Stiati ca…?

Image

 

In urma unor cercetari efectate la inceputul secolului al XX-lea, in Bucegi, peValea Ialomitei, s-a descoperit ceea ce se crede ca dacii numeau „zona nemuririi„. Aici exista un izvor a carui apa este cea mai pura din lume, avand zero incarcatura bacteriana.

Vezi si Fratele Sfinxului din Bucegi – Sfinxul din masivul Breazau 

 

Zona nemuririi„, sau „Sapte Izvoare” (simbolul celor sapte izvoare se regasea, de altfel, si pe scuturile de lupta ale dacilor) se afla pe versantul estic al bucegilor, intre Lacul Bolboci si Scropoasa. Apa din aceasta zona, care nu contine nici azotati, nici azotiti, izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Puritatea apei are doua ipoteze in opinia oamenilor de stiinta: fie trece printr-un camp magnetic care o curata de toate impuritatile, fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint care impiedica dezvoltarea bacteriilor.

Vezi si Legendele Muntilor Bucegi 

 sursa:

Anunțuri

Alegeri

relatii   sursa

Ne traim viata in perioada de inceput linistiti, lipsiti de griji, copilarind…

Dar vine si timpul cand ne dorim o relatie si atunci… fara sa stam prea mult pe ganduri, ne aruncam in valtoare cu ochii inchisi, cu pumnii stransi, incordati si in acelasi timp cu mii de vise si sperante. Plasmuim in cel de langa noi tot ceea ce ne-am dorit mai mult sperand ca ne vom atinge visurile. Timpul trece…  uneori in zbor, alteori abia se taraste si realizam deodata ca  nu e chiar asa cum ne-am imaginat, ca persoana de langa noi nu e chiar ceea ce ne-am dorit sa fie, ca nu ne-a implinit visurile si asteptarile. Si totusi cum ne-ar fi viata fara iubire, fara o fiinta careia sa-i putem impartasi binele si raul, sa o sprijinim cand are nevoie si care sa ne intinda o mana atunci cand ne simtim rataciti ?  Ajungem sa ne inabusim adevaratele trairi de dragul celui de langa noi sau de teama a ceea ce ar crede sau ar zice lumea despre noi. Am citit acum ceva vreme un banc, ce m-a obsedat o perioada. ”Intra o tipa bine intr-un magazin si cere vanzatorului o paine. Dupa ce o serveste , acesta amabil o intreaba -daca ar mai dori domnita si altceva, la care ea raspunde- as mai dori  un barbat adevarat si o sticla de Martini, dar deocamdata ma multumesc doar cu o paine.” , (nu ca mi-as dori si altceva atunci cand cumpar paine). Ne putem alege sa ramanem incorsetati intr-o relatie sau sa fim liberi. Liberi sa ce…? Sa incepem o alta relatie… si o alta… pana cand vom accepta ca fiecare isi are propriile trairi, propria nevoie de libertate, propria identitate. Aflam ca de fapt tot ceea ce am asteptat e doar viata pe care ne-am dorit-o, proiectata in persoana de langa noi, ca de fapt ne privim in oglinda, ca ne-am dorit prea mult sa fie asa cum am vrut noi, fara a lasa timp Universului sa ne daruiasca ceea ce meritam. Valurile cad unul cate unul descoperind goliciunea sufletelor noastre,la fel si  mastile purtate una peste alta de dragul de a fi pe placul partenerului de viata, a prietenilor, a colegilor, a lumii. Avem nevoie de un spatiu al nostru in care sa renuntam la masti, la tot ceea ce purtam zilnic peste adevarata noastra faptura, sa fim singuri fata in fata cu noi ,cu realitatea noastra. Si il avem…acest spatiu e sufletul nostru, in care daca ne-am adanci cat mai profund, clipa de clipa, am descoperi adevarata noastra valoare, adevarata noastra traire. Sa pasim fara teama in interiorul nostru, fara dorinte sau visuri, despuiati de asteptarile celorlalti si vom gasi adevarata liniste si implinire. Chiar astazi am citit un indemn ” sa le lasam celorlalti libertatea de a trai asa cum considera ei ca este potrivit,iar noi sa ii iubim in continuare. Sa primim totul cu inima deschisa si seninatate. In fiecare experienta salasluieste o binecuvantare.”

