O simplă cafea

Din boabele proaspăt trecute prin valțurile de chihlimbar
Se furișează o poveste cu arome desuete și gust ușor amar,
Se presară apoi un praf de cardamom, cât un fir de nisip însorit,
Doar atât, cât un bob, pentru un gust de-a dreptul desăvârșit.
Un strop de miere aurie luminează în întregime tabloul final,
Îndulcindu-l cât să iște un răsărit ruginiu, molatec, autumnal.

imagine: Pinterest

O zi. La ferestre
Un surâs fără veste
Arome terestre
Bucuria dimineții
O simplă cafea.

***

Astăzi, întâi octombrie,  este Ziua Internațională a Cafelei și, cu această ocazie, m-am gândit să vă dăruiesc una virtuală.

Să vă fie ziua înmiresmată și luminoasă! 🙂

Septembrie trei

 

imagine:Pinterest

Septembrie trei
Într-o joi
Cu soarele blând prins în  mreje de nori
Lumina răsfrânge anemic prin noi
O joacă de gânduri, de fluturi, de flori.

Septembrie trei
Într-o joi
Prin zgura umbroasă a zilelor moi
Expunem păcate uitate și goi
De doruri ne frângem în umbre de doi.

 

Septembrie trei
Într-o joi
Ni-s orele parcă mai repezi, un roi
De inimi răzlețe sculptate-ntr-un sloi
Și-s mâinile aripi scăldate în ploi.

Septembrie trei
Într-o joi …

***

Happy birthday to me…! :))

 

O primăvară

Imagine:Pinterest

E primăvara anotimp cochet cu tresăriri
De ghiocei și de brândușe viorii,
Narcise parfumate ce-și trimit în lume
Miresmele suave sau nebune.

Peste alei trec pași grăbiți de călători
Prin lumea parcă stoarsă de culori
Ce pare a reînvia sub razele timide
Scoțând din amorțire magie, zâmbete.

Un lung suspin ca vaietul  se-aude
Dintre copacii de pe cărăruie
E-al iernii care pleacă ultim glas
Căci nici măcar o zi nu i-a rămas .

Se-arată gânduri pline de speranță
Ce-or înflori în primăvara astă
Nouă și blândă cu parfum incert
Ce pune stăpânire pe noi încet-încet.

Și iarba adormită vrea să-nverzească
Intrând în ritmul vieții, în liniștea firească
Și-or înflori de-acuma alte vise
Peste pustiul unei ierni neninse.

S-or ridica pe plaiuri clopoței
Ce-or să vestească reînvierea ei
A inimii naturii ce-n somn greu
Și-a-ncetinit suflarea  în ritmul său

E primăvara anotimp sprințar
Ce-aduce bucurie, un întreg bazar
De adieri călduțe și miresme noi
De vise, de culori, de armonii în doi.

 

 

De am privi

De am privi norii, din când în când,
Am putea desluși care ne sunt dorințele,
Năzuința de a atinge basmul nemuririi
Și semnele ce vor rămâne în urma noastră.

De am privi soarele, din când în când,
Am putea descoperi cum să-i adunăm pe cei dragi
În jurul unei străluciri de poveste ce se numește viață
Trăită cu adevărat în tihnă și armonie ca-ntr-o magie.

De am privi cerul, din când în când,
Am putea învinge teama aceea inexplicabilă
De a nu reuși să facem, la timp,  tot ce ne dorim
Să împăcăm limitările cu graba și neputința de infinit.

 

Aripi

Şi-ar fi dorit să se nască o poveste
Cu fâlfâit de aripi arămii,
Dar cuvintele nu se mai lasă înşirate
În felul acesta. Poate doar acum.

Şi-ar fi dorit să se  nască un cântec
Pe fâlfâit de aripi arămii,
Dar sunetele tac speriate de ritmul
Unei inimi prea pline. De recunoştinţă.

Şi-ar fi dorit ca gândurile să îi zboare
Cu fâlfâit de aripi arămii
Tivind punți de curcubeie măiastre
Până la alte gânduri răzleţe. Peste care a nins.

Aripi pâlpâind în zbor fremătător de cuvinte.

Imagine: Pinterest

 

 

Vers nou

Imagine:Pinterest Noul an ninge printre gânduri răzlețe
Caleidoscop de simțiri dospite la cald
Un chip,
Un cuvânt,
Un zâmbet înflorind.

Și-aduce prin cerneri de fulgi și de visuri,
Prin albul lăptos de iarnă timidă
Un dor,
Un albastru,
Un verde târziu,
O urare de bine pentru zile ce vin.

