Pe o străduţă veche

Am poposit într-o parcare surprinzător de spațioasă pentru locul pe care îl mărginea. Era o piațetă pavată, mărginită de magazine mici, alăturate, ale căror firme prăfuite şi decolorate păreau să dateze din perioada interbelică. Trecând strada am coborât un șir de scări, pietruite și ele, la capătul cărora se deschidea o străduță care sperăm că ne va duce spre locul căutat. 

Din întâmplare, am nimerit pe o străduţă pietruită care curgea asemeni unui râu liniştit, spre niciunde, cu   sinuozităţi domoale pe alocuri. Căsuţele,  cocoţate pe ambele  maluri, erau străjuite de ziduri înălţate  din pietre  cu  dimensiuni oarecum egale care le confereau stabilitate şi statornicie, părând mai degrabă nişte bărci trainice  bine  ancorate cu   odgoane durabile de ţărm.

pisic în Balcik

Câte un pisic toropit se strecura cu agilitate în  căutarea locurilor umbroase. În arşiţa acelei  după-amieze, în apropierea unei porţi, pe o  băncuţă aşezată strategic sub coroana bogată a unui smochin, o bătrânică ne urmărea cu privirea jumătate adormită, jumătate  curioasă, întrebându-se dacă  nu cumva ne-am rătăcit. A aflat răspunsul după câteva minute, când am  făcut cale întoarsă, pentru că ajunsesem într-un capăt de lume mărginit de munţi  şi  tufişuri nu tocmai prietenoase, pe de o parte, cu toate că străduţa şerpuia mai departe ademenitor.

Balcikul vechi

Am lăsat în urmă, cu oarecare regret,  locurile  acelea atunci când ne-am dat seama că nu pe acolo vom ajunge unde ne doream, însă am revenit a doua zi pentru a găsi obiectivul vizat.

Reclame

Clubul Condeielor Parfumate. Despre un loc magic cu oameni frumoşi şi condeie fermecate.

E zi de sărbătoare. Mare.  De pioasă recunoștință și aducere aminte de cei dragi, care nu mai sunt printre noi, de șoapte adânci ale sufletului înălțate cu sfială în privirile ce se îndreaptă spre senin.

E zi de liniște și împlinire sufletească, iar eu vreau să vă spun câte ceva despre un locușor magic încărcat de poveste și miresme, culoare și drag de cuvânt scris, citit, frământat de zor prin toate cotloanele minții pentru a prinde forma finală cea mai potrivită din punctul de vedere al celui care le-a așternut pe pagini virtuale.

Citeam cu mirare, și drag, și curiozitate tot ce găseam despre lanuri de rapiță sau lavandă, parfumuri sau parfumieri, miresme note de vârf sau de bază și alte componente neștiute ale unui parfum. Apoi am aflat că nenumăratele „Povești parfumate” sunt adunate într-un tabel găzduit de blogul Mirelei și pagina cu minunății denumită- ”Clubul Condeielor Parfumate” care este prezent  on line de mai bine de 7 ani.

L-am descoperit  mult  mai târziu,  dar am găsit  aici  “condeie” din care  izvorăsc poveşti înmiresmate  pe  care  ai tot sta  să le citeşti, oameni frumoşi de care nu ai  cum să  nu prinzi drag, chiar dacă îi cunoşti doar virtual.  E ca şi cum aş fi regăsit o persoană pe care o întâlnesc din când în când, suficient de des pentru a nu o uita definitiv, dar pe care o port mereu în gânduri.

Avem consemn periodic  pe o temă  aleasă de unul dintre participanţi, aviz amatorilor,  şi  atunci, ca prin  magie, tastaturile prind viaţă, ideile se îmbulzesc care mai de care, începând    a  contura poveşti   vesele  sau    triste, versuri  năstruşnice, trăiri, gânduri.

Toate se aliniază cuminţi în tabel, după care începe forfota.  Ne citim, recitim  şi  comentăm cu drag, iar toate astea reuşesc a ne induce sentimentul de apartenenţă la un grup  organizat, de oameni care reuşesc a  face loc printre preocupările zilnice,  indiferent de acestea, momentelor încărcate de culoare, poveste, parfum.

