Noi şi literatura

Astăzi   sărbătorim Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret odată cu o altă mare celebrare- 214 ani de la naşterea îndrăgitului   scriitor de basme şi poveşti-Hans Christian Andersen.

Şi   cum o astfel  de celebrare nu putea trece nebăgată în seamă, noi,  eu şi fiul meu, adică, ne-am hotărât să o facem într-un  stil propriu, practic, jucându-ne printre cuvinte într-un stil literar atât de la modă în perioada interbelică-Dada.

Pentru că tot se va desfăşura un proiect pe această temă în săptămâna „Şcoala altfel” am intrat în joc vrei, nu vrei.

Doamna profesoară de română a dorit ca versurile să aibă înţeles şi rime, iar rezultatul jocurilor noastre îl las mai  jos, nu înainte de a vă spune că Samuel Rosenstock, cel care avea să fie un cunoscut poet şi eseist român- Tristan Tzara- cofondator al mişcării culturale dadaiste ce a dus la o adevărată revoluţie în artă, s-a născut în Moineşti, pe plaiurile noastre  dragi.

Copilul a decupat cuvinte, a colorat, a avut idei pe care le-am prelucrat aşa cum ne-am priceput mai bine.    
O gară. Dadaisme.

Poposisem într-o gară
Fără tren, fără peron,
Doar pe coș ieșea o dâră
De fum gros, bonjour monsieur
Dada.

Domnul cu un frac albastru
Și cravată, un artist,
Își tot etala măiastru
Un monoclu dadaist
Dada.

Nu avea privirea tristă
Nici prea vesel nu părea
Într-o mână, o batistă
O strângea, o frământa
Dada.

Fluierat profund se aude
După curbă, prin macaz
Trece o locomotivă
Fără geamuri, fără haz,
Dada.

Am plecat, era prea șters
Tot tabloul în ansamblu
Domnul s-a oprit din mers
Și în felul lui macabru
Zice dada.

Abia aştept rezultatul pe care îl va primi mâine. 😀

Reclame