Ar vrea să te întrebe de încă mai știi
Despre gândul acela ce-a trecut furișat
O cometă,
O pâlpâire,
O aripă-n zbor.

Și-a lăsat că o trenă aurie zvâcnind
Amalgam de emoții adunate-n cocon
De mătase,
De aur,
De hohot nebun
Și-o urare de bine pentru zile ce vin.

Imagine: Pinterest

Mai e o toamnă

imagine: Pinterest

Ți-aș mai  fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
Ducându-și abundența îmbietoare ca o doamnă
Mai e o altă blândă toamnă până mâine.

Ți-aș mai fi spus ceva acum când visul molcom
De bogății secrete adunate-n pumni
Alungă gânduri grele ce nu mai fac minuni
Șoptind timid spre toamna ce doarme până mâine.

Ți-aș mai fi spus ceva acum când zorii zilei
Scăldați în purpură, în bronz și flăcări încă vii
Dau tonul unei zilei cu gânduri aurii
Și ne trimit un zâmbet de toamnă până mâine.

De ți-aș fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
O cadră înmiresmată cuprinsă într-o ramă
Ți-aș fi șoptit ca toamna ce-i blândă până mâine.

 

Plouă

Plouă ca-ntr-un început de comedie
Tragică jucată pe-nserate
Într-o minte învăluită în nebunie
Doar cu personaje întrupate
Dintr-un cerc de fum.

imagine: Pinterest

 

Plouă ca lungi hohote de plâns
Izbucnite din dureri amare
După ce o întreagă lume a râs
De actorii unei comedii bizare
La răscruci de drum.

 

Plouă ca-ntr-un început de parodie
Cu speranțe care au tăcut
Zâmbet înrudind meschinărie
Cu grimasă, ciob dintr-un film mut,
O depresie ce-a început postum.

 

Flori de cireș

Paște binecuvântat!
Paște binecuvântat!

 

Azi ning florile de cireș
pe suflet
Adapând neprihănirea
după umblet
Nesfârșit.

Că din lumină te-ai născut
și zvon curat
Iar pentru a noastră mântuire
te-ai lăsat
Chiar răstignit.

Primit-am vestea de demult
și am știut
Că vei veghea neîntrerupt
fir nevăzut
Cu legamânt.

Prin flori de măr și de cireș
în vals
Azi veșnicia o serbăm
balans
Desăvârșit.

Hristos a Înviat!  Sărbători Pascale binecuvântate!

 

Parfum de verde nou

Te-aș îmbrăca în verde, cel mai crud
Din zâmbete, l-aș pune aninând
De-o ramură înflorită.

Și gândurile toate le-aș culege
Pe furiș, ca o nescrisă lege
Să poată să te mintă.

Să ne aducă înflorirea toată
Pe care-o așteptăm ca pe o mantră
Din suflet murmurată.

Atunci, din ramurile-ți pustiite
Vor naște muguri, zilele-nsorite
Ne vor zâmbi deodată.

Și toată vremea asta-nnegurată
Își va purta amarul înfricoșată
Departe, spre o sferă mai înaltă

Iar verdele va fi în stăpânire
Peste un gând, un zâmbet, o iubire
De blândă primăvară.

Parfumul cel de verde nou mi-aduce
În inimă iertarea ca o cruce
Pe care-am răstignit ciudată,
Aridă, tâmpă și înfrigurată o iarnă
Ce nu se mai sfârșea.

Azi zâmbetul mi-i de un verde crud
Timid a îmbobocit în colț de gând
Și-așteaptă înflorirea.

Și vesele-mi sunt vorbele ce se aștern
Ca picurii de rouă într-un poem
Doar de amândoi știut.

Și-i primăvară iar cu verde nou
Culorile ne-mbie ca un halou
Retina mângâind.

Mi-i verde crud și verde nou
O primăvară prinsă ca trofeu
În colț de gând.

***

Dintre miresmele cele mai pure
Azi am ales doar câteva anume
Ce-alcătuiesc parfumul drag primit
În zi de sărbătoare ca un mit
Al primăverii.
Nu e creat de-un parfumier celebru
Dar poartă în flacon revigorantul echilibru
De limoncello chiar și nectarină,
Frezie, lotus, flori de portocal, grădină
În nebunia înfloririi.

***

Alerg cu  versu-mi ticluit fără de veste
Să ne înscriem în tabelul de poveste
Ce multe alte scrieri găzduieşte.

El s-ar fi vrut plin de miresme şi parfum
Dar gândul a zburat precum un fum
Şi dus a fost, râzând nebun.