Sosise vremea să  scriu câte ceva despre toate astea şi  am reuşit să o fac astăzi, după o absenţă  nemotivată, cu excepţia vacanţei, de pe blog şi bloguri.      🙂

 

Poveste sau nu, totul e relativ

Simţea în juru-i o energie latentă, nici benefică, nici negativă, ci doar stagnantă, sâcâitoare, în alertă, asemenea unei feline în aşteptarea prăzii şi nici nu simţi că înserarea coborâse răcoroasă, mult prea răcoroasă comparativ cu arşiţa de peste zi.

Pe neşteptate îi atrase atenţia un zgomot înfundat de pasi care începea a se desluși din ce în ce mai aproape și o adiere răcoroasă îi trecu pe șira spinării. Era o senzație nouă ce parcă venea să confirme vorbele acelea auzite de multe ori- ”e ca și cum cineva ți-ar călca pe mormânt”.

Îşi ridică mâinile instictiv, ca pentru a primi ghidare și căldură de la Univers. Gândurile i se învălmășeau, care mai de care mai ascuțite, rănindu-se între ele. Nerăbdarea lor de a străbate spre suprafață era din ce în ce mai mare, confuzia şi mai mare, iar trupul părea să nu mai răspundă la comenzile primite. Rămase, aşa, ca în contemplare, ascultând din ce în ce în ce mai îngrozită sunetele stinse din apropiere, de parcă s-ar fi rătăcit într-un tunel al timpului fără de sfârşit, în care nimic nu se schimba, totul era egal, repetitiv, ca un serial fără noimă sau finalitate.

Şi-ar fi dorit să aibă o cochilie care să-i apere pielea devenită prea sensibilă, atât de sensibilă încât şi aerul înconjurător părea a fi prea greu, rănind-o. Energiile din jur păreau foarte hotărâte să o zguduie zdravăn pentru a o aduce la realitate şi a pricepe, o dată pentru totdeauna, că e nevoie de o incursiune cât mai profundă în interiorul său prin care să aducă la suprafaţă acele părţi care trebuiau trezite, revigorate, reinventate.

Nu se ştia un specialist în această teorie, dar nici nu avea de gând a-şi ruina stabilitatea emoţională pentru  ceva ce îi era străin sau doar îi părea aşa, pentru că simţea o oarecare afinitate pentru  astfel de experienţe.

Îi era fig, dar o moliciune o cuprinse cu braţele sale călduţe învăluind-o confortabil. Poate că era doar oboseala acumulată sau un semn că ar fi trebuit să lase lucrurile în voia lor, fără împotriviri majore, să curgă urmându-şi făgaşul necunoscut, încă. Poate că venise vremea aceea în care să aibă mai multă grijă de ea însăşi, să se iubească mai mult. Murmură fără să vrea „sunt pregătită să primesc tot ceea ce mi se oferă” şi se simţi oarecum mai împăcată, ca şi când s-ar fi pricopsit cu o nouă capacitate de acceptare.

Flacăra lumânării prinse a pâlpâi nefiresc aruncând umbre bizare care începură a se lungi de la un capăt la altul al încăperii, conturând gheare, mustăţi zbârlite, spinări arcuite, ba chiar şi copite nepotcovite. Totul părea ireal sau era într-adevăr aşa. Se simţi zguduită zdravăn de o mână nevăzută şi toată acea încordare îi aduse lacrimi în ochi. Nu se simţea în stare a face faţă unei asemenea încercări după liniştea ce părea că o cuprinsese doar cu puţin timp în urmă. Era prea mult pentru ea.

Se scutură ca după un vis urât hotărâtă să facă schimbarea necesară pentru a nu mai lăsa codiţe de lucruri neterminate sau situaţii nelămurite care ar fi putut să-i îngrădească libertatea nou căpătată.

Reuşi a se ridica din fotoliul ce îi devenise inconfortabil îndreptându-se spre fereastra larg deschisă, iar cartea care îi rămăsese pe  braţe se închise în cădere. De pe copertă îi zâmbeau  flori multicolore şi chipuri fericite ale unei epoci apuse.

Cerul era rubiniu ca o părere de rău ce lăsase o rană adâncă într-un suflet neliniştit.

Ce s-a mai scris cu ajutorul celor 12 cuvinte (tunel, cochilie, specialist, egal, ruina, rubiniu, mustati, serial, capacitate, codite, teorie, oboseala) sau pe tema săptămânii dată de imaginea de mai sus, găsiţi în tabel la Eddie.

Suflet hoinar

imagine: Pinterest

Da, un suflet hoinar poate fi la fel de bine innocent și versatil, în același timp. Inocența îi e hrănită de bucuriile mici din care sunt alcătuite momentele de zi cu zi, de urma unui parfum lăsată ca un siaj în acel aer proaspăt al dimineții, inconfundabil în clipele dinainte de răsărit, de mireasma îmbietoare a unui arbust cu iasomie înflorită, de umbra unui stejar falnic în toiul unei zile arzătoare de vară, de un curcubeu surprinzător ivit în urma unei ploi care s-a sfârșit la fel de neașteptat precum a început, de speranța care nu obosește nicicând sau de simpla afirmațieacasă” ce înglobează toate sensurile știute și neștiute ale acestui cuvânt, ivind surâs cald în colțul gurii care poposește ceva mai mult timp decât ar avea nevoie ultimele sunete pentru a-și înăbuși ecoul.

Versatilitatea?!?

Ea ar putea fi împrumutată forțat de la o clipă nedreaptă care lasă un răspuns nu tocmai potrivit în urma trecerii sale.

Și câte de genul acesta nu întâlnim în cale! 😀

***

Ce s-a mai scris pe aceeași temă ”Suflet hoinar” sau folosind aceleași 12 cuvinte (inocent, raspuns, curcubeu, acasa, stejar, urma, aer, parfum, iasomie, versatil, speranta, afirmatie) găsiți la Eddie în tabel.

O stare

imagine : Pinterest-abstract green

Ne-ncearcă uneori o neștiută stare
De liniște deplină ca o alintare   
Și totul se transformă c-o falsă răsucire
În somn deplin al zilei, suavă strălucire.

Stă timpu-n loc fără de vreo preocupare
Secundelor năvalnic furând o-mbrățișare
Spectacol reușit de pus în ramă nouă
Răgaz râvnit de gânduri, un crez, un strop de rouă.

Și-apoi ne dă dovadă de ingeniozitate
Încet ne amintește chipuri de mult uitate
Divină perspectivă ruptă de realitate
Punându-ne-n atenție dorul, fatalitate.

Și în acel moment ce parcă n-are termen
De comparație cu niciun alt examen
La care-am fost supuși într-un alt timp
Zâmbim cu îngăduință, cumva în contratimp.

Rămâne o urmă verde, de prăjitură cu aloe,
Un sunet de basist cu o chitară-ntr-o canoe,
O rază din amurgul ce pare tot mai stins,
Un foșnet, o sclipire, un vis de necuprins.

***

Versificări ivite dintr-o duzină de cuvinte

Pe care le înscriu într-un tabel, cuminte. 🙂

(prajitura, aloe, perspectiva, rasucire, spectacol, basist, termen, preocupare, atentie, distractie, stare, alintare.)

Îndoieli

imagine: Pinterest

Te întrebi uneori dacă ai meritat

Întâmplările toate dintr-o zi oarecare

Și găsești intr-un mod foarte neașteptat

Superstiții ce-aduc vinovații în cale.

 

Stai și cugeți târziu la cuvinte și gesturi

Ivite năvalnic cumva ca un nonsens

Din elan de moment, neștiute impulsuri

Dovedite  acum a fi  fără vreun sens.

 

În imagini fixate pe retină de timp

Transformate subit în crude realități

Mai pășești fără vlagă ca în contratimp

Adunând fără noimă risipite bucăți.