Nu stiu de unde a aparut langa mine, imbracata cu fusta in culori tipatoare si zeci de pliseuri, purtand in cositele-i negre snur rosu (chipurile sa nu se deoache).
Oi fi avut o figura mai naiva, sau doar obosita, caci imediat a inceput sa turuie:
–Hai sa-ti ghicesc, hai sa-ti ghicesc… Cine-i Costica, dar cu I, Ion… cine-i?
Sint fata lhu Staneasca (el bulibasa renumit, ea-Staneasca- ghicitoare la fel de renumita). Porti in suflet un nacaz, nu ti-i frica di dusmani, ci numai di Dumnezeu ti-i frica. Hai pune pi carti un leu, (si tot fara sa bag de seama aparura in mana ei, ce sta intinsa spre mine, niste carti, de tarot cred- de care nu mai vazusem), sa-i iau fetii ceva di mancari.
Parca auzindu-se strigata, isi facu aparitia o fetiscana cu aceleasi cosite negre cu snur rosu si fusta in culori stridente, muscand dintr-un mic si o bucata de chifla cu mare pofta.
Indreptasem mana spre buzunar, sa-i dau un leu, nu pentru a-mi ghici, ci pentru a scapa de compania ei, dar tocmai la timp am fost salvata de sora mea, care in sfarsit a ajuns langa mine.
Daca as fi scos banii, sa-i dau, in mod sigur avea sa ma insoteasca o buna bucata de drum, cerand dupa fiecare vorba altii si altii, turuind aceleasi cuvinte oricui statea sa asculte, poate doar schimband vreun nume din cand in cand.
Aparitie pitoreasca, nimic de zis…
La capatul curcubeului 