Copilăriei cu obraji de vară

imagine: Pinterest

E prima zi de vară, calendaristic, e 1 iunie, ziua cireşei, prima zi din cireşar, dar încă mai miroase a căpşuni cu parfum sălbatic şi ademenitor aşa cum încă mai simţim copilăria inocentă, sturlubatică, mai mult sau mai puţin aproape.

Astăzi îmi regăsesc anii copilăriei prin ochi inocenţi de copil real, copil frumos, copil aproape de suflet, minune cu care m-a binecuvântat viaţa.

Şi obrajii lui au culoarea cireşelor coapte,  iar inimioara forma aceluiaşi fruct.

E sezonul lor, al căpşunilor, care nu va ţine o veşnicie, dar a căror dulceaţă şi mireasmă o purtăm mereu în suflet, fiind preferate, poate, datorită aromei, a formei, a culorii, a suflului proaspăt, nedomolit pe care îl aduc.

E ziua ei, a copilăriei aflată la orice vârstă, a noastră a tuturor celor ce încă ne mai putem transforma în personaje de poveste, cărora ni se mai citesc urme de mirare şi întrebare în priviri, mai purtăm în suflete o fărâmă de inocenţă şi prospeţime.

E ziua copilăriei cu obraji de vară în culoarea cireşelor pârguite şi zâmbet de căpşuni.

La mulţi ani copilărie, oricare ţi-ar fi forma sau vârsta !

P.S. Dimineaţă, la prima oră, am ajutat la colorarea unor semne de carte, aşa, pentru a intra mai bine în hainele copilului care, culmea, mi s-au potrivit… 🙂