Aţi avut vreodată o zi despre care să puteţi spune că este plină de lucruri care nu sunt aşa cum ar trebui să fie, când nimic nu-ţi iese, iar dacă mai sunt şi ajutoare din afară în aceeaşi direcţie îţi vine să urli, să trânteşti, să spargi ceva, orice care te-ar putea face să scapi de energiile negative, să-ţi linişteşti neuronii care au luat-o razna, încercând să aduci laolaltă toate frânturile ce par să nu se lase adunate ?!? 😀
Aţi putut vreodată să gândiţi că nu reuşesc să regăsesc imaginea aceea a liniştii profunde în care să mă afund ca şi cum m-aş lăsa legănată în valuri călduţe de mare. Nu-mi pot imagina colţul acela de rai, interior, în care să aşez toate neliniştile pentru a le anihila?!?
Aţi încercat să vă liniştiţi spunându-vă că dacă toate astea ţin doar de o minte bine organizată, antrenată cu meditaţii şi momente de pace interioară, atunci, înseamnă că a mea a luat-o razna pe câmpii să culeagă păpădii, iar dacă o vedeţi trimiteţi-o acasă, spuneţi-i că aici s-a făcut cald şi bine, între timp, dar lipsa tot i se mai simte. Cum pe cine?!? Liniştea. Liniştea mea.
Atunci e bine, sunteţi oameni normali, cu zile bune şi mai putin bune, aşa ca fiecare dintre noi. M-am liniştit! Doar n-oi fi fost eu mai moţată… 🙂
Să aveţi o zi minunată!
La capatul curcubeului 