Contururi

 

imagine: Pinterest

Conturez
Un soare arzând
Ce picură miere de tei
Printre litere, dând
Tropotit jucăuș pe alei
Virtuale.

Gând
Se-ntețește râzând
De știute mirări, de culoare,
Se rotește mereu, așteptând
Aripi noi, diafane, să zboare
Dezinvolt.

Conturez
Pe nisipul cel fin, alburiu
În cromatica stinsă de vară
Linii frânte și-un cerc mai zglobiu,
Valuri noi le vor șterge spre seară
Jucăuș.

 

 

 

Strada de poveste

 

Era praf şi zăpuşeală în jur, de parcă toată căldura verii s-ar fi ascuns acolo, în încăperea cu tavanul scund şi duşumele zgâriate de unghii înfipte adânc în trecerea timpului, vrând, parcă, a o opri. Nu se putea obişnui deloc în noua sa locuinţă care ar fi avut nevoie de resuscitare cât mai curând. Azi nu se simţea în stare nici măcar să zâmbească singurei flori ce-i înfrumuseţa ambientul, ca o pată de culoare rătăcită în acea mare de alb îngălbenit de trecerea timpului.

Căldura zilei o alungă, până la urmă, din încăperea în care aerul părea să nu mai fie suficient. Gândurile îi alergau indecise. Îşi număra paşii şovăitori, ca şi cum abia acum coştientiza câtă importanţă au cifrele în viaţa de zi cu zi. Unu, doi, trei… până când realiză că se află în faţa unei răscruci, de drumuri străbătute sau nu, de zile cu nuanţe cenuşii întretăiate cu cele de un alb pur, a căror strălucire îi mai rănea încă retina sufletului sensibil. Ar fi vrut să poată renunța la învelişul care începea să o strângă din ce în ce mai mult, asemenea crustaceelor ce-şi leapădă carcasa neîncăpătoare. Alese să cutreiere o străduţă pe care nu mai trecuse până atunci, din cauza anotimpului rece, a ploilor abundente din ultima vreme care umpluse cu ochiuri înşelătoare de apă toate gropile mai mari sau mai mici din asfaltul cariat.  Nu cunoştea, încă, oraşul şi orice nouă descoperire îi părea oportună.

Era atâta linişte în jur, atâta frumuseţe înmiresmată, încât se opri pe o băncuţă, la umbra unui tei bătrân, simţind că, în sfârşit, poate respira în voie.

Aici credea că ar putea scrie pagini întregi, de-ar fi avut o peniţă fermecată, cu poveşti de iubire adevărată, iubirea aceea ce i-a încălzit sufletul ani la rând, despre un om care i-a luminat zilele, cândva, demult, într-o altă existenţă parcă, despre un drum luminos pe care-l străbătuse alături de el, despre tot ce nu se poate cuprinde în cuvinte, ci doar în gânduri şi doruri sfâşietoare.

Ar fi avut nevoie doar de o cantitate mică din seva acelui tei, pe care ar fi păstrat-o ca pe o poţiune magică, sorbind din ea câte o picătură, atunci când sufletul s-ar fi cerut alinat.

Ar fi putut rămâne acolo, ca într-un spaţiu atemporal, bucurându-se de liniştea abia descoperită, fără a mai fi nevoită să facă cei câţiva paşi până la locul pe care, de puţin timp, îl numea acasă.

imagine: Pinterest

De la una din ferestrele clădirii de vis a vis îi zâmbea vesel o floare, soră geamănă a celei din camera ei şi luă asta ca pe un semn, ca pe o promisiune a unui nou început.

Ar putea măcar să încerce.

Ar putea fi un nou început, o renaştere a unei vieţi tihnite, pe o stradă ce părea de poveste, ale cărei căsuţe în culori pastelate răspândeau căldură, senin.

Aici totul ar fi căpătat alte valenţe.

Ce s-a mai scris cu aceeşi duzină de cuvinte (luminos, viata, cuvinte, drum, picatura, atemporal, iubire, om, ani, penita, pagini, pasi) sau pe aceeaşi temă găsiţi la Eddie în tabel.

Sănătatea din plante – concert aniversar la poalele Tâmpei.

Ieri căutam soluţii cât mai optime pentru sănătatea care părea să prindă o mişcare descendentă, saturată de toate medicamentele de sinteză folosite pentru orice răceală, durere sau impresie de ceva ce nu e tocmai cum ar trebui să fie. Ipohondria e departe de mine şi chiar nu alergam la medic pentru un banal guturai sau o crampă a muşchilor, dar, uneori vizita la un cabinet medical chiar era necesară.  În mod sigur o afecţiune, netratată la timp, aduce cu ea o alta şi o alta, formându-se un cerc vicios din care cu greu reuşeşti să evadezi.

Nu vreau să-mi mai pierd timpul bătând la uşi închise, privind prin ferestre opace spre lumina ce mă înconjoară, pot să fiu liberă în a-mi alege modul în care îmi voi păstra sănătatea la cote ideale pentru cât mai mult timp.

Astăzi m-am hotărât să nu mai trudesc atât în căutarea liniştii, a sănătăţii ce îmi părea pierdute, pentru că soluţia salvatoare am găsit-o pornind de la o poveste, o poveste ce a început acum 15 ani şi încă mai continuă prin grija pentru oameni, pentru sănătatea lor, scrisă de un grup de tineri cu aspiraţii mari şi iubire faţă de natură şi toate beneficiile pe care ni le oferă aceasta.

Mi-am amintit de vremea în care mângâierea caldă a mamei îmi lua orice durere, în timp ce îmi întindea cana cu ceai aburind parfumat de cimbrişor sau alte flori de muşeţel, codiţa şoricelului, tei, la culesul cărora participasem şi eu la începutul verii, fiind puse mai apoi între coli de hârtie albă, în bătaia soarelui, împrăştiind, chiar şi aşa uscate,  parfum şi culoare în jur.

Am regăsit miresmele copilăriei în cutiuţele cu ceaiuri Dacia Plant ce conţin plante recoltate şi uscate în cele mai bune condiţii, întrunind standarde înalte de calitate, păstrându-şi nealterat complexul de substanţe bioactive, toate produsele fiind realizate într-un spaţiu controlat computerizat care monitorizează şi reglează temperatura, umiditatea şi puritatea aerului.

Fitoterapia moderna cerceteaza cu atentie compozitia plantelor si efectele compusilor acestora asupra sanatatii, valideaza folosirea unei plante pentru anumite afectiuni sau, dimpotriva, interzice folosirea ei sau recomanda utilizarea doar in anumite combinatii. Este un domeniu vast, fascinant si ancorat in cercetarile medicale si farmaceutice moderne. Romania se mandreste cu o lunga traditie de folosire a plantelor de leac, dar si cu specialisti de marca in fitoterapie. Dacia Plant a invitat pentru colaborare unii dintre cei mai apreciati specialisti in farmacognozie si fitoterapie pentru a crea produse de un inalt standard stiintific, avand la baza cercetari stiintifice laborioase.

Printre categoriile de produse ale acestei companii găsim şi : Stare de bine la birou-, Vacanţă fără griji- comprimate şi tincturi pentru orice situaţie neprevăzută sau disconfort, Îngeraşul-produse pentru copii, Sublima-gama pentru femei.

Acest minunat colectiv de oameni care au ales să-şi dedice întreaga muncă păstrării sănătăţii cu ingrediente naturale împlinesc 15 ani şi cu această ocazie vor oferi bucurie, ca de fiecare dată, tuturor celor ce vor fi prezenţi la concertul aniversar susţinut de trupa Phoenix  pe 2 iulie în Piaţa Sfatului din Braşov. Ce poate fi mai minunat decât aerul ozonat de la poalele munţilor, la ceas de seară, pe acordurile muzicale atât de dragi şi cunoscute ?!? Va fi o dublă aniversare căci îndrăgita trupă împlineşte 55 de ani de activitate. La mulţi ani, sănătăţii din plante şi muzicii ! 🙂

Culorile zilelor noastre

 

imagine: Pinterest

De multe ori am căzut pe gânduri, ca într-o stare de transă neașteptată în care nu reușeam să văd mai departe de momentul actual, darmite să am vreo idee despre ceea ce aș fi putut îmbrăca a doua zi și atunci materia cenușie trimitea fluxuri nervoase, imaginile obiectelor din garderobă se succedau rapid, încercând a face corelații între nuanțe, starea de bună dispoziție, ziua săptămânii, șansă.

Citisem, ce-i drept, de multe ori despre culorile care m-ar putea ajuta, într-un fel sau altul, să-mi schimb atitudinea, să-mi insufle o mai mare încredere nu numai în forțele proprii, ci și în ceea ce îmi era menit, despre influența anumitor planete, zile, energii.

Strânsa legătură dintre zilele săptămânii şi planetele de care acestea sunt guvernate ne este cunoscută majorității dintre noi. Astfel: ziua de luni este guvernată de către Lună, marţi- Marte, miercuri- Mercur, joi- Jupiter, vineri- Venus, sâmbătă- Saturn, iar duminica este aflată sub influenţa Soarelui.

Se spune că lunea, prima zi a săptămânii este indicată pentru introspecţie, pentru începerea lucrului în scopuri care ne sunt dragi, ne atrag şi deschid emoţional, pregătindu-ne pentru celelalte zile care urmează. Culorile potrivite acestei zile ar fi, aici părerile sunt împărţite, argintiu, culoarea perlei, alb sau chiar galben. Sunt culori calme, care ne ajută să trecem mai uşor spre activităţile care ne aşteaptă după un weekend relaxant.

Marţi este ziua în care organismul şi-a regăsit forţa, indicată pentru activităţi care ne solicită, cum ar fi mersul la sală, consumul de energie fizică fiind indicat, iar culoarea cea mai potrivită acestei zile este roşul, în toate nuanţele sale de la roz până la cea mai închisă varietate a acesteia, o culoare vibrantă care sugerează perseverenţă.

Miercuri este ziua cea mai potrivită pentru activităţi intelectuale, examene, testări, comunicare, conferinţe, culorile care ar trebui să predomine în ţinută fiind: violetul-considerată cândva culoarea regală, evocând eleganţă, înţelepciune, chiar introspecţie; chiar verdele în toate nuanţele sale- o culoare a prospeţimii, relaxării, armoniei sau nuanţe de maro- o culoare telurică, a celor ce sunt bine ancoraţi în realitate, demni de încredere, înţelepţi.

Joi suntem plini de voie bună, muncim mai cu spor, facem planuri sau le realizăm pe cele puse la punct până acum, ne distrăm şi totul ni se pare mai uşor. Culorile potrivite acestei zile sunt albastrul- o culoare a încrederii, nuanţele deschise evocând linişte şi calm, galbenul cu toate tonalităţile sale de la cele mai deschise, pale, până la cele mai aprinse, pline de lumină şi expansiune-verbul zilei.

Vinerea- guvernată de planeta iubirii şi a frumuseţii, face trecerea spre sfârşitul săptămânii cu ajutorul nuanţelor de alb-culoarea purităţii, a prospeţimii, o nonculoare, de fapt, cum spun unii; verde- care mai simbolizează şi prosperitatea, confortul, roz- romantism şi feminitate; ziua fiind foarte potrivită pentru întâlniri romantice, o ieşire la teatru sau cinema.

Sâmbăta- putem etala un aer mistic, rafinat, prin accente ale culorilor închise ca negrul- sobru şi distins, conferind eleganţă şi rafinament; violet, mov închis- o zi a austerităţii, potrivită pentru a evalua activităţile din timpul săptămânii, putând corecta ceea ce nu este tocmai cum ne-am dorit şi face noi planuri pe termen lung.

Duminica- o zi de odihnă în care putem redeveni copii, jucându-ne, dând frâu liber imaginaţiei, păstrându-ne prospeţimea şi spiritul liber, fiind o zi guvernată de soare putem alcătui ţinute în culori luminoase cu nuanţe de portocaliu- care ne întăreşte starea de bine, ne remontează, ne încarcă cu energie solară pentru a face faţă cu brio solicitărilor săptămânii care va urma.

Acestea sunt doar sugestii, existând într-adevăr o legătură între culori, starea de spirit, planete guvernante şi zilele săptămânii, nefiind necesar ca întreaga ţinută să fie în nuanţele menţionate, fiind suficient un accesoriu (o eșarfă legată la o gleznă  fluturând la orice mișcare sau o șosetă mai lungă purtată drept bandană-gen ”Bravo ai stil”, un sacou agățat pe un umăr pe care nu trebuie să-l mișcăm prea mult de teama că l-am putea rătăci, stricându-ne astfel feng shuiul, devenind scorțoși în mișcări și atitudine), o pată de culoare (dar nu de înghețată sau fructe), orice ne poate remonta şi ajuta să trecem mai uşor peste provocările de zi cu zi.

Acestea ar putea fi culorile zilelor noastre. 😀 Cert este că de câte ori mă gândesc la ce voi purta mâine, îmi amintesc toate acestea, iar ziua ce urmează a începe chiar mi se pare mult mai bună. 🙂

Gând în culori

 

imagine: Pinterest

Astăzi îmi voi picta gândurile
În culori poate chiar prea stridente
Fără teama că toate straturile
Ce se-aştern uneori insistente
Vor ceda.

Sau mai bine încerc a le scrie,
Undeva, pe un colt de perete
Din culoare ce nu se prescrie
Și amestecuri tot mai răzleţe,
Suvenir.

Cred că încă mai pot să pictez
În culori cu sclipiri diafane
O alee cu dor, nu ratez
Amintiri aşezate-n icoane,
Legământ.

Şi-aş găsi pe străduţa aceea,
Potecuţă străbătută în zbor
Cu aspect pastelat, odiseea
Închinată în gând aripilor,
Infinit.

Caruselul timpului

imagine: Facebook

 

O vizitau adesea fluturi verzi şi albaştri care se opreau din zbor poposindu-i pe umeri, pe tâmple, în păr, înfrumuseţăndu-i zilele şi şoptindu-i poveşti în care ea era întotdeauna prinţesa aceea ce trecea cu bine peste orice încercare. Şi nici nu avea cum să fie altfel, pentru că ajutoare de nădejde îi erau toate gâzele din regatul copilăriei, toate florile viu colorate de pe potecile străbătute doar de pasul ei zburdalnic într-un ritm doar al ei.

Îşi prindea pe degete flori de volbură sau rochiţa-rândunicii, cum le numea pe atunci, închipuind inele din nestemate nemaivăzute, ca pentru a-i purta noroc.

Avea un fel de cod, numai al ei, cu ajutorul căruia reuşea să-şi adune supuşii printr-o singură mişcare a căpuşorului încadrat de un păr frumos, negru ca abanosul, des şi strălucitor, cu nuanţe diferite în bătaia soarelui.

Făcea un prospect al clipelor libere, al celor ocupate cu poveşti şi visuri, al nopţilor înstelate ce-i purtau gândurile spre lumi necunoscute în tăceri întrerupte doar de ţârâitul greierilor, un adevărat documentar al zilelor de vacanţă.

I se părea că timpul se târâie ca o rablă, scârţâind din toate încheieturile, fără vreo urmă de fixare în realitatea zilnică, de ancorare în prezent.

Avea o energie debordantă şi ar fi vrut să crească mai repede, dar să poată duce în viitor toate acele bucurii, toate gâzele, florile şi poveştile zilelor fără griji, iar printr-o exprimare atentă a acestora, printr-un efort de voinţă ce nu i se părea prea mare ştia că va face ca toate visele să-i devină realitate.

Uneori trecerea zilelor părea a fi ciclică, aducând mereu aceleaşi întâmplări, nostime ce-i drept, în regatul ei cu locuitori neobişnuiţi, doar un zbor neatent corelat cu vântul prea puternic putând aduce neajunsuri vreuneia dintre vieţuitoarele firave care avea nevoie de cunoştinţele ei privitoare la aripi, antenuţe şi ochişori holbaţi.

Uneori, timpul îi asculta dorinţele, aducându-i ca pe o ofrandă comorile acelor clipe. Alteori, acesta părea că s-a comprimat atât de mult încât abia avea timp să-şi tragă sufletul, constatând cu uimire că astăzi e sâmbătă, când abia ieri, parcă, fusese luni.

I se părea că ar fi prinsă în mişcarea de neoprit a unui carusel ce se rotea din ce în ce mai repede, un mecanism în care timpul nu mai avea nevoie de poveşti, fluturi şi flori, rotindu-se ameţitor, într-un zbor cu aripi întinse trufaş peste lume.

Simţea, în acele momente, că vrea o pauză de alimentare cu linişte şi frumos, o clipă de respiro şi aduceri aminte, dorindu-şi, cu o mare doză de egoism, reîntoarcerea aceea imposibilă.

Încetul cu încetul a acceptat că nu i se pot îndeplini toate dorinţele, că timpul trece impasibil, că viaţa trebuie acceptată cu tot ceea ce ea îi aduce în cale şi-atunci aprobarea aceea tacită i-a adus o mai mare înţelegere şi cunoaştere a unor sensuri ce îi păruseră ascunse.

Şi acum o mai vizitează fluturi verzi- preferaţii ei şi albaştri-preferaţii lui, ai copilului care-i luminează viaţa cu zâmbetul inocent şi prezenţa atât de vivace, ca o promisiune dintotdeauna a timpului, care se roteşte ca într-un carusel năucitor, purtând mereu alte bucurii pe aripile sale neobosite.

Din aceeaşi duzină de cuvinte (comprimat, ritm, rabla, documentar, alimentare, prospect, zbor, noroc, cod, fixare, exprimare, energie) s-au mai iscat poveşti şi scrieri pe tema săptămânii- Caruselul timpului,  pe care le găsiţi în tabel la Eddie.

Copilăriei cu obraji de vară

imagine: Pinterest

E prima zi de vară, calendaristic, e 1 iunie, ziua cireşei, prima zi din cireşar, dar încă mai miroase a căpşuni cu parfum sălbatic şi ademenitor aşa cum încă mai simţim copilăria inocentă, sturlubatică, mai mult sau mai puţin aproape.

Astăzi îmi regăsesc anii copilăriei prin ochi inocenţi de copil real, copil frumos, copil aproape de suflet, minune cu care m-a binecuvântat viaţa.

Şi obrajii lui au culoarea cireşelor coapte,  iar inimioara forma aceluiaşi fruct.

E sezonul lor, al căpşunilor, care nu va ţine o veşnicie, dar a căror dulceaţă şi mireasmă o purtăm mereu în suflet, fiind preferate, poate, datorită aromei, a formei, a culorii, a suflului proaspăt, nedomolit pe care îl aduc.

E ziua ei, a copilăriei aflată la orice vârstă, a noastră a tuturor celor ce încă ne mai putem transforma în personaje de poveste, cărora ni se mai citesc urme de mirare şi întrebare în priviri, mai purtăm în suflete o fărâmă de inocenţă şi prospeţime.

E ziua copilăriei cu obraji de vară în culoarea cireşelor pârguite şi zâmbet de căpşuni.

La mulţi ani copilărie, oricare ţi-ar fi forma sau vârsta !

P.S. Dimineaţă, la prima oră, am ajutat la colorarea unor semne de carte, aşa, pentru a intra mai bine în hainele copilului care, culmea, mi s-au potrivit… 🙂