Sef

 

 

 

V-ar place sa aveti asemenea sef?
sef

Fericiti cei ce nu il au.Si totusi…are si el dreptate!

E doar o gluma, asa ca… luati-o ca atare !

Anunțuri

Floarea soarelui

 

floarea soa

LEGENDA FLORII SOARELUI
Demult, tare demult, traia un rege foarte bogat,atat de bogat incat putea cumpara o tara intreaga.Avea comori nepretuite dar cea mai de pret comoara a lui era fata sa.
Fata avea parul galben ca spicele graului, avea vocea si veselia pasarilor iar despre frumusete ce sa mai vorbim… Sute de regi si-ar fi dat averile pentru ea. Nici o alta printesa nu o egala.
Venise si vreamea maritisului, iar mii de printi fusesera refuzati de biata printesa care nu isi gasea iubire.Ea se indragostise de soare. Intr-o zi ii spuse tatalui ei:
-Tata, stiu ca esti suparat ca nu am ales nici un print dar eu iubesc pe altcineva.
-Pe cine?
-Pe cineva, care in fiecare dimineata e la fereastra mea, a carui splendoare o admir in fiecare zi .Este soarele, tata!Cu el vreau sa ma marit!
-Nu te prosti fata mea. Nimeni nu poate sa se indragosteasca de soare; in plus, o legenda veche spune ca cine se va casatori cu soarele nu are voie sa-l priveasca ca altfel se va transforma in floare.
-Nu-mi pasa, eu ma voi casatori cu soarele!
Pentru a o feri pe fata de blestem, regele isi inchise propria fiica intr-o celula din castel. Fata era pazita zi si noapte de cate patru paznici care nu aveau voie s-o priveasca, deoarece, sigur se indragosteau de ea. Intr-o zi fata a inceput sa cante iar paznicii s-au uitat la ea si pe loc s-au indragostit de chipul acela fermecator.Ii erau ca niste sclavi iar printesa profita.A reusit sa scape din castel si a inceput drumul spre Soare cu cei patru paznici dupa ea.O mare parte din drum au mers prin campuri acoperite cu fel si fel de flori.Cand poposeau,paznicii vanau iar fata studia florile si aproape ca stia orice floare si fiecare miros. Au intalnit oameni buni,care le-au dat niste indicatii dar si oameni rai care vroiau sa-i jefuiasca doar pentru o punguta de galbeni pe care o aveau la ei, dar nu reuseau datorita celor patru viteji ostasi.Abia dupa cinci zile regele a aflat ca printesa disparuse si a plecat impreuna cu zece mii de viteji in cautarea printesei.Printesa avea un avans bun dar regele avea cai.Drumul lor a durat zece zile si zece nopti dar intr-un final au ajuns la palatul de aur al maretului Soare.In acel moment tocmai se intorcea si Soarele acasa dar si imparatul ajunsese.Soarele cum a privit la fata s-a indragostit de ea si i-a spus:
-Esti cea mai frumoasa printesa pe care am vazut-o! Si am vazut multe….
-Si tu m-ai fermecat cu frumusetea ta si as dori sa ne casatorim!
-Desigur ca si eu as vrea! Dar sti de blestem?
-Da, dar eu nu cred ca se va intampla ceva.
-Nu voi permite ca fata mea sa se casatoreasca cu Soarele iar apoi sa se transforme in floare! interveni imparatul.
-Tata,nu te poti pune in calea iubirii noastre! spuse printesa.
-Ba uite ca pot! se incapatana regele.
Soarele,fiind de partea printesei si fiind mult mai puternic decat regele si armata sa ii intemnita pe toti sub imensul sau palat.
Dupa ceva timp nu i-a mai pasat de blestem si fata s-a casatorit cu soarele.Imediat dupa ziua nuntii fata a dorit sa-l vada pe Soare in toata splendoarea lui. Tocmai atunci a reusit si imparatul sa scape pentru a-i fi dat sa vada cum se implineste blestemul.Fata s-a transformat in floare chiar sub ochii sotului si tatalui ei.Acea floare si acum se intoarce mereu dupa sotul ei pentru a-l admira.
Aceasta este FLOAREA SOARELUI !

Sursa:

Camelii…

cam

Legenda cameliei

 

Legenda spune că trăia odată o fiică de împărat deosebit de frumoasă, dar deosebit de singură. Numele ei era Camelia. Mare parte a timpului şi-o petrecea vorbind cu florile. Le învăţase limbajul.

În împărăţia peste care tatăl fetei domnea, trăia un balaur care obişnuia să mănânce toate fetele în vârstă de 14 ani. Cu cât Camelia se apropia mai mult de împlinirea acestor ani, cu atât era înconjurată de armate de străjeri care vegheau prinţesa şi cu atât îngrijorarea celor ce îi dăduseră viaţă creştea.

Simţeau, pe undeva, că orice ar fi făcut, nu îşi puteau proteja  lumina ochilor lor, viaţa lor.

În ciuda gărzilor răspândite prin toate ungherele castelului, balaurul reuşi să pătrundă înăuntru şi o răpi pe fată. Urma să o aducă departe şi să o mănânce.

În drumul spre locul unde locuia balaurul, Camelia imploră florile de pe pajiştile pe unde trecea să o transforme în floare şi să o salveze. Florile îi ascultară voia.

O transformară într-o floare fină şi delicată pe care balaurul o scăpă din gheare.

Cum atinse pământul, prinse rădăcini. Făcu să răsară noi flori în cele mai variate culori şi forme …cameliile.

Sursa:

Te iubesc, Filip!

te

Am plans! Din preaplinul inimii,dintr-un dor nestiut, din toate adunate la un loc. Mi-am identificat trairile cu cele ale Calinei si am suferit alaturi de Doru, caci asta este ceea ce cautam o viata, iubirea adevarata care transcende dincolo de moarte, sufletul pereche alaturi de care ne simtim impliniti, fericiti. Ce poate fi mai frumos decat atat? Si autoarea a zugravit foarte bine, cu sensibilitate si dedicare simtirile personajelor, intr-o poveste ce m-a tinut cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina. M-am bucurat de hotararea acestora de a ramane impreuna, cu toate ca la un moment dat nu parea asa, de a trece peste toate prejudecatile acestei lumi, ca dincolo de datoria fata de familie si societate, au ales sa-si traiasca povestea de iubire, sa se simta impliniti si fericiti alaturi. Dar cati dintre noi avem curajul sa facem asta? Sau cati reusim sa aflam in persoana de langa noi adevaratele trairi, emotii, sa o descatusam din cotidian si sa recunoastem sufletul pereche dupa care tanjim o viata? Felicitari Antonia Balan ! Multumesc pentru clipele nepretuite pe care mi le-ai oferit (lecturandu-ti povestirea), pentru iubirea adevarata si de neinvins ce razbate din paginile acestei carti!  Recomand cu mare caldura romanul tau „Te iubesc, Filip!”, nu numai acum, pentru ca suntem in luna iubirii, ci oricand si il astept cu nerabdare pe urmatorul , care in mod sigur ne va atinge sufletele in acelasi fel minunat.

Ce as trece pe carte pentru persoana draga sufletului meu? Cred ca…”O viata dedicata iubirii…caci fara ea, IUBIREA, sufletul ne-ar fi arid precum nisipul unui desert.”

Pentru tine…!

copil   sursa

Pentru tine, fiul meu,
Dar trimis de Dumnezeu,
M-am trezit ades in zori
Sa strang roua de pe flori
Cu ea sa te imbaiez,
Zilele sa-ti luminez.

Pentru tine, al meu fiu,
Lumina, zambet zglobiu,
Vreau sa fiu in lumea ta
Tot ce-i bun si as mai vrea
Sa ai parte doar de soare,
Fara nici o intristare.

Fiul meu, doar pentru tine
As aduce valuri line
Din a lumilor oceane,
Stropi de binecuvantare
Pentru viata ta intreaga
Si faptura ta cea draga.

Pentru tine, fiul meu,
Dar trimis de Dumnezeu,
Stelele sa straluceasca,
Pasii sa-ti calauzeasca
Pe cararea vietii tale
Spre impliniri si bunastare.

Reteaua secreta de tuneluri si „Triunghiul de aur” al Daciei

retea tu

De ani de zile circula ipoteza existentei unei retele de galerii subterane ininteriorul Bucegilor. Unii spun ca ar fi o retea care comunica pe sub pamant cupiramidele din Egipt, altii cred ca acolo se ascund baze secrete pe care nimeni nu ar trebui sa le cunoasca, iar altii merg chiar pana intr-acolo incat sustin ca ar fi o retea construita de civilizatii extraterestre care monitorizeaza atent tot ce se intampla pe pamant.

Despre aceste tuneluri, a caror existenta este amplu dezbatuta, dar nu a fost confirmata, se spune ca nu ar exista doar sub muntii Bucegi, ci in intregul arc carpatic, iar de ele se leaga mai multe legende.

In vremea dacilor se spune ca acestea erau cunoscute doar de preoti si de cateva capetenii. Tunelurile aveau fie un rol strategic, fie ascundeau tezaurul neamului, iar secretul retelei subterane din Bucegi a ajuns doar la cei care aveau menirea de a-l proteja.

Anumite masuratori au aratat ca exista doua tuneluri care traverseaza muntii din zona masivului Bucegi pana in apropiere de Pestera Ursilor, din Carpatii Occidentali. Se spune, de asemenea, ca exista galerii care comunica prin munte cuRetezatul si Raraul (masivul Ceahlau), pe ale caror varfuri ar fi fost, la fel ca pe Varful Omu, sanctuare care formau „Triunghiul de aur” al Daciei.

 

Cei care s-au ocupat cu masuratorile in Bucegi dar si in celelalte masive din Carpati au intocmit o posibila harta a retelei subterane din muntii nostri si au constatat cu uimire ca tunelurile nu sunt dispuse haotic, ci formeaza conturul unui lup imens, cu gura cascata, al carui cap este in Muntii Apuseni, iar coada coboara pana aproape de Pietrosita, judetul Dambovita. Aceasta constatare duce cu gandul la steagul de lupta al dacilor, un sarpe cu cap de lup, si la faptul ca lupul simboliza in credinta dacica inteligenta, dreptate si nesupunere dar si, potrivit legendei, un ajutor si un protector in momente grele.

 sursa: