Duzina de cuvinte- ganduri

giulgiu

 

Stand in fata unui razboi de tesut cuvinte, mi-am ales urzeala din fir de borangic, pentru a fauri mandru giulgiu gandurilor mele.

Pornisera in mars fortat spre capatul lumii, pline de orgoliu si infatuare ca intr-o fantastica aventura.   Nu se lasau insotite de un recviem glorios, ci se zbateau disperate sa spuna mai mult, mai frumos.

Infinitul a devenit micincompatibil fiind cu linistea impusa.

Ajutata de afet, ochirea a fost buna… un zgomot infernal, nor de fum si apoi nimic… in sfarsit tacerea.

Scufundate in oceanul nesfarsit al nemuririi, imbratisate de ultimele raze de soare, s-au asternut docile, aici pe blog.

 

Tempus est dormire!….

 

Chiar daca nu fac parte din “familia duzinei de cuvinte”, am incercat sa particip si eu la aceasta…joaca.

O “duzina de cuvinte” in multe si minunate interpretari…

Ce au scris “veteranii duzinei” …

 

 

 

Reclame

Fado

alegoria_do_fado_by_allysterio-d3icl1t    foto:

 

Mi te involburai prin ganduri

Asemeni miscarilor unei dansatoare de fado

   Ritmat, sacadat, torturandu-ma, parca

Meritand sfredelirea aceasta chinuitoare.

 

 

Ce dor nebun ma poarta spre tine,

Ce neimplinire te cauta iar si iar,

Ce suflet zbuciumat te striga in noaptea

In care doar Craiul nou mai zambeste…?

 

In intunericul de nepatruns ce stapaneste

Nici un catarg nu a mai ajuns la tarm.

Adancul de ocean al privirii tale

I-a fermecat pe matelotii ce si-au pierdut busola.

 

 

E fado, soarta, sau destin, sau viata

In care ne-afundam din ce in ce mai mult,

Cand trist, cand vesel, e tanguire in abis,

Ritmat, sacadat, sfredelindu-mi prin ganduri.

 

 

 

Mesaj in noapte

 

mesaj

 

Nu-ti risipi energia cu ganduri negative.

Vezi doar partea buna din orice experienta.

Iarta si binecuvanteaza pe oricine.

Gandurile bune se reintorc inzecit  catre tine.

Noi te iubim si ne gandim cu drag la tine mereu.

 

Nu sterge!!!

 

Poti sa-l recitesti din cand in cand si sa-ti amintesti sa gandesti pozitiv.  

 

Iti va fi mai usor…

 

Pitorescul urban

tiga

Nu stiu de unde a aparut langa mine, imbracata cu fusta in culori tipatoare si zeci de pliseuri, purtand in cositele-i negre snur rosu (chipurile sa nu se deoache).

Oi fi avut o figura mai naiva, sau doar obosita, caci imediat a inceput sa turuie:

Hai sa-ti ghicesc, hai sa-ti ghicesc… Cine-i Costica, dar cu I, Ion… cine-i?

Sint fata lhu Staneasca (el bulibasa renumit, ea-Staneasca- ghicitoare la fel de renumita). Porti in suflet un nacaz, nu ti-i frica di dusmani, ci numai di Dumnezeu ti-i frica. Hai pune pi carti un leu, (si tot fara sa bag de seama aparura in mana ei, ce sta intinsa spre mine, niste carti, de tarot cred- de care nu mai vazusem),  sa-i iau fetii ceva di mancari.

Parca auzindu-se strigata, isi facu aparitia o fetiscana cu aceleasi cosite negre cu snur rosu si fusta in culori stridente, muscand dintr-un mic si o bucata de chifla cu mare pofta.

Indreptasem mana spre buzunar, sa-i dau un leu, nu pentru a-mi ghici, ci pentru a scapa de compania ei, dar tocmai la timp am fost salvata de sora mea, care in sfarsit a ajuns langa mine.

Daca as fi scos banii, sa-i dau, in mod sigur avea sa ma insoteasca o buna bucata de drum, cerand dupa fiecare vorba altii si altii, turuind aceleasi cuvinte oricui statea sa asculte, poate doar schimband vreun nume din cand in cand.

Aparitie pitoreasca, nimic de zis…

 

Mi-e dor

 

papad

 

Mi-e dor de caldura bratelor tale, sa-ti simt inima batand alaturi de a mea, sa inspir mirosul tau pana la saturatie, sa-l pastrez in suflet pentru a-mi tine de cald in zilele reci.

Ramai !

Fara tine ma tem ca m-as rataci in imensitatea vietii.

Sa-mi luminezi diminetile si in noapte sa-mi veghezi visurile.

Nu-mi lasa dorurile sa se risipeasca, agatate de umbrelutele papadiilor, spulberate de vant.

Nu pot striga la nesfarsit… mi-e dor!

Pas in doi

 

Inlantuiri si arcus de violina,
Acorduri tanguindu-se in noaptea lina
Cu frematari pe clape de pian,
Dorinte multe, risipite-n van.

 

Dansand pereche un el si o ea
E doar o poveste, ce poate fi a mea
Nescrisa, nespusa de multe ori,
Naluca ivita ca soarele-n zori.

 

Parea ca e doar o himera
Venind din visare, efemera
Cu trupul firav in freamat usor,
Atingerea-i era aripa, clipa de dor.

 

Si au dansat de- atunci impreuna
Ei doi in dansul iubirii… nebuna
Purtati de-o minune in zbor
Plutind peste trupuri ce mor. 

Amintiri

       

Era frumos , vesel si optimist , iar ea ii zambea mai tot timpul. O atrageau persoanele de felul acesta fiindca isi dorea sa fie si ea astfel sau sa mai fie, caci din cate isi amintea fusese odata o fire vesela, deschisa, calda. Acum parca ii tuna si ii fulgera mereu.
Reusise sa-i schimbe oarecum felul de a vedea lumea si viata. Incetul cu incetul totul in jur incepuse sa prinda culoare, glumele lui erau cele care ii luminau zilele si reuseau sa o scoata din monotonie.
Convorbirile lor ii devenisera indispensabile, il cauta cu privirea peste tot , asteptandu-i cu nerabdare aparitia.
Invatase din nou sa zambeasca si o facea tot mai des gandindu-se la el.
Poate ca nu era doar o vrajeala zapacita, ci un prieten drag sufletului ei.
Atat?
Existase candva intre ei un moment unic ,pe care el tinea sa i-l reaminteasca din cand in cand. Dar ea nu uitase, in momentele de dor, scotea din negura uitarii clipele pretioase petrecute parca in alte epoci, scuturandu-le de praful uitarii, zambindu-le cu drag.
Erau comoara cea mai de prêt a unei tinereti.

cutie_amintiri_1599631   foto: