Fericirea ca dualitate în cartea sufletului

imagine: Facebook
imagine: Facebook

Din calendar îmi zâmbește cald imaginea unei zile de toamnă idilică. Cu un tremur abia perceptibil al mâinii cauzat de urma unui regret pentru că, iată, a mai trecut încă o zi, mai smulg o filă ce urmează cursul celorlalte desprinse de la începutul acestui an. Mi-e bine și visez cu ochii deschisi așa cum fac adeseori.

Toamna îmi şoptește dulce povaţă
Ne trece viaţa, dar e bine-acasă
Icoană vie ne rămâne-n suflet
Vorba ce-alină dorul, ca un plânset
De frunze care încă mai foşnesc
Se leagănă şi-agale se rotesc
Prin dansul lor timid în înserare,
Plimbare, ca un început de amânare.

*

Mă gândisem să-mi fac un dar, unul mic şi plăpând dintr-o rază ce se conturase ca o gutuie cu puf auriu pe una din ferestre, însă a rămas doar un gând şi zâmbetul de o clipă ce s-a ivit din preaplinul acestei neașteptate descoperiri. Părea un semn încărcat de iubire coborât din înaltul unei singurătăţi voite a clipei prezente. Cu foşnet stins, ca o atingere eterică a unei mâini de pictor înarmate cu un penel care i-ar fi putut fi spadă şi scut, deopotrivă, lumina îmi descrie o cărare, ca o revenire din întunericul unei nopţi fără lună sau stele, mai neagră decât însăşi păcatul.

*

Ploaia ar trebui să fie cenuşie, şi rece, şi grea, în zilele târzii de toamnă, dar poate fi luminoasă, caldă, zburdalnică, în timp ce degetele desenează o inimă plină pe sticla aburită.

În casă-i cald şi bine, iar pâcla are doar darul de a ne face mai atenţi la micile bucurii de zi cu zi, la surâsurile înflorind în colţul buzelor, la binecuvântările primite în trecerea obişnuită a clipelor.

Yin-yang, lumină-întuneric, soare-pâclă, dualități care se atrag și se resping în același timp, anulându-se.

Prind file nescrise în copertă. Instantanee de viață cotidiană,  frânturi de gânduri, fâșii de dor, gravate pe aripa unui future ce-și odihnește zborul ușor în licăriri de zâmbet. Din călimara sufletului aleg nuanțe vii, perene, care rezistă cu încăpățânare trecerii timpului. Drept semn de carte ancorez un tril de privighetoare în speranța că va dăinui veșnic, acoperind orice zgomot făcut pentru nimic.  Uimiri de copii naivi, zvâcniri de inimă, rămân puse bine în același înveliș, alături de celelalte fragmente adunate și toate lasă-n urma lor o dâră, siaj înmiresmat al anotimpurilor trecute.

S-ar fi putut crede că mă voi lansa într-o dezbatere filozofică, după titlu, asupra iubirii, dualității, trăirilor sufletești, dar este doar o joacă printre cuvintele și temele impuse ale săptămânilor care au trecut.

Duzina150- coperta, file, calimara, semn, incapatanare, tril, aripa, naivi, inima, speranta, zgomot, siaj. Tema editiei: Cartea sufletului.

Duzina149- raza, gutuie, fosnet, atingere, pictor, maini, revenire, gand, inaltul, carare, dar, iubire. Tema este: Fericirea.

Duzina 148- plimbare, suflet, calendar, vie, vorba, toamna, tremur, frunze, acasa, dulce, povata, icoana. Tema este :  Dualitate.

La Eddie găsiți ce s-a mai scris pe aceste teme, cu aceleași cuvinte impuse.

Anunțuri