Obişnuinţe şi excepţii

De cele mai multe ori ne simţim prinşi într-o maşinărie complexă, ca făcând parte din piesele unui angrenaj ce-şi transmit una alteia mişcarea perfectă, fără nicio eroare care ar putea duce la o defecţiune neadmisă.

Ne lăsăm purtaţi de cotidian, neacordând importanţă vreunui fapt care ne-a stresat, pierzând din vedere acea fărâmă de independenţă care ne-ar putea schimba ritmul.

Uităm că mai avem nevoie şi de râs, de soare, de mireasma unei flori, ignorăm cu bună ştiinţă frumuseţea care ne înconjoară, suntem absorbiţi de ceea ce trebuie să facem în mod constant, ca nişte roboţei ale căror instrucţiuni atent codate sunt programate cu mult înainte ca aceştia să-şi înceapă activitatea.

Când realizăm, într-un târziu, cum stau lucrurile, regretele sunt de prisos, încercăm să stabilim interacţiunea cu ceilalţi asemenea nouă care-şi trăiesc vieţile fără a se întreba ce au realizat sau pentru ce au trăit aşa cum au făcut-o până acum şi chiar fără a căuta răspunsuri plauzibile.

Ştim bine că majoritatea oamenilor călătoresc pe cărarea care le-a fost aşternută, dar din când în când apar excepţii, aceia care doboară toate obstacolele ce li s-au pus în cale, nu fac giumbuşlucuri în faţa unui os aruncat de soartă, nu acceptă ceea ce le-a fost dinainte predestinat nici  vreun compromis care le-ar putea brăzda  rezultatele finale.

S-au sustras într-un mod stilat de la orice regulă care a putut fi încălcată.

Ei sunt cei care realizează că liberul arbitru este un dar pe care nu-l poţi folosi până când nu te lupţi pentru el, reuşind astfel să-şi creeze propriul drum. Ei sunt cei curajoşi care ies din tipare, ocolind potecile bătătorite.

Ce s-a mai scris cu aceeaşi duzină de cuvinte (complexa, independenta, cotidian, stresat, brazda, stilat, sustras, interactiunea, giumbuslucurile,  ras, inconjoara, realizat) găsiţi la Eddie în tabel.