Parfum de verde nou

Te-aș îmbrăca în verde, cel mai crud
Din zâmbete, l-aș pune aninând
De-o ramură înflorită.

Și gândurile toate le-aș culege
Pe furiș, ca o nescrisă lege
Să poată să te mintă.

Să ne aducă înflorirea toată
Pe care-o așteptăm ca pe o mantră
Din suflet murmurată.

Atunci, din ramurile-ți pustiite
Vor naște muguri, zilele-nsorite
Ne vor zâmbi deodată.

Și toată vremea asta-nnegurată
Își va purta amarul înfricoșată
Departe, spre o sferă mai înaltă

Iar verdele va fi în stăpânire
Peste un gând, un zâmbet, o iubire
De blândă primăvară.

Parfumul cel de verde nou mi-aduce
În inimă iertarea ca o cruce
Pe care-am răstignit ciudată,
Aridă, tâmpă și înfrigurată o iarnă
Ce nu se mai sfârșea.

Azi zâmbetul mi-i de un verde crud
Timid a îmbobocit în colț de gând
Și-așteaptă înflorirea.

Și vesele-mi sunt vorbele ce se aștern
Ca picurii de rouă într-un poem
Doar de amândoi știut.

Și-i primăvară iar cu verde nou
Culorile ne-mbie ca un halou
Retina mângâind.

Mi-i verde crud și verde nou
O primăvară prinsă ca trofeu
În colț de gând.

***

Dintre miresmele cele mai pure
Azi am ales doar câteva anume
Ce-alcătuiesc parfumul drag primit
În zi de sărbătoare ca un mit
Al primăverii.
Nu e creat de-un parfumier celebru
Dar poartă în flacon revigorantul echilibru
De limoncello chiar și nectarină,
Frezie, lotus, flori de portocal, grădină
În nebunia înfloririi.

***

Alerg cu  versu-mi ticluit fără de veste
Să ne înscriem în tabelul de poveste
Ce multe alte scrieri găzduieşte.

El s-ar fi vrut plin de miresme şi parfum
Dar gândul a zburat precum un fum
Şi dus a fost, râzând nebun.

 

Reclame

Primăvara dada

Pentru că i-am promis Suzanei că voi posta și cea de a doua poezie iscată de tematica dada, în colaborare cu fiul meu și cum mi-aș dori să mai înveselesc puțin vremea mohorâtă, cu orice chip, las versurile pentru o clipă de destindere (sper).

 

Azi pe urme dadaiste

imagine: Pinterest

Înflorește primăvara
Iar prin cercuri elitiste
Se strecoară îngrijorarea
Da da.

Cine poate să mai spună
Cine poate să mai știe
Cine va-mpleti cunună
Versului, cine mai scrie
Da da?

Între ramuri înflorite
Zboară alene câte o gâză
Prin magnolii parfumate
Pare chiar și mai confuză
Da da.

Pe aripi de vânt molatec
Vine-o șoaptă pe furiș
Cică acum primăvăratec
Se strecoară-n luminiș
Noul Da da.

 

 

Doar un om

imagine:Pinterest

Sunt un om pe o scară ce se-nalță spre cer
În vâltorile vieții pot părea chiar stingher
Numai sufletul știe câte visuri a nins
Printre fulgi timpurii ce pluteau în abis.

Sunt un om pe o scară parcă fără sfârșit
Ce uneori mai coboară spre un alt infinit
Se întoarce la start că să-și ia iar avânt
Pentru o nouă lansare, spre un nou început.

Cu privirea întoarsă înspre propriul trecut
Chibzuit trec prin viață, prea puțin cunoscut
Și îmi ferec oblonul care dă spre tumult
Odihnindu-mi tăcerea într-un vers de demult.

Sunt un om pe o scară ce așteaptă zâmbind
Muguri de primăvară să zărească plesnind
Aripi largi să îi crească din surâs efemer
Gânduri verzi să-ncolțească peste griul stingher.

 

Femeie din astre

imagine: Pinterest

Femeie din astre
Cu  gânduri măiastre
În palmele tale
Strângi pulberi de stele
Risipite de vânt.

Femeie din astre
Cu visuri albastre
Stau pe buzele tale
Infinite petale
Arcuite de zâmbet.

Femeie din astre
În vorbe  sihastre
Pui lapte şi   miere
Ce aduc mângâiere
Prefăcute-n   cuvânt.

Femeie din astre
În nopţile noastre
Cu privirile tale
Licăriri de cristale
Luminezi în secret.

În palmele tale
Strângi pulberi de stele
În vorbe sihastre
Pui lapte şi miere
Femeie din stele.

***

… pornind de la  un titlu. 😀

Scriu despre cuvinte

imagine  

 

Scriu despre cuvinte
Cum trece hoinar vreun  gând
Litere înşirate
Peste apusuri surâzând

Scriu despre  cuvinte
Care par să vină din trecut
Printre oseminte
Transformate-n ulcele de lut.

Curgă-n  ele vinul
Dorului ce macină tăcut
Adunând prea plinul
Unui rost ce tace neştiut.

Scriu despre cuvinte
Adunate-n cântecul  pribeag
Rătăcite-n noapte
Luminând la capăt de drumeag.

Doruri

Dor de mine
Dor de tine
Dor de nici nu mai știu cine
Dor de dor
De viitor
Peste toate-i numai dor
Dor de oase reîncarnate
Numai dor e peste toate

Dor de soare arzător
De nisipul sclipitor
Dor de albastru și de verde
De tot ce nu se mai vede
Dor de tine
Dor de doi
Numai doruri între noi
Dor de ploaie
Dor de stele
Dor de mii de curcubeie
Ce se-aşază lin pe gene
Zâmbind dorurilor mele.
Dor de vis înaripat
Încotro o fi zburat?
Dor de mine
Dor de toți
Dor iluzii fără sorţi
Dor înfiorări de-o clipă
Peste marginea abruptă
A unui dor

 

***
… E doar o joacă la-nceput de an căreia sunteți bineveniți a vă alătura. 😁

Cafeaua de dimineaţă

 

O să ne bem cafeaua împreună

În fiecare dimineață de acum

Pentru că-n această cană a rămas

Părticică din sufletul tau senin

Care colindă acum nestingherit.

Douăzeci de zile la porțile Raiului

Și alte douăzeci la cele ale Iadului.

Apoi se va înfățișa la Dreapta Judecată

De care va trece zâmbind ușor

Și ne va îndulci diminețile și cafeaua.

O sa ne bem cafeaua împreună

În fiecare dimineață.