Azi, o floare și un zâmbet

Imagine:Pinterest

Am prins o floare-n butoniera zilei
Să-mi consemneze că sub albul pur
Stau patimi ce-s captive în cătușele iubirii
Dintr-un târziu de vară, pe-nserat.

Din ziua-n care mai plecau cocorii
Și toamna ne zâmbea din depărtări
Ne promitea că va-nveli și norii
În aur scurs, poveste fără deportări.

Și-s prizoniere unor clipe efemere
De parcă ieri s-a transformat în azi
Și-un  astăzi se va preschimba în mâine
Iar până la eternitate nu-i decât un pas.

Azi la manșete am agățat un zâmbet
Ce se lărgește-n roșu-rubiniu, căci azi
De prin ninsoarea pură, fără umblet
Se iscă șoapte și povești, curg amintiri fără zăgaz .