obiceiurile din timpul unui priveghi, adunate din diferite țări ale spațiului balcanic, prind conotații hilare, iar replicile sunt savuroase. Printre prietenii și colegii decedatului se amestecă o bocitoare, tocmită de soția acestuia pentru ca lucrurile să fie ca la carte și o stripteuză, adusă de unul dintre participanții la priveghi,  care îmbină mișcările lascive cu amintiri din copilărie și judecăți emise ad-hoc. Totul are un aer tragi-comic, atât de bine pus în scenă de către actorii care au reușit a-și aduce rolurile în punctul maxim al interpretării. Finalul este neașteptat, un dans nebun între nori de fum pe o melodie trepidantă, ca mai totată acțiunea întregii piese însoțită de muzica sugestivă care a avut ba acorduri de vals vienez, ba accente stranii, foarte sugestive.

Decedatul încercând să-l înduplece pe Caron cu ajutorul muzicii.
Nicodin (decedatul) plimbat pe bicicletă de către prieteni.
Dansul final

Un spectacol care ne îndeamnă să gândim mai profund asupra vieții, în general, aducând momente de relaxare în același timp.

Reclame

Astăzi s-a alergat

alerg

Da, s-a alergat pentru o cauză nobilă, s-a alergat pentru împlinirea unui vis, pentru construirea unui spital destinat copiilor bolnavi de cancer, pentru ca acestor micuţi ce se luptă cu o boală nemiloasă să le crească şansele de supravieţuire.

Astăzi 1 august chiar dacă dimineaţa a fost răcoroasă şi cerul plin de nori, cei ce şi-au dorit să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv, chiar dacă au alergat sau nu, au fost prezenţi la ora stabilită.

S-au adunat 500 de lei la Moineşti şi pentru că vremea s-a mai îmbunat se va mai organiza un al doilea tur de alergare la ora 19.00.

Cu toate că nu avea pregătirea necesară, Alex (şi alţi copii asemenea lui) a vrut să participe. Şi a participat cu bucurie şi încrederea că poate şi el cumva ajuta.

Aşadar am avut un început de lună deosebit, cu mulţumire sufletească şi credinţa că acest vis va fi realizat.

549

557

563

583

573

586

Drumeţie la „Piatra cu trei ceaune”

Plecat-am şapte din Moineşti

Şi cu puştimea doişpe

În pas voios peste poteci

De dealuri şi pădure.

196

039

Am pornit dimineaţa devreme spre o destinaţie încă necunoscută mie şi familiei.

Vremea se anunţa plăcută şi ar fi fost păcat să nu profităm de ea pentru a face noi descoperiri în împrejurimile oraşului.

După aproximativ 30 de minute de mers pe cărări abrupte, am intrat într-o pădure de conifere. Aerul proaspăt şi răcoros, covorul de frunze şi conuri, ciripitul păsărilor, ne îndemnau să mergem mai departe, încărcându-ne cu energie.

Au mai trecut alte 30 de minute prin pădure, după care am ajuns într-o poiană numită „La Bălcuri”, continuîndu-ne drumeţia pe poteci umbrite de arini, printre care se rătăcise şi un molid, apoi am intrat într-o pădure de foioase. Cel mai mult fiind admiraţi  mestecenii, cei mai bătrâni copaci din pădure – deoarece au albit deja. 🙂

063

065

Trecând pe lângă o tufă imensă de urzici, copiii, fără a şti despre  ce plantă este vorba, au fost îndemnaţi de unchiul lor glumeţ să intre în mijlocul ei, garantându-le că astfel nu vor mai face reumatism niciodată :)… bine că am reuşit să-i opresc la timp.

076

Din loc în loc, ca şi cum o imensă mână nevăzută şi-ar fi răsfirat degetele printre care a scăpat pietrele, am întâlnit bucăţi de stâncă, rătăcite prin păduri, facând pe unii dintre noi să se întrebe dacă nu cumva au fost aduse acolo de extratereştri, altora întărindu-le credinţa că pe acele locuri au fost munţi.

053

134

Am ajuns şi la celebra „piatră cu trei ceaune”.

SAM_2496

SAM_2498

Au urmat „şedinţa foto”, grătar, distracţie, voie bună, întorcându-ne spre seară cu o stare de oboseală plăcută care ne-a ajutat să dormim neîntorşi până a doua zi.

Uitasem să vă spun că la întoarcere am întâlnit şi un şarpe care a atras imediat copiii împrejurul lui, un licurici, câte o frăguţă rătăcită printre conuri de brad, sau pâinişoare şi chitărci.

157

156

A fost o experienţă ce merită repetată!

165

180

De ziua iei

Astăzi de Ziua Internaţională a Iei pe dealul Osoiu, unul din cele două ce mărginesc frumosul noastru oraş, a avut loc o şezătoare ce a avut drept scop redescoperirea tradiţiilor şi a portului popular.

SAM_2388

Cei prezenţi, adunaţi cu mic, cu mare, au putut asculta „Legenda lui Moina” (cel ce a dat numele Oraşului şi pe cea a lui Luca, după care a fost numit cartierul Lucăceşti), cântece populare şi bineînţeles au dansat hora moldovenească.

SAM_2360

Verdele ierbii a fost împiestriţat cu scoarţe tradiţionale, coşuri de răchită, ulcele de lut, linguri de lemn adunate de prin podurile bunicilor şi nu în ultimul rând iile lucrate cu multă migală (cam 120 de ore fiecare), după cum a povestit una din participantele la şezătoare, care se poate mândri cu asemenea minunăţii.

SAM_2381

SAM_2380

SAM_2382

Chiar dacă soarele a fost acoperit de nori, voia bună, curiozitatea şi frumuseţea locului au luminat sufletele celor prezenţi.

