Primăvara năzuroasă

Primăvara năzuroasă cu-ale ei ademeniri
Se cam lasă așteptată iscând zvon de înfloriri
Își tremură puțin vălul răspândind c-o adiere
Vii miresme-nfiorate, verde crud și mângâieri
de brebenei.

Apoi pleacă pe furiș să se-ascundă sub zăpadă
Uitând parcă-n luminiș ghiocei, ca pe-o dovadă
Ce zâmbesc spre soare trist azi, că mâine nu se știe
Dac-or fi acoperiți de vreo trenă argintie
Cu scântei.

Azi e soare, mâine-i frig și zăpada cerne, cerne
Fulgi pufoși în constelații neștiute sau perene
Primăvara stă pitită după colț ca o surpriză
Făcând pași înceți, dar siguri, să nu poată fi surprinsă
De polei.

***

Astăzi este Ziua