Gând din tăcere

O durere sâcâitoare o făcea să-și dorească a dormi continuu. Măcar atunci nu o mai simțea prea tare. S-ar fi văiat, dar băiețelul îi stătea alături, urmărind atent episodul preferat de desene animate și nu ar fi vrut să-l sperie. Nu era nici foarte mic, dar nici prea mare. Avea opt anișori.

Știa că un masaj ar fi ajutat-o să se mai relaxeze.

-Îți fac eu masaj, mami. Vrei?

Probabil că-și rostise dorința cu voce tare, altfel cum?!?

-Ești prea micuț. Nu cred că reușești.

-Sunt mare acum, pot.

-Bine, pui! Uite crema pe care trebuie să o întinzi ușor pe umeri și gât. Acolo s-au adunat, parcă, greutățile lumii întregi. Apoi, va trebui să te speli foarte bine pe mâini.

-O să vezi că voi reuși mami, promit.

Ochii mamei se umeziră de emoție. Avea încredere deplină în minunea ei.

Mânuțele mici și pufoase începură a-i mângâia umerii, apoi, strânse în pumnișori, loveau ritmic pielea umerilor. Un zâmbet îi lumină chipul pentru că toată concentrarea aceea, tot zelul copilului i se păreau oarecum comice, dar îi făceau atât de bine…

-Ajunge, mulțumesc! Ai obosit.

-Puțin. Așa-i că te simți altfel?

-Da, mult mai bine.

Simți o căldură binefecătoare, de o altă esență față de cea dată de crema pe care o folosea uneori și atunci a știut. Era iubirea. Iubirea aceea sinceră, totală, care tămăduiește.

-Mâinile tale sunt vindecătoare. Poartă în ele energii benefice care mă pot lecui de orice.

Copilul zâmbi cald, chiar dacă nu înțelesese pe deplin legătura dintre energii și mâinile sale.

imagine: Pinterest

Durerea mamei dispăruse, lăsând locul unei vibrații ce-i refăcuse și sufletul și trupul. Iubirea. Iubirea atemporală, iubirea ca un balsam. Indiferent cărui timp ar fi aparţinut acest gând, îl va purta mereu în amintire, ca pe unul absolut minunat, un îndemn ce duce la înfăptuire de miracole salvatoare.

Simţea crescând din ea ramuri de arbore proaspăt înmugurit ce se-ndreptau spre înaltul cerului. Inima îi rămăsese aceeaşi cetate, dar, acum, avea porţile larg deschise. Un sentiment de pace o învăluise plăcut şi ştia că toate în viaţă au un rost.

***

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă „Gând din tăcere” sau folosind cele 12 cuvinte (arbore, cetate, inima, pace, rost, apartinut, absolut, amintire, atemporala, indemn, infaptuire, balsam) puteţi afla din tabelele lui Eddie.