Cum deosebim politețea de flirt

resp

 

 

Politețea a devenit un lucru atât de rar, încât din ce în ce mai multă lume o confundă cu flirtul. Ce face o doamnă sau o domnișoară atunci când se întâmplă acest lucru? Consilierul de etichetă are răspunsul.

Este de preferat ca o doamnă să pună limite în a primi complimentele unui domn. Asta înseamnă că nu va agrea ca domnul să se apropie la mai mult de 50 de centimetri de ea, pentru că deja de la 50 de centimetri spre propriul corp este zona de intimitate a persoanei și în această limită, cu siguranță, nu mai vorbim despre politețe, ci vorbim despre flirt.

Asta înseamnă că toate gesturile care se vor declanşa între o doamnă şi un domn – spre exemplu, stau umăr lângă umăr, umerii fiind lipiţi, sau îşi ating braţele, sau genunchii – duc spre iniţierea unei relaţii. Desigur, ar fi de prost gust să spunem „Eşti foarte incisiv” sau „Eşti extrem de aproape de mine. Ce vrei să însemne toate gesturile tale?”.

A pune în faţa faptului împlinit o persoană care tocmai îşi iniţiază, într-un mod foarte timid şi cât de cât politicos, aceste gesturi este o situaţie destul de delicată şi profitabil ar fi să decidem în acel moment dacă păstrăm acea relaţie ca fiind politicoasă şi corectă din punct de vedere al bunelor maniere sau dacă ne dorim ca acea relaţie să meargă mai departe cu un flirt şi poate chiar să devină ceva foarte serios.

sursa:

Reclame

Am citit un articol interesant…

 

 

Santeria a stabilit ce echipă va fi campioană mondială!

 

La solstiţiul de vară a avut loc… undeva, în America Latină, un ceremonial Santeria. Au participat 33 de „babalu”, preoţi, numărul maxim admis ca rugăciunea colectivă să aibă puterea de a deveni realitate. S-au rugat pentru o echipă naţională de fotbal din America Latină!

Nebunia cu Campionatul Mondial de fotbal are o faţă economică. De fapt este o industrie, o mare afacere. De exemplu, pe tot globul, s-au făcut pariuri de circa 420 de miliarde de dolari! Cele oficiale… Nu mai vorbesc de reclame, turism etc etc

Cum să nu recurgi, având în vedere sumele în joc, chiar la un Baron Samedi, sau la un „hougan”, preotul voodoo!

Dar ce este Santeria?

„Santeria”, denumită şi „La Regla Lukumi” sau „Legea Orisha”, este de fapt vechea credinţă africană Yoruba sub un ambalaj catolic hispanic. Probabil că cele mai vechi refriri la această religie au fost din anul  1517, din Havana.

Mulţi specialişti în istoria religiilor şi monseniori catolici admit faptul că sclavii negri din Africa Occidentală au adoptat religia catolică, impusă cu forţa în Lumea Nouă, după panteonul şi mitologiile de acasă, din Africa.  Dar acest lucru, această nouă religie sincretică, este doar partea de deasupra apei a gheţarului.  De fapt, cînd un „genre da color”, adică sclavii eliberaţi, se roagă lui IIsus, acesta este doar o interfaţă, un intermediar, către Olodumare de la care provine ashe, energia spirituală care este sursa Universului, a Vieţii şi a Lumii Materiale şi a Lumii Spirituale.  Ipostazele materiale sau emisarii spirituali ale lui Oludumare sau Olorun, care nu este nici bărbat, nici femeie, sunt numite Orisha. Sunt mii de Orishe, pentru fiecare aspect al vieţii sau o forţă a naturii, la fiecare asociindu-se o culoare, un număr, un animal, o zodie, un parfum, o zi a săptămînii, un aliment, etc.

Unii spun că aşa cum Sufi este mistica Islamului, şi monahismul nucleul tare al creştinismului, tot aşa Voodoo este magia Santeriei. Este vorba de ritm, de sexualitate, de scrificii animale sau chiar umane, de taine mari şi înficoşătoare.

O altă caracteristică a Santeriei este că, contrar altor religii, La Regla Lukuma afirmă că zeii nu sunt nemuritori, iar că  religia, ca şi Orisha moare încet-încet, prin diminuarea ashe, energia vitală. Orishele nu îmbătrînesc, ci devin tot mai diafane şi transparente, pînă vor dispare cu totul. Pentru că atunci cînd îndeplinesc rugăciunea unui muritor, Orisha plăteşte cu propriul ashe, cu propria energie vitală. Şi aceasta, cu toate ritualurile, cu toate sacrificiile de animale sau chiar umane, cu toate jertfele „ebo”.   Atunci va fi sfîrşitul Lumii. Ce va fi după? Numai Orunmila ştie (Sfîntul Francis din Assisi) zeul înţelepciunii şi al divinaţiei!

Periodic Orisha iau pentru un timp chipul unui muritor ca să se îndrăgostească şi să se încarce cu ashe.

Din panteonul Orisha nu lipseşte cea mai puternică zeiţă, „Yemaya”, care stăpâneşte peste mări şi oceane. Ea este Mama tuturor, de unde vine dragostea şi toate bogăţiile.

De exemplu, nu toată lumea a înţeles că în mai vechiul clip video al Shakirei, „Whenever Wherever” , cântăreaţa columbiană o personaliza pe Yemaya, născută ca şi Afrodita-Venus din mare şi care a dat viaţă tuturor vietăţilor.
Yemaya este de o frumuseţe răpitoare, nimeni nu o poate privi fără să moară. Ea este misterioasă şi capricioasă ca apele adînci pe care le guvernează. Este considerată Marea Regină a vrăjitoarelor, a magiei şi a tuturor secretelor. Dacă Orunmila ştie, Yemaya ghiceşte cu o intuiţie infailibilă. Ea este „Madona de Regla” şi guverneză toate porturile, în special porturile New York,  Havana,  Rio de Janiero, Antofagasta şi Buenos Aires.

Ei bine, în timpul ceremoniei de la solstiţiul de vară a fost invocată marea zeiţa Yemaya, protectoarea Americii Latine. Ea s-a arătat, a ascultat cu atenţie rugăciune şi apoi a devenit mai transparentă.

Este semn că ceea ce au cerut cei 33 de „babalu” este dificil şi se va îndeplini cu mare greutate. O surpriză? Lovituri de la 11 metri?

Vom trăi şi vom vedea dacă puternica zeiţă a luat în considerare rugăciunea unor „microbişti”, fie ei chiar preoţi ai Santeriei! Oricum, sunt miliarde în joc!

 sursa:

Şi toate articolele zilnice, insotite de ,,Horoscopul lui Dom’ Profesor”, sunt foarte interesante…

horoscop-465x390-465x390

 

 

Flori de gheata

Flori_de_gheata_by_Alexysz

Într-un oraş dintr-o ţară ce se găseşte departe de aici şi unde nu era niciodată iarnă, trăia o fetiţă care avea cam 12 ani. Locuia împreună cu bunica ei, într-o căsuţă mică de la marginea oraşului, trăind din ce câştiga bătrâna care lucra cu ziua pe ici pe colo.

Fetiţa îngrijea de casă şi făcea de mâncare, iar când avea timp liber se ducea în pădure după legume. Dar nu-i fu dat fetiţei să se bucure prea mult de bunica ei, încât într-o zi aceasta pică bolnavă la pat, şi, nu mult după aceea, muri. Neştiind ce să facă, după ce a rămas singură, neavând nici un sprijin de nicăieri, biata copilă hotărî să se ducă pe la doamnele pentru care lucrase bunica ei, ca să le roage să găsească ceva de lucru şi pentru dânsa.

De milă, multe din cocoane îi dăduseră pânză şi aţă pentru a le broda felurite batiste, cum avea să se priceapă ea mai bine. Dacă vor fi frumoase, îi vor da şi mai mult de lucru. Biata fetiţă ştia a face fel de fel de cusături cu acul, dar niscaiva modele ca să poată mulţumi cocoanele nu avea.

Ajungând acasă, amărâtă cum era, rugă pe Bunul Dumnezeu să-i vie în ajutor. Deodată, cerul, care până atunci fusese totdeauna albastru în ţara aceea, începu să se întunece şi, peste puţin timp, fulgi mari de zăpadă porniră să cadă.

Fetiţa aprinse repede focul şi, zgribulită de frig, se urcă în pat ca să se încălzească. Acolo, ghemuită, aţipi curând.

Dimineaţa, când se sculă, sări iute din pat şi fugi la fereastră să vadă de mai ninge afară. Şi… minune!…

Geamurile erau acoperite cu sute de modele, frumoase, în formă de frunze, de steluţe, de rămurele cu flori şi fel de fel de alte chipuri, de nu ştiai la care să te uiţi mai întâi. Fata nu mai putu de bucurie. Luă repede un creion şi scoase ce i se păru mai frumos, apoi le aşeză pe pânză şi le lucră.

Când fură gata cusute, le duse cocoanelor, care se uimiră de frumuseţea modelelor şi de măiestria cu care erau lucrate.

Îi mai dădură şi alte doamne de lucru, încât fata nu dovedea cât i se cerea.

Ajungând acasă, îi mulţumi lui Dumnezeu, care îi ascultase rugăciunea şi îi venise în ajutor, trimiţându-i ca model minunatele flori de gheaţă ce sclipesc aşa de frumos şi pe care, le vedeţi şi voi iarna pe la geamuri, când este ger afară.

sursa: