Nopți în satin alb

Nopți în satin alb
Cu șoaptele ascunse
Plutind printre nori.

Nopți în satin alb
Cu vise-ngemănate
Surâzându-ne.

Nopți în satin alb,
Ecouri neștiute,
Înfiorare.

Ideea pentru tema săptămânii vine de la Suzana, iar celelalte scrieri pe această temă le găsiți, ca de obicei, la Eddie în tabel.

În urma unui comentariu în care mi s-a amintit de această melodie, m-am hotărât să o adaug aici.

Anunțuri

Mâine

Eclipsă de lună-Pinterest

Am credinţa că mâine va fi o nouă zi

Din celelalte zile care-mi alcătuiesc viaţa

Şi oricare va fi acea cale spre destinaţie,

Oriunde mă vor purta paşii, spre abundenţa

De trăiri, de visuri, de cuvinte, de gânduri,

Atentă la şoaptele pe care inima încă

Le ascunde cu arivism, le păstreză

Crude, boboci pe care nu-i vrea înfloriţi

În paleta coloristică a unui curcubeu,

Ştiu că rămâne un singur şi ultim cuvânt

Rostit în taină, când luna se ascunde uşor

Într-o eclipsă parţială. Unul dorit

Repetat ca o mantră, la nesfârşit. Mâine.

 

Din răsucirea aceleiaşi duzine  (credinta, dorit, maine ,zi, viata, curcubeu, destinatie, cuvant, oriunde, inima, cale, pastreaza) s-au mai ivit ţesături de cuvinte  ce aşteaptă a fi răsfirate, la Eddie.

Aerul condiţionat în tandem cu aerul curat

Cer senin şi un aer  ce pare încremenit sub strălucirea soarelui. Codul portocaliu şi roşu de caniculă a pus stăpânire pe toată Europa. Avertizările şi sfaturile pentru o astfel de vreme curg pe toate canalele de ştiri. Întreaga lună august, chiar şi septembrie, stă sub influenţa unor stări extreme-caniculă urmată de ploi abundente sau furtuni.

Mă simt binecuvântată pentru că locuiesc într-o zonă de deal, în care pădurile încă mai există. Chiar în această primăvară a avut loc o amplă acţiune de împădurire, la care au participat jandarmi, pompieri, angajaţi ai unor instituţii, elevi ai liceelor şi voluntari.

Iniţiatorii unor astfel de proiecte şi participanţii merită felicitaţi.

uite veverita, nu e veverita

Dimineaţă, în echipament sportiv, cu apă, mingi, palete de badminton şi „fluturaşii” aferenţi,  am pornit cu fiul meu spre parcul cel mai apropiat în căutarea unei oaze de linişte şi răcoare. După mai bine de o oră de alergat şi joacă, într-o scurtă pauză, o veveriţă, urmându-ne exemplul, s-a prins într-un joc de-a v-aţi ascunselea cu noi.

Întorşi acasă ne-a întâmpinat răcoarea pe care aparatul de aer condiţionat o răspândise în toate încăperile. Setat cu grijă, la o diferenţă mai mică de 10 grade faţă de temperatura de afară, ne-a ferit organismul de un eventual şoc termic.

Spre seară cred că vom repeta programul, iar mâine… la serviciu, în încăperile pline de curent, în lipsa aerului condiţionat. Aş propune conducerii să achiziţioneze măcar câte un aparat la fiecare nivel, mai ales că în cadrul campaniei #plantamaer , cei de la firma Daikin,  lider mondial pe piaţa aparatelor de aer condiţionat,  se obligă să planteze câte un copac pentru fiecare unitate de aer condiţionat vândută, în perioada 5 iunie-15 septembrie, ba mai mult, au ca obiectiv plantarea a 10.000 de arbori în 15 judeţe, sub deviza ”Plantăm fapte bune în România”, invitând doritorii să participe la acţiunea de împădurire ce va avea loc în data de 18 noiembrie.

Copacii au rolul lor bine stabilit în cadrul ecosistemului. În afara faptului că opresc alunecările de teren,  micşorează zgomotul, filtrează aerul,  oferă umbră, reducând, în acelaşi timp, cantitatea de  radiaţii care ajunge la nivelul solului, sunt adevărate fabrici de oxigen şi filtrează aerul. Aerul acesta care pare să devină din ce în ce mai irespirabil.

Îmi amintesc de vacanţele de vară din copilărie când vremea era cu totul altfel, normală pentru zona în care trăim, cred eu. Verile erau veri, liniştite, cu ploi rapide după amiaza, care nici măcar nu ne alungau în case, iar când soarele începea a înfierbânta asfaltul pe care jucam şotron sau săream coarda alergam spre răcoarea parcurilor sau a pădurilor din jurul oraşului, până spre seară când ne retrăgeam în casă.

Parte a orașului în care locuiesc.

Cum altfel ar putea fi un parc împrejmuit de pomi, o oază de răcoare şi aer curat, decât locul preferat al copiilor şi adulţilor, deopotrivă?!?