O luna

 

un-pupic-dulce-si-la-multi-ani_poze_haioase_prietenas.ro_1  sursa

Astazi se implineste o luna de cand am facut primul pas pe aceasta pagina ,de cand am publicat primul articol si chiar daca suntem la inceput (eu si blogul ),sper sa ne fie bine impreuna . Merita sarbatorit.

S-a-mi cresti mare si voinic,
Sa spui lumii ca nimic
Nu va pune stavile
Intre noi si visurile
Pe care ni le-am facut impreuna
Chiar de-avem numai o luna !

Nu-mi zdrobi sufletul astazi

inima_poze_72     sursa
Nu-mi zdrobi sufletul astazi

Altfel urmele pasilor tai vor fi insangerate toata viata.

Nu-mi frange zambetul astazi

Caci sarutarile imi vor deveni flacara pentru totdeauna.

Nu-mi nimici iubirea astazi

Fiindca inima mea va invata sa nu mai bata doar pentru tine.

Nu-mi zdrobi sufletul astazi…!

Vis

vis
M-am avantat intr-un zbor nebun,
Am atins cerul cu aripa-mi franta,
Vantul dansa cu mine nocturn
Adieri aducand din lumina cea sfanta.

Ma inaltam tot mai sus si mai sus,
Spre neintinare, de iubire flamanda,
Iar sufletul imi fremata supus
Mangaiat etern de lumina cea blanda.

Invaluita eram de-un curcubeu ce rasare
In zilele senine de dor,
Spre cerul spalat de pacat, dupa ploaie,
Mi-era nespus de usor sa zbor.

Si aerul cel atat de pur si curat
Imi mangaia inima cu alinare
Si rece si cald si usor de respirat,
Ma adanceam tot mai mult in visare.

Mana ta blanda ce usor mangaia
Parul meu ravasit de uitare,
Imi picura-n suflet ca pe-un balsam iubirea
Si ma trezeste din visare.

Mai vreau sa ma inalt,
Mai vreau iar sa zbor,
Mai vreau fericirea
Neintelesului dor.

 

Poate…!

amintiri-50_ffaf5b31d9c8cf  sursa foto:

Eu nu am stiut decat sa te iubesc. Cu sufletul agatat in priviri, cu iubirea toata luminandu-mi chipul si inima care-mi batea nebuneste ,mai mai sa-mi sara din piept, asteptam ivirea ta. Eram frumoasa atunci, stiu sigur ca eram frumoasa cand ma priveai cu dor si dragostea iti scanteia in priviri. As fi vrut sa crestem impreuna, sa trecem peste toate umar langa umar, sa ma tii vesnic langa tine, sa-ti fiu pavaza impotriva tuturor. Te-am vrut doar al meu si lumea toata iti reprosa ca nu ai ochi decat pentru mine,caci orice iubire este egoista (altfel e interes sau dezinteres).As fi vrut sa-ti mangai tamplele in zilele impovarate de ganduri, sa-ti dezmierd buzele in noptile cu visuri intunecate, sa-ti fiu alaturi in toate clipele vietii tale. Dar m-ai lasat sa plec prea devreme, mi-ai dat drumul sa ratacesc in imensitatea vietii.Te-am inchis intr-un coltisor al sufletului meu si te-am pastrat -icoana vie- de pe care uneori mai scutur praful uitarii. Culorile s-au estompat si visele s-au tansformat in amintiri. Poate ca asa ne-a fost dat sa fie, poate ca asa trebuie… sa ne regasim doar in amintirile calde pastrate in suflet. Poate…!