Doar un om

imagine:Pinterest

Sunt un om pe o scară ce se-nalță spre cer
În vâltorile vieții pot părea chiar stingher
Numai sufletul știe câte visuri a nins
Printre fulgi timpurii ce pluteau în abis.

Sunt un om pe o scară parcă fără sfârșit
Ce uneori mai coboară spre un alt infinit
Se întoarce la start că să-și ia iar avânt
Pentru o nouă lansare, spre un nou început.

Cu privirea întoarsă înspre propriul trecut
Chibzuit trec prin viață, prea puțin cunoscut
Și îmi ferec oblonul care dă spre tumult
Odihnindu-mi tăcerea într-un vers de demult.

Sunt un om pe o scară ce așteaptă zâmbind
Muguri de primăvară să zărească plesnind
Aripi largi să îi crească din surâs efemer
Gânduri verzi să-ncolțească peste griul stingher.

 

Reclame

Anticariatul din centru

La anticariatul din centru găsim așezate pe rafturile îngălbenite de vreme zâmbete rătăcite cândva între răsărit și apus.

Pitite pe polițe iluzorii stau clipe de libertate alese în mod aleatoriu, momente în care poți renunța la orice decizii lăsându-te în voia liniștii ce împresoară totul în jur, chiar și suflete care se simt la fel de ușoare ca un fulg sau o pană ce plutește purtată pe aripi de adieri primăvăratice.

Secundele par trase de un fir nevăzut prin inelul imperturbabil al vremurilor spre porțile deschise ale amintirilor, mereu fără paznic, într-o rotire continuă de carusel, cu o mișcare regresivă, din ce în ce mai apropiată de punctul de plecare, de origini.

O mască lăsată deoparte, pe un alt raft, pare o transpunere a timpului grăbit în nisip măsurat de o clepsidră ce a rămas neîntoarsă.

Ceva mai departe de ochii curioși se ascund serile liniștite, relaxante, confortabile care pot transforma în vers opac orice scenă înmărmurită în eternitatea amintirilor ca o piesă de teatru auzită cândva la radio, pe furiș, sub pătura roșie făcută cort deasupra gândurilor obosite de atâta alergătură.

La anticariatul din centru intrăm plini de încredere, cu siguranța că oricât de osteniți am fi vom găsi în cel mai neașteptat ungher liniștea aceea deplină după care jinduim de atâtea ori.

Acolo ușile nu sunt nicicând ferecate, intrarea e bine luminată, primitoare, conferind instantaneu o stare de bine.

Vânzători nu sunt. Fiecare își alege cele de trebuință lăsând altceva la schimb. O singură condiție este- ca totul să fie cât mai vechi, mai drag, mai aducător de bucurie.

La anticariatul din  centru îți poți lăsa gândurile să se odihnească în cel mai comod fotoliu și privirile să rătăcească peste rafturi nevăzute altora sau să scotocească prin sertare nedeschise încă.

La anticariatul din centru posibilitățile sunt infinite.

***

Ce s-a mai scris pornind de la cele 12 cuvinte (libertate, aleatoriu, pana, radio, incredere, decizii, masca, vers, opac, scena, fir, transpunere) sau pe aceeași temă găsiți la Eddie în tabel.

De astăzi vine primăvara

Dintr-o sursă sigură, la fel de sigură ca un laborator cu grad mare de securitate, ştim cu toţii că astăzi este echinocţiul de primăvară, ziua este egală cu noaptea în orice punct de pe glob, soarele luminează în mod egal cele două emisfere, începutul primăverii astronomice, ziua se măreşte, iar natura îşi dispută dreptul de a se afla în expansiune.

imagine: Pinterest

Un punct de răscruce în care iarna va fi definitiv alungată, energiile telurice ce în această perioadă au stagnat, aflîndu-se într-o oarecare formă de conservare îşi vor face simţită creşterea insuflându-ne, tuturor, o stare de armonie, de benefică transformare a tot ceea ce înseamnă viaţă, atât în sinele nostru cel mai profund, cât şi în exterior, în tot ceea ce există independent de voinţa sau fiinţa noastră.

Comoditatea va fi de domeniul trecutului, orice nălucă a vreunui gând derizoriu va fi îndepărtată,  orice dungi alburii de nesiguranţă ce se încăpăţânează să mai persiste în mintea noastră în care se află imprimată matricea unui destin implacabil vor fi șterse, izbutind a ieşi învingători din lupta cu noi înşine, ca după un dejun copios ce-şi cere starea de siestă, recurgând chiar la vestita «Dolce far niente», contemplând, pur şi simplu, frumuseţea clipei.

Dincolo de vălurile vaporoase pline de culoare și bucurii pe care le vom trage peste tot ceea ce înseamnă nelinişte, angoasă, intense frământări interioare, decapitarea visurilor doar pentru că, la un moment dat, ni se păreau irealizabile, vom lăsa să se insinueze, până la claritatea deplină, aroma de vanilie a împlinirilor, a dorului de vârsta inocenţei, a pătrunderii neaşteptate a unui sentiment de pace, linişte, de siguranţă nesfârşită şi iubire necondiţionată.

Astăzi chiar, ar trebui să renaştem, căci despre asta este echinocţiul acesta, despre crearea unei realităţi conforme cu ceea ce am răsădit în ultima vreme, un nou început, o cale ce nu a fost bătătorită înainte, recunoaşterea propriilor merite , a propriilor valori, a unicităţii fiecăruia, a adevărului despre noi şi viaţa noastră. Să eliberăm limitările, să aşezăm noile posibilităţi acolo unde le este locul, ca într-un cartier general cu drepturi depline, să ne jucăm find serioşi în acelaşi timp, ştiind că pentru toate acestea energiile benefice vor fi cele care ne vor sprijini în demersurile ce urmează a fi făcute.

Un echinocţiu cu bucurii şi izbânzi să avem! 🙂

 

Femeie din astre

imagine: Pinterest

Femeie din astre
Cu  gânduri măiastre
În palmele tale
Strângi pulberi de stele
Risipite de vânt.

Femeie din astre
Cu visuri albastre
Stau pe buzele tale
Infinite petale
Arcuite de zâmbet.

Femeie din astre
În vorbe  sihastre
Pui lapte şi   miere
Ce aduc mângâiere
Prefăcute-n   cuvânt.

Femeie din astre
În nopţile noastre
Cu privirile tale
Licăriri de cristale
Luminezi în secret.

În palmele tale
Strângi pulberi de stele
În vorbe sihastre
Pui lapte şi miere
Femeie din stele.

***

… pornind de la  un titlu. 😀

Necugetări şi Dezlegări. Cărţile Ruxandrei

De ziua ei, Ruxandra Diana s-a gândit că a face cadouri altora ar fi un gest tocmai potrivit, iar eu m-am numărat printre beneficiarele acestuia.

Mai întâi au fost Necugetările care se insinuaseră în dorințe nerostite. Le-am privit coperta o vreme pentru ca mai apoi să mă împac cu gândul că nu le voi răsfoi.

Mi-am dorit această carte, dar nu am spus nimic.

A trecut timp și cred că poezia cuprinsă în    acest volum și-a cerut cumva o continuare firească, o legătură între atunci și acum.

Recent au apărut Dezlegările și, de această dată, mi-am luat inima-n dinți rostindu-mi dorința. I-am spus-o chiar ei și s-a împlinit. Am primit ambele volume pe care le-am citit plină de curiozitate. Curiozitatea de a descoperi ceva nou și totuși familiar, în același timp. De nou am avut parte din plin, dar de familiar nu.

Versurile-i sunt albe și mov și albastre şi în zeci de alte nuanțe pe care le prind și le aduc aproape citindu-le.

Era normal să-i mulțumesc într-un fel și am ales să o fac aici, în locul cel mai drag, punct de întâlnire cu voi. Să aflați și voi (ceea ce știți deja) că, da, mai sunt oameni care citesc versuri și, mai ales care le scriu. Și le scriu în stilul propriu, plin de căldură, gând curat, vis înaripat, poveste.

Citindu-le gândul stă de strajă asupra cuvintelor parcurse precum astrul nopții asupra întregului Pământ. E treaz, plin de uimire și frumusețe. E plin de vrajă înțelesul de neînțeles și răspândește magie în jur.

Le-am citit cu drag şi le voi ține aproape până când vor rămâne imprimate pe pagini urmele răsfoirilor.

Mulţumesc, Diana!

***

O primăvară frumoasă  cu  zâmbete largi, frumuseţe şi visuri împlinite să aveţi! 🙂

Parfumul unui nou început

Pământul se mistuia în nuanțele curcubeului estompându-și contururile clare, de parcă vagi iluzii fuseseră absorbite de valuri tulburi, răsturnate, afundate în hăuri de necuprins. Tot ceea ce fusese cunoscut se transformase într-o incertitudine sâcâitoare. Un petec stingher de verde stins rămăsese mușcat de curgerea  neoprită întărind infailibilitatea vremelniciei. Deasupra lui, agățat parcă de o minusculă insulă plutitoare, un ram golaș prinsese în treacăt timpul între rame sferice încrezător în puterea sa de a-l ține captiv. Doar inima, sărmana, se ostenea a-și păstra ritmul neschimbat și lucirea neatinsă, aninându-se pe aceeaşi ramură. Habar nu avea de cicatricile ce fuseseră destinate a o brăzda odată ce prizonierul se va fi eliberat continuându-și curgerea impasibil în fața meandrelor apărute în cale.

Timpul îşi aştepta descătuşarea, inima îşi etala inocenţa, mâini sigure răsfoiau pagini cu litere uşor reliefate ale căror informaţii apăreau afişate pe un ecran imens ce avea capacitatea de a le stoca, transformându-le mai apoi în amintiri. Era singura carte rămasă în potopul necuprins. În ea descoperisem neșteptat că în Japonia, când un vas de ceramică se sparge , unii olari umplu crăpăturile cu aur, alăturând cât mai armonios fragmentele din care se ivește apoi un întreg. Ei văd închegările acestea ca pe ceva necesar, ştiind că fisura s-a făcut în mod neaşteptat. Își dau seama că nimeni nu trece prin această lume într-o singură bucată, dar asta nu trebuie să ne diminueze frumusețea sau rezistența. Fisurile fac parte din istoria noastră, vor fi mereu cu noi. Ne-au făcut mai buni, mai puternici, ne-au adus ceva nou.

De câte ori am încercat să ne adunăm cioburile împrăștiate, să lipim fisurile cu tot ce avem mai de preț, să îndreptăm discontinuitățile şi, în urma acestor eforturi, din lutul vlăguit au înmugurit lăstarii unui nou început?!?

Un verde crud și-a slobozit spre înalt nuanța proaspătă, amestecând azuriul cu galbenul amețitor, rănind privirea nedeprinsă cu strălucirea prin profunzimea sa necunoscută până atunci.

Am mers mai departe, de fiecare dată. Ne-am purtat cu mândrie cicatricile încă pulsând, am strâns din dinți și-am continuat. Am învățat din înfrângeri sau victorii lecția ce ne-a fost predată, uneori cu teama că va reveni iar și iar până când ne vom deprinde să tragem concluziile necesare, să nu mai repetăm aceleași greșeli, să privim lucrurile din alt unghi, cu alți ochi.

Argila ce ne alcătuiește a devenit mai rezistentă la provocări, la ciocniri neașteptate, la mânuiri neîndemânatice. Firișoarele acelea aurii îi conferă trăinicia pe care nu am fi crezut că o va avea.

Amestecăm lut, culoare, strălucire, atingere neștiută, emoție și uimire, reușind a realiza o sferă imensă ce ne absoarbe-n vidul său, populând-o cu visuri calde, aurii.

Amețiți de ceea ce pare a fi o izbândă ne deșteptăm ca dintr-un vis agasant, ce seamănă cu o rugă păgână care te-ndeamnă să-ți schimbi radical concepțiile,    principiile, viața însăși în totalitatea ei şi-atunci ştii că e vremea unui nou început înmiresmat cu arome floral-acvatice, ce te-ajută să curgi odată cu tot ceea ce îți va fi adus în cale, într-o continuă legănare de hamac agățat deasupra valurilor peste care ning flori de lotus, dezvăluind un buchet olfactiv alb, delicat, floral-fructat, energic, tineresc, îndulcit cu un strop de miere.

imagine: Pinterest

Creat de Pierre Bourdon și lansat de Davidoff în 1996, parfumul Cool Water are o bază ușor pudrată, lemnos-vanilată, care-și păstrează prospețimea datorită unui plus de savoare adus de zmeură și mure.

Se deschide în note de lotus, crin, lămâie, ananas, gutuie, coacăze negre; lăsând locul celor de lăcrămioare, iasomie, păducel, trandafir, miere; liniștindu-și năvala în acorduri de lemn de santal, mosc, vetiver, piersică, zmeură, mure și rădăcină de violete.

Este un adevărat impuls spre descătușarea energiilor latente, evocând o zi de vacanță, odihnitoare, în acel atât de necesar  „dolce far niente”, sub soarele cald,  la țărmul mării.

***

Astăzi Clubul Condeielor Parfumate împlineşte 8 ani  de  activitate, cu poveşti parfumate uimitoare, condeie măiastre ce ştiu a dansa printre  cuvinte făcând din  asta o adevărată sărbătoare. „La mulţi    ani, Club, condeieri, cititori! La mulţi  ani, Mirela dragă, iniţiatoarea acestui proiect şi gazdă minunată!” 🙂 

 

Zidul- fragmentări

imagine: Pinterest

Printre multe fragmente interpuse
Se strecoară lacrimi încă necurse
Se ivește un zâmbet timid, o culoare
Să mai șteargă din griul zilelor care
Aliniate-s la zid.

Peste-o zbatere de aripă, o uitare
Limitând un destin, căutare
De imagine ce nu se arată
Semn umil descriind arc pe poartă
Ca o breșă în zid.

Parcă așteaptă o inițiere
Călăuză în joc de putere
Înșirând zbor de litere în antet
Într-un fel anumit, oarecum desuet
Lasând urme pe zid.

E o carte ce n-a fost jucată
Amânând totul încă o dată
O selecție care nu este
Nici reală și nici o poveste
Proiectată pe zid.

Un fragment important este lipsă
Rătăcit într-un puzzle uitat, neatinsă
Stă cartea visând lângă foc
Altă soartă-n alt timp şi alt loc
Răsfoită de vânt pe un zid.

***
Ce s-a mai scris, în joacă sau în serios, cu aceleaşi 12 cuvinte (cautare, imagine, foc, carte, semn, selectie, calauza, initiere, lipsa, data, litere, antet) sau pe aceeaşi temă- Zidul, găsiţi  în tabelele lui Eddie.