Dintr-o sursă sigură, la fel de sigură ca un laborator cu grad mare de securitate, ştim cu toţii că astăzi este echinocţiul de primăvară, ziua este egală cu noaptea în orice punct de pe glob, soarele luminează în mod egal cele două emisfere, începutul primăverii astronomice, ziua se măreşte, iar natura îşi dispută dreptul de a se afla în expansiune.
Un punct de răscruce în care iarna va fi definitiv alungată, energiile telurice ce în această perioadă au stagnat, aflîndu-se într-o oarecare formă de conservare îşi vor face simţită creşterea insuflându-ne, tuturor, o stare de armonie, de benefică transformare a tot ceea ce înseamnă viaţă, atât în sinele nostru cel mai profund, cât şi în exterior, în tot ceea ce există independent de voinţa sau fiinţa noastră.
Comoditatea va fi de domeniul trecutului, orice nălucă a vreunui gând derizoriu va fi îndepărtată, orice dungi alburii de nesiguranţă ce se încăpăţânează să mai persiste în mintea noastră în care se află imprimată matricea unui destin implacabil vor fi șterse, izbutind a ieşi învingători din lupta cu noi înşine, ca după un dejun copios ce-şi cere starea de siestă, recurgând chiar la vestita «Dolce far niente», contemplând, pur şi simplu, frumuseţea clipei.
Dincolo de vălurile vaporoase pline de culoare și bucurii pe care le vom trage peste tot ceea ce înseamnă nelinişte, angoasă, intense frământări interioare, decapitarea visurilor doar pentru că, la un moment dat, ni se păreau irealizabile, vom lăsa să se insinueze, până la claritatea deplină, aroma de vanilie a împlinirilor, a dorului de vârsta inocenţei, a pătrunderii neaşteptate a unui sentiment de pace, linişte, de siguranţă nesfârşită şi iubire necondiţionată.
Astăzi chiar, ar trebui să renaştem, căci despre asta este echinocţiul acesta, despre crearea unei realităţi conforme cu ceea ce am răsădit în ultima vreme, un nou început, o cale ce nu a fost bătătorită înainte, recunoaşterea propriilor merite , a propriilor valori, a unicităţii fiecăruia, a adevărului despre noi şi viaţa noastră. Să eliberăm limitările, să aşezăm noile posibilităţi acolo unde le este locul, ca într-un cartier general cu drepturi depline, să ne jucăm find serioşi în acelaşi timp, ştiind că pentru toate acestea energiile benefice vor fi cele care ne vor sprijini în demersurile ce urmează a fi făcute.
Un echinocţiu cu bucurii şi izbânzi să avem! 🙂
Articolul poate fi găsit și aici.
La capatul curcubeului 