Acţiunea a fost organizată de un grup de tineri entuziaşti de la A.I.C.R. cărora trebuie să le fim recunoscători pentru că aduc lumină, culoare, suflu proaspăt şi reuşesc să spargă monotonia urbei noastre.

SAM_2379

SAM_2378

 

Aliyah DaDa

În cadrul celei de-a patra ediţii a Simpozionului Naţional „Tristan Tzara şi Cultura DaDa” ce s-a desfăşurat zilele acestea în Moineşti, locul unde la 16 aprilie 1896 se năştea Samuel Rosenstock, poet şi eseist român evreu, cel care alături de Marcel Iancu avea să iniţieze mişcarea culturală dadaistă sub numele de Tristan Tzara, au avut loc numeroase activităţi culturale aduse drept omagiu acestei personalităţi care prin activitatea sa a condus la o revoluţie majoră în literatură şi artele plastice.

Impresionantă a fost vizionarea filmului „Aliyah DaDa”, un  documentar realizat de Oana Giurgiu,  care prezintă  istoria evreilor din România.

invitatie TT & CD 2015                          Aliyah-DaDa

În anul 1882, o comunitate mică din Moineşti pleca spre Ţara Sfântă, pentru a pune bazele uneia din primele colonii evreieşti din Palestina. De atunci şi până astăzi, drumul evreilor către Israel se împleteşte cu istoria României moderne printr-o relaţie de iubire şi ură ale cărei influenţe nu le vom putea măsura vreodată.

Povestea istoriei este decupată vizual dadaist într-un tribut adus iniţiatorilor curentului, Tristan Tzara şi Marcel Iancu, doi evrei cu rădăcini în România.

Filmul ne reaminteşte, dacă mai era nevoie, de destinul zbuciumat şi tragic al comunităţilor de evrei, pornind de la primele înţelegeri nerespectate de a-i ajuta pe aceştia să înceapă o viaţă nouă pe teritoriul Palestinei, de „trocul” dintre guvernul român şi cel palestinian(primul acceptând să acorde vize pentru ieşirea din ţară a unui număr de evrei doar dacă se dădeau în schimb utilaje petroliere sau ferme de păsări şi alte „produse” ce aveau menirea de a ajuta industria românească să se stabilizeze) şi culminând cu exterminarea în masă a populaţiei evreieşti, care nu a fost făcută doar de nazisti…

Acum vremurile acelea tulburi au rămas doar amintiri ce sunt răscolite uneori de un asemenea film, sau de o carte cu subiect asemănător, iar Moineştiul şi Rosh Pinah (Israel) sunt localităţi înfrăţite.

… o poezie a lui Tristan Tzara…

Inscriptie pe un mormant

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.


	

ZODII CARE NU AU SIMŢUL UMORULUI

 

simtul-umorului

 

Simţul umorului este unul dintre cele mai importante calităţi pe care le poate avea cineva. Vezi ce zodii nu îl au şi ce zodii trăiesc cu zâmbetul pe buze.

Berbec

La Berbeci, umorul este natural. Sunt inteligenţi şi plini de farmec şi nu au nicio problemă să facă glume chiar şi pe seama lor. În ciuda firii lor jucăuşe, pot fi foarte spirituali, atunci când situaţia o cere.

Taur

Persoanele născute în această zodie sunt amuzante fără voia lor. Reuşesc să se pună în tot felul de situaţii pline de umor, dar nu au nicio problemă când se râde pe seama lor. Ba chiar sunt capabil să râdă de ei fără niciun regret sau frustrare.

 

Gemeni

Gemenii nu prea au simţul umorului. Le place să râdă de ceilalţi, chiar dacă nu o fac cu răutate, şi se supără când devin subiectul unor glume.

Rac

Racul se pricepe foarte bine să facă glume pe seama lui, pentru că nu îi place să se ia în serios. Apreciază oamenii cu umor şi reuşeşte să fie amuzant, fără să fie grosolan.

Leu

Leul este prea plin de sine ca să aibă umor, însă atitudinea lui dramatică reuşeşte să stârnească râsul celorlalţi. El spune glume doar dacă crede că i-ar mai putea aduce un pic de atenţie.

Fecioară

Fecioarele au un stil foarte amuzant de a se plânge despre viaţă, chiar dacă intenţia lor nu este să stârnească râsul. Se iau foarte în serios şi nu suportă ca ceilalţi să râdă pe seama lor.

Balanţă

Balanţele sunt pline de sarcasm şi le place să râdă de orice. Au un stil aparte de a povesti lucruri amuzante şi apreciază o glumă bună, chiar dacă este pe seama lor.

Scorpion

Sunt cei mai sarcastici din tot zodiacul. Uneori sunt agresivi în glumele lor, alteori sunt deplasaţi, dar reuşesc întotdeauna să stârnească râsul.

Săgetător

Săgetătorii reuşesc să transforme totul într-o experienţă amuzantă. Sunt plini de viaţă şi trăiesc cu zâmbetul pe buze. Dacă o poveste nu li se pare destul de amuzant, nu au o problemă să exagereze.

Capricorn

Capricornii pot sta şi câteva zile fără să schiţeze un zâmbet şi pot izbucni în râs în cele mai neaşteptate momente. Umorul lor nu este constant, dar când un Capricorn face o glumă, va umple şi cea mai posacă încăpere de râsete.

Vărsător

Vărsătorul este amuzant în mod natural. Nu încearcă să spună glume sau să aibă umor, dar reuşesc mereu să provoace zâmbete.

Peşti

Este singurul semn din zodiac care poate trece de la amuzant la nesuferit într-o secundă. Au un umor ciudat şi nu prea ştiu când să se oprească. Se supără când se fac glume pe seama lor.

 

sursa: