Mi te involburai prin ganduri
Asemeni miscarilor unei dansatoare de fado
Ritmat, sacadat, torturandu-ma, parca
Meritand sfredelirea aceasta chinuitoare.
Ce dor nebun ma poarta spre tine,
Ce neimplinire te cauta iar si iar,
Ce suflet zbuciumat te striga in noaptea
In care doar Craiul nou mai zambeste…?
In intunericul de nepatruns ce stapaneste
Nici un catarg nu a mai ajuns la tarm.
Adancul de ocean al privirii tale
I-a fermecat pe matelotii ce si-au pierdut busola.
E fado, soarta, sau destin, sau viata
In care ne-afundam din ce in ce mai mult,
Cand trist, cand vesel, e tanguire in abis,
Ritmat, sacadat, sfredelindu-mi prin ganduri.
La capatul curcubeului 