Moşii de vară-tradiţii şi obiceiuri

 

Sâmbătă sunt Moşii de vară. Ce spune tradiţia că se întâmplă cu morţii şi de ce trebuie să dormiţi acasă de RUSALII

Se mai numesc şi Moşii de Rusalii, fiindcă se ţin cu o zi înaintea marii Sărbători. După cum se ştie există două zile dedicate cultului morţilor: Moşii de iarnă, sărbătoriţi în fiecare an, în ziua de sâmbătă dinaintea duminicii Înfricoşatei Judecăţi, şi Moşii de vară.

mosii'

Există numeroase tradiţii populare legate de această zi, în funcţie de zonă:

– se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn, împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă.

– în unele sate bucovinene au loc ritualuri de pomenire mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din vreme. La porţile cimitirelor se întind mese pline cu colaci şi vin, împodobite cu flori şi frunze de tei. Au loc slujbe de pomenire, oficiate de preot, după care acesta sfinţeşte fiecare mormânt.

Ce este un parastas?

Este slujba în care sunt pomeniţi cei adormiţi. Parastasele sunt sujbe speciale, în cadrul cărora trupul mortului, nefiind de faţă, este simbolizat prin colivă. Parastasul este slujba prin care ne alăturăm, prin rugaciune, celui mort. Ne rugăm către Domnul să-i ierte păcatele. Ori de cate ori dorim să ne rugăm pentru cei adormiţi împreună cu Biserica, facem un parastas.

Pomana se dăruieşte celor săraci

– La sate, dar şi la oraşe, ofrandele se împart mai ales săracilor şi străinilor. Se spune că nu e bine să dai pomeni rudelor.

– Este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă, sau măcar un fel, deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei de dincolo.

– În multe localităţi din Muntenia, pomana care se dă pentru sufletele rudelor adormite este pusă îndeosebi în vase de lut noi. Acestea trebuie umplute cu mâncarea şi băutura preferată de răposaţi.

– Se dau de pomană căni, iar toarta acestora se împodobeşte cu flori şi cireşe. De asemenea, cănile dăruite de pomană trebuie umplute cu vin, cu suc sau cu apă îndulcită cu miere.

Morţii se duc pe Valea cu Dor

Ritualul început în biserici se continuă în cimitire, unde mormintele se curăţă şi se împodobesc cu flori de tei şi cu frunze de nuc. Se aprind lumânări, se dau de pomană vase  şi căni împodobite cu flori de tei şi umplute cu lapte, vin sau cireşe.

Tradiţia spune că la Moşii de vară toţi morţii se duc pe Valea cu Dor, unde fiecare găseşte bucatele primite de pomană până la Rusalii. Cine nu găseşte pomană se retage trist în mormint ţinând în braţe crengi cu flori de tei.

Ce rol au frunzele de nuc şi tei

De Moşi se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, care după ce sunt binecuvântate de preoţi, se pun la icoană pentru a ocroti gospodăria de pagubă şi boală. În unele zone florile de tei sunt folosite ca remediu împotriva surzeniei.

În ziua Moşilor de vară, femeile nu trebuie să munceacă. Se spune că celor care nu respectă datina, le amorţesc mâinile şi nu mai au spor la muncă.

Pentru a scăpa de necazurile provocate de furtuni şi ploi  e bine să arunci în curte, din pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor de vară.

În noaptea de Rusalii e bine să dormi acasă

În seara de sâmbătă, nu este bine să mergi la fântână sau să treci printr-o răscruce de drumuri izolată fiindcă se spune că pe acolo trec duhurile rele.

De asemenea, ca să nu ai probleme este bine să dormi în propria locuinţă.

Femeile nu au voie să tricoteze sau să toarcă, pentru că toţi colacii daţi de pomană nu vor ajunge la cei pomeniţi, mai spune tradiţia.

Dacă plouă în ziua Moşilor de Vară, recolta anului va fi foarte bogată.

 sursa:

Despre mărţişor

 

martisor

Pe întâi martie, calendaristic, este prima zi de primavară şi oricâte eforturi va face iarna de acum, nu va avea putere asupra nou instauratului anotimp. Vremea se va încălzi aducându-ne zile din ce în ce mai luminoase, mangâiate de mult aşteptatele raze de soare, întreaga natură se trezeşte la viaţă.

Tradiţiile acestei zile, denumite şi ziua mărtişorului, sunt vechi de mii de ani, aducând cu ele legende frumoase.

Firul alb şi roşu simbolizează izbânda soarelui asupra zăpezii, sau dragostea (roşu) şi puritatea (alb), de aceea sunt dăruite persoanelor dragi.

Romanii îl sărbătoreau în această zi pe zeul Marte, patronul agriculturii, al primăverii, al renaşterii.

La români, una din legende spune că Baba Dochia a găsit o pară de codiţa căreia a legat un fir de aţă, iar acesta a fost primul mărtişor purtat vreodată, şi pentru ca aceasta să nu se supere şi să trimită înapoi ninsorile si viscolul, pe 1 Martie se poartă acest simbol al primăverii. Dar nu numai în această zi, ci de-a lungul tuturor zilelor babelor (între 1 şi 9 Martie), după care mărţişorul se agaţă de creanga unui pom roditor (punându-ne o dorinţă) şi aşa cum îi va merge pomului în acel an, aşa va fi şi anul nostru.

Aşteptăm cu bucurie ivirea ghioceilor, primele flori ale primăverii, ale căror bucheţele graţioase să le daruim fiinţelor dragi, cu toate că în ultimul timp nu doar ei sunt vestitorii primăverii, ci tot felul de flori, începând de la zambilele colorate şi parfumate, până la preţioasele orhidee.

Indiferent de mărţişorul  sau de buchetul de flori ales să nu uităm să ne bucurăm de această zi alături de cei pe care îi preţuim şi să ne repetăm în gând ca pe o mantra cea mai mare dorinţa a noastră, având convingerea că se va împlini, căci e început de lună, de primăvară, de soare în suflet…

 

imagine:

Cele mai frumoase tradiții de Dragobete

 

Pe 24 februarie sărbătorim echivalentul Zilei Îndrăgostiților, Dragobetele. În popor se spune că aceasta este adevărata zi a îndrăgostiților. Află care sunt tradițiile acestei zile!

dragobete

foto inimă via Shutterstock

Dragobete este o sărbătoare de proveniență dacică, sărbătorită până în ziua de astăzi. Pe 24 februarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Dragobetele poate fi considerat un echivalent al lui Cupidon, un mic zeu al voii bune și al dragostei, vestitor al primăverii și ocrotitor al celor îndrăgostiți.

Tradiții de Dragobete

Tinerele nemăritate obișnuiau pe vremuri ca în dimineața zilei de Dragobete să strângă zăpada proaspăt depusă, s-o topească și apoi să se spele pe față și pe cap cu apa aceea, pentru a fi plăcute de admiratori tot anul.

Băieții și fetele de măritat se întâlneau într-o casă în ziua de Dragobete, pentru a petrece cu mâncare și băutură, crezând astfel că așa se vor iubi tot anul. Pe seară se strângeau în jurul focului și stăteau de vorbă și încingeau o horă pentru a-și celebra dragostea.

Femeile tinere mai mergeau în satele vecine ca să atingă un bărbat, crezând că astfel vor fi drăgăstoase tot anul, în timp ce flăcăii mergeau la petrecerile din satele vecine și legau prietenii cu alți tineri de seama lor.

În zona de sud a țării, fetele coborau în fugă un deal, urmărite fiind de băieții care le plăceau. Dacă și ele nutreau aceleași sentimente, atunci se lăsau prinse și se sărutau în văzul tuturor, acest sărut semnificând o logodnă ”în joacă” a celor doi tineri.

În unele zone, Dragobetele este sărbătorit pe data de 1 martie, fiind considerat fiul Dochiei și primul deschizător de primăvară. De cele mai multe ori a fost sărbătorit pe 24 februarie – această zi fiind și prima care anunță primăvara, fiind și aceeași în care ursul încheie hibernarea și iese din bârlog.

Tot ziua de Dragobete mai este socotită de bun augur de gospodari, mai ales dacă vremea este bună.

 Sursa:

 

 

Lăsata secului. Tradiţii pentru spor şi sănătate

post_169684001

 

Duminică seara se încheie „Săptămâna albă”, denumită în tradiţia populară şi „Săptămâna brânzei”. După ospeţele şi petrecerile la nunţi, la care credincioşii au participat în timpul Câşlegilor de iarnă (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului), Săptămâna Albă a făcut trecerea spre Postul Mare şi i-a pregătit sufleteşte şi trupeşte pe credincioşi pentru intarea lor în Postul Paştelui.
În ultima zi din Săptămâna Albă, în duminica Izgonirii lui Adam din Rai (aşa cum se menţionează în Calendarul ortodox), creştinii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul secului de brânză, praznic ce anunţă începutul Postului Mare sau al Patruzecimii, cel mai însemnat în religia ortodoxă.
La sărbătoarea Lăsatul de sec de brânză, creştinii se veselesc în familie şi în comunitatea în care trăiesc, consumând alimente admise, bucate de culoare albă, pentru că Biserica a rânduit dezlegare la produsele lactate şi la ouă, eliminând din alimentaţie carnea şi clisa (slănina). În această duminică se consumă ultimele bucate „de dulce”- lactate şi ouă. De luni, când începe Postul Mare, credincioşii ortodocşi intră într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă”, aşa cum spunea Ioan Gură de Aur.

sursa:

 

14 februarie, Sâmbăta Morților. Tradițiile și superstițiile zilei

 

Dacă 14 februarie este o celebrare împrumutată – Ziua Îndrăgostiților, Valentine’s Day – ziua de 14 februarie în 2015 are o altă semnificație pentru români: Sâmbăta aceasta este Sâmbăta Morților, cunoscută și sub numele de Moșii de Iarnă. Află tradițiile și superstițiile zilei.

Tradițiile de Sâmbăta Morților  

 

                                                       coliva-667x445

Ziua aceasta este dedicată amintirii de cei trecuți în neființă, cei adormiți. În fiecare Biserică se oficiază Sfânta Liturghie, iar apoi se face parastas pentru cei care au murit. Sâmbăta morților este ultima sâmbătă înainte de Lăsatul Secului de brânză sau Lăsatul Secului de Carne.

De Moșii de Iarnă se împart bunătăți și vase umplute cu mâncare gătită sau apă. De obicei se dau de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcinte, fructe și vin, cu lumânări aprinse. Tot acum sunt pomeniți doar cei ce țin de Biserica Ortodoxă și care au fost botezați. Lucrurile binecuvântate de preot ale celor trecuți în neființă se mai pot da de pomană celor nevoiași în ziua aceasta, pentru odihna sufletului celui adormit.

Chiar dacă nu este trecută cu roșu în calendarul ortodox, de Sâmbăta Morților nu ai voie să faci curățenie sau să speli, pentru că este considerat păcat. Se spune că femeile care fac treabă în această zi (în afară de prepararea mâncărurilor de dat de pomană) vor tremura ca piftia.

Superstiții de Sâmbăta Morților

În unele zone ale țării se spune că sufletele celor adormiți vin pe pământ și se hrănesc cu miresmile mâncărurilor gătite în această zi, ca să le ajungă un an întreg.

În Sâmbăta Morților se mănâncă piftii, dar dacă acestea rămân până duminică, acestea ar trebui aruncate, pentru a preveni apariția frigurilor în timpul verii.

 

 

Sursa:

Ia

ia

 

„Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”.

„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradiţional, în care românul ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: ‘Iată vin colindători/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un veșmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amandoua părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea.”

Prof IOAN SORIN APAN
http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/

„Acum când cunoaştem vechimea, sacralitatea, funcţia apotropaică (alungarea duhurilor rele) a acestor simboluri, înţelegem cu adevărat afirmaţia lui Ioan Sorin Apan de mai sus. Informaţia nu ne mai permite să fim indiferenţi. Nu dispariţia folclorului este pericolul cel mai mare, ci denaturarea, vulgarizarea, manelizarea lui, din păcate uneori chiar de către cei care îl promovează: cântăreţi, instructori de dans popular, relizatori de emisiuni tv etc. Nu cu disperate strigăte de alarmă de genul „ne pierdem tradiţia!”, „dispare folclorul!” sau „ ne pierdem identitatea!”, trebuie să ne apropiem de aceste simboluri, ci cu conştiinţa mileniilor pe care le avem în spate şi mai ales cu multă duioşie.”

Harris Wallmen

Foto – Ie oltenească din colecția Principesei Ileana – Kansas State University Museum

 

Sursa:

 

 

Traditii si superstitii de Sfintii Trei Ierarhi

                                3 ioer

 

Ce sa dai de pomana pe 30 ianuarie
Traditii si superstitii pentru ziua de 30 ianuarie

In credinta populara, cei trei ierarhi erau trei doctori vindecatori de boli. In ziua in care sunt sarbatoriti (30 ianuarie) nu se lucreaza, fiind rau de ars, de friguri si de paguba.

In aceasta zi trebuie sa dam o lumanare de pomana, pentru ca intreaga viata sa fie luminata. In multe zone, familiile ii tin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei, se face coliva si oamenii merg la biserica.

Pentru reusita familiei si a treburilor gospodaresti, in aceasta zi de 30 ianuarie nu se lucreaza. Sarbatoarea se tine ca sa ajute femeile sa toarca mai cu spor peste an. Se face praznic in onoarea sufletelor mortilor care nu au fost impartasiti.

De asemenea, sarbatoarea se tine pentru fericirea fetelor si pentru a-i apara de boli si de durere pe toti ai casei. Nu in ultimul rand, fetele fac vraji pentru a li se arata ursitul, ele nu lucreaza si mananca doar paine si sare. Se crede ca in aceasta zi incolteste sub zapada graul care a ramas neincoltit de cu toamna.

In traditia populara se spune ca din aceasta zi se schimba vremea. De-acum, din 30 ianuarie, se zice ca „se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca stresinile curg, primavara va fi friguroasa, daca e ger, vara va fi calduroasa.

Se zice ca in aceasta zi, Maica Domnului a iesit la biserica cu pruncul Iisus, uitand ca n-a implinit inca 40 de zile de la nastere. S-a intors, pana la termen (2 februarie) si a facut o famioara (marama) pentru biserica.

 

Sursa:

Maine nu ai voie sa folosesti cutitul si sa mananci pepene, varza sau nuci – Iata de ce!

 

maine

 
Intrucat Sfantului Ioan Botezatorul i s-a taiat capul de sapte ori pe varza, toate mancarurile care includ aceasta leguma nu sunt recomandate in aceasta zi.

In plus, nu e bine sa consumi mere, pere, prune, capatani de usturoi, pepeni sau nuci, acestea din urma fiind interzise pentru ca au miezul asemanator unei cruci, potrivit romaniatv.net.

Evita, in aceasta zi, consumul de fructe si legume rosii, dar si vinul rosu.

Potrivit traditiei, in ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul nu e bine sa folosesti cutitul. Incearca sa rupi totul cu mana.

Daca vrei sa imparti in aceasta zi, sfinteste la biserica mere, pere, struguri si castraveti.

 

sursa: 

 

Noaptea de sanzaiene

sanziene_1

 

În fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbătoarea Sânzienelor. Noaptea ce precede această zi se crede că este magică – minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu. În Moldova, creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.

 

 

 

 

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sanzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi Copii din Grupul niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om, potrivit crestinortodox.ro.

Hora Sânzienelor

Legendele spun că Sanzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și „dau puteri” deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gură. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.

Soarele iubirii

Sanzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. E veselie, voie bună și toată lumea e cu sufletul deschis. Se țin bâlciuri cu tiribombe și călușei. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. Apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agăță de horn, vestesc o cununie apropiată. În zorii zilei flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Se alege „Drăgaica”. Este propusă una dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grâu. Celelalte tinere se îmbracă în alb. Astfel format, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cântă voioase. Adesea „Drăgaicele” sunt confundate cu „Sanzienele”. După unii specialiști, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârtește amețitor.

Scăldate în rouă

Ceremonialul cuprinde apoi întreg satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele. Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat. În popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Însă, pentru ca acest scăldat ritual să aibă efectul scontat, se respectă anumite condiții: în zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sânzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casă, ele nu vorbesc deloc și mai ales nu trebuie să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea sunt împlinite, cine se spală cu roua respectivă va fi sănătos și drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face și ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de soț și să aibă copii frumoși și sănătoși.

Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/noaptea-de-sanziene-ce-nu-ai-voie-sa-faci-si-ce-poti-pati-daca-nu-respecti-traditia-496965-1.html#ixzz35U6w8439

 

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: