Pe o străduţă veche

Am poposit într-o parcare surprinzător de spațioasă pentru locul pe care îl mărginea. Era o piațetă pavată, mărginită de magazine mici, alăturate, ale căror firme prăfuite şi decolorate păreau să dateze din perioada interbelică. Trecând strada am coborât un șir de scări, pietruite și ele, la capătul cărora se deschidea o străduță care sperăm că ne va duce spre locul căutat. 

Din întâmplare, am nimerit pe o străduţă pietruită care curgea asemeni unui râu liniştit, spre niciunde, cu   sinuozităţi domoale pe alocuri. Căsuţele,  cocoţate pe ambele  maluri, erau străjuite de ziduri înălţate  din pietre  cu  dimensiuni oarecum egale care le confereau stabilitate şi statornicie, părând mai degrabă nişte bărci trainice  bine  ancorate cu   odgoane durabile de ţărm.

pisic în Balcik

Câte un pisic toropit se strecura cu agilitate în  căutarea locurilor umbroase. În arşiţa acelei  după-amieze, în apropierea unei porţi, pe o  băncuţă aşezată strategic sub coroana bogată a unui smochin, o bătrânică ne urmărea cu privirea jumătate adormită, jumătate  curioasă, întrebându-se dacă  nu cumva ne-am rătăcit. A aflat răspunsul după câteva minute, când am  făcut cale întoarsă, pentru că ajunsesem într-un capăt de lume mărginit de munţi  şi  tufişuri nu tocmai prietenoase, pe de o parte, cu toate că străduţa şerpuia mai departe ademenitor.

Balcikul vechi

Am lăsat în urmă, cu oarecare regret,  locurile  acelea atunci când ne-am dat seama că nu pe acolo vom ajunge unde ne doream, însă am revenit a doua zi pentru a găsi obiectivul vizat.

Reclame