Fenomenele meteo extreme din zilele noastre erau necunoscute pe atunci.

Pădurile sunt aurul verde, aşa cum bine se ştie, dar puţin câte puţin au fost distruse, tăiate şi vândute, de pe suprafeţe ce totalizează aproximativ două sute de mii de hectare, de aceea campaniile de împădurire sunt salutare.

Odată, copacilor le era atribuit statutul de fiinţe vii, iar interacţiunea dintre ei şi om era firească, asemeni aceleia dintre doi prieteni dragi care se pot alina şi ajuta în caz de nevoie.

Orice copac are propriul său câmp energetic, iar dacă acesta se potriveşte cu al tău te poţi numi fericit, căci îţi va putea prelua din energiile negative sau îţi va conferi o stare de bine, restabilindu-ţi armonia pierdută, doar petrecând ceva timp în preajma lui.

Basmele, legendele şi  unele studii recente vin să întărească această convingere, existând chiar o metodă terapeutică şi de profilaxie care se bazează pe proprietăţile curative ale copacilor, numită dendroterapie sau silvoterapie.

Odată cu răcoarea din case, dată de unul dintre aparatele de aer condiționat care au fost premiate pentru eficiență și modul în care se încadrează în estetica arhitecturii, vom câștiga, în plus, o gură de aer proaspăt, garanție a unui mediu sănătos pentru generațiile viitoare.

 

Îmbrăţişaţi un copac, conectaţi-vă cu natura, căci nu sunt doar parte din decor!

 

 

Exercițiu de fericire

Pinterest

Las deoparte lucrurile imposibile și minunile,
Iar în rutina zilnică îmi doresc, în mod deosebit, a învăța
Atenția, inventivitatea, să descopăr experiențele
Care intrigă și fac între lucrurile știute diferența,
Să deprind arta pașilor mărunți.

Aș mai renunța la conflictele dintre spirit și rațiune
Dacă, la momentul potrivit, cineva-mi va spune adevărul
Cu dăruire, învățându-mă să aștept, oricât ar fi nevoie,
Ca înfrângerile, greutățile, căderile să devină firescul
Care îmi destăinuie că nimic nu-i ușor.

Caniculă, Siviero Maria, binging

Acestea sunt alegerile mele,
Ale copilului şi al său tată
Pentru un weekend petrecut în binging
Şi atmosfera mult prea sufocantă.

Se-anunţă iar cod roşu de teroare
Asfaltul se va-ncinge nepermis
Dar noi avem gelato şi răcoare,
Iar serialul e de neînvins.

Eu, mama, mi-am ales multe cireşe
Alături de serialul „Doctor House”,
Al meu soţ şi-a dorit un Tiramisu
Ce însoţeşte avocaţi din „Suits”.

Am fi echipa aproape perfectă
În maratonul ce ni l-am propus,
Dar fiul vrea să iasă din tipare
Cu „Las Fierbinţi”, vanilie a dispus.

Se va sfârşi o săptămână-n gusturi
Care de care mai deosebite
Siviero Maria ne va fi alături
Direct din frigider şoptind poveste.

 

Siviero Maria- arome diverse asortate cu binging

 

Siviero Maria. Maria, nume cu rezonanţe adânci în sufletul meu, amintindu-mi de prietena cea mai bună din anii copilăriei cu care împărţeam şi sendvişurile în pauze, şi timpul liber, ba chiar şi pe cel dedicat temelor. Cu ea aş savura acum un gelato Cioccolatissimo, nu înainte de a decora ceştile pline de cafea cu câte o linguriţă din licoarea îngheţată, depănând întâmplări neştiute ale ultimelor luni în care nu ne-am văzut, ea fiind în Italia, culmea, eu, aici. 

Poveştile grăbite auzite la telefon îmi par insuficiente şi mă gândesc la un film în care prietenia adevărată, legătura de suflet ce uneşte două fiinţe, domină povestea care decurge pe ecran.

Anatomia lui Grey. Este un film serial cu şi despre medici, medicină, chirurgie, urgenţe şi altele asemenea, peste toate dominante fiind relaţiile sufleteşti care îi leagă pe aceştia, viaţa lor de zi cu zi povestită printre picături în sala de operaţii, în pauze, în timpul mesei, oricând, cu cât mai multe detalii, ceea ce îi face să devină un colectiv închegat, prieteni buni gata să sară în ajutor în orice moment.  Două dintre protagonistele serialului, Meredith Grey şi  Cristina Yang, sunt un exemplu al prieteniei sincere, ideale, fiind una pentru cealaltă persoana pe care s-ar putea baza oricând, în orice condiţii, fără reţineri , printre cupluri cu statut incert care se destramă sau se încheagă, triunghiuri amoroase, un fel de «per tutti i gusti» care te prinde şi te ţine captiv pentru multă vreme.

Gelato. Îngheţate îmi simt mâinile şi picioarele când episodul se sfârşeşte cu imaginea unui avion prăbuşit şi a medicilor răspândiţi care încotro.

 GelatoPanna con Fragole. Abia scos din congelator. Gust din răcoarea topingului de căpşune şi linguriţa rămâne suspendată în aer, de pe buze prelingându-se un firişor roşiatic, din ce în ce mai jos, spre claviculă. Misterul mă prinde.

Binging. Caut cu înfrigurare următorul episod pentru a vedea care dintre ei scapă, în acelaşi moment fiul meu deschide uşa şi începe să ţipe. Instinctual fac acelaşi lucru văzându-l atât de palid la faţă, abia reuşind să îngaime :”Ce, ce ai păţit?”, îndreptându-şi arătătorul spre faţa şi gâtul meu. Duc mâna într-acolo şi mireasma revigorantă de fructe proaspete are darul de a mă trezi, cumva. Mă şterg cu un gest scurt şi savurez aroma rămasă pe degete. Cred că i-am părut sadică bietului copil a cărui paloare devenea din ce în ce mai pronunţată. Îi arăt veselă cutia cu gelato şi-i propun să o împărţim. Emoţia prea mare prin care trecuse într-un timp atât de scurt îl face să-şi aleagă un alt sortiment. Gelato Madre.

Te şi văzusem îngheţată, pierdută pe veci, aşezată într-o raclă cu capac de sticlă, precum Albă ca Zăpada. Ha ha ha, ţi-am făcut-o! Ce, numai tu ? Am ales acest gelato pentru că, pur şi simplu, mi se pare cel mai minunat desert îngheţat pe care l-am gustat vreodată.

Deci, asta fusese surpriza adusă de Maria din Italia, Gelato Madre, sortiment care, încă nu fusese prezent la noi. Sigur a vrut să-mi spună ceva, în felul ei caracteristic plin de ironie şi umor, condimentat cu o uşoară muzicalitate a tonului pe care anii petrecuţi acolo i-au imprimat-o vorbirii curente. Tot de la ea am aflat şi povestea acestui desert care începe, ca orice poveste, cu «A fost odată ca niciodată », acum mai bine de 50 de ani, când Gugliemo Visani din Romagna, veşnic îndrăgostit de soţia sa a creat acest desert pe care i-l dedică şi care îi va purta numele. Gelato este foarte asemănător cu îngheţata, diferenţa fiind procentul de grăsime mai mic, aceasta fiind dată de proporţia laptelui, smântânei şi ouălor, este mult mai aerat şi cremos, iar aromele sunt mai pronunţate. Ceea ce i s-a părut necesar a sublinia a fost păstrarea reţetelor tradiţionale, grija deosebită în fabricarea, ambalarea şi decorarea care, încă, se face manual.

Zâmbesc amintindu-mi. Mă bucur că am timp să gust din toate sortimentele pe parcursul celor 12 sezoane ale serialului, asortând aromele cu trăirile. Pistacchhio cu seninătatea fericirii,  Limone cu dramele, Affogato all’amarena cu picanteriile surprinse fugar în încăperi lăturalnice, Vaniglia del Madagascar cu visele împlinite.

Printre picături, imagini şi asfinţit-duzina

Lăsând în urmă marea, vacanţa, cu tot farmecul ei pe o vreme mohorâtă, ploioasă, în acord cu noi, care regretam sfârşitul sejurului, am pornit spre casă, făcând din imaginile surprinse martori tăcuţi ale momentelor petrecute.

Marea la Constanţa are altă culoare.
Cazinoul cu aer desuet
Lebedele din Mangalia
Nuferi pe lac-Neptun
Marea în Mangalia
Aproape de asfinţit
Tropaeum Traiani în ploaie
Podul Anghel Saligny- Cernavodă
Parte a aceluiaşi pod
raze, nori- din fuga maşinii
floarea soarelui scăldată în ultimele raze
lupta soarelui cu norii
picături
aripi peste lumină
Nostalgii ale unei epoci apuse

O vacanţă scurtă la malul mării, în decursul căreia mi-am petrecut zilnic minute bune încercând să surprind un pescăruş, nu un porumbel, în zbor. Ar fi fost posibil dacă aş fi fost un fotograf experimentat, zic eu, însă nu am reuşit un cadru perfect.

Pe orice potecă aş fi trecut nu am găsit nicio păpădie, dar dacă ar exista un pasaj secret prin care să mă pot întoarce, ştiu exact unde am fotografiat una deosebită.

Un pictor distrat pare să fi amestecat, în joacă, doar două culori cu al său penel  magic risipindu-le mai apoi pe bolta cerească.

Din pana unui scriitor experimentat ar fi ieşit un alt fel de portret, al acestei vacanţe, printre picuri de ploaie, printre zâmbete însorite şi clipe unice.

Tema săptămânii ar fi „Trandafirul„, însă dacă v-aş oferi o grădină întreagă, plină de culoare şi miresme, ce aţi zice?

Ce alte scrieri s-au mai ivit din aceeaşi duzină de cuvinte (ploaie, portret, picuri, perfect, petrecut, posibil, papadie, poteca, pasaj, penel, porumbel, pana)  găsiţi, ca de obicei, la Eddie în tabel.