La cafenea

imagine: Pinterest

Mai adă-mi un ceai
Din acela roşu
Ca zâmbetul zilei de Dragobete
Care m-a adus aici
Sau ca peretele acesta stacojiu
Încărcat cu versuri, albe.
Să aibă gustul măceşelor timpurii
Care- ți strâng buzele într-o grimasă copilărească
Ce mă face să zâmbesc, mereu.
Ştii, aici s-ar potrivi o uşă din stejar masiv
Cu feronerii în nuanțe de bronz stins
Nu termopanul acesta anost.
Mai lipseşte, parcă, fumul cu aromă de cireşe
Din pipa cea mai bună a lui Eliade
Şi vocea bacoviană, puțin tânguitoare,
Povestind despre zăpada din oraş.
În rest, încăperile-s calde,
Pline de cărţi şi culoare,
Iar tinerii cu idealuri înalte
Zâmbesc viitorului cu încredere.

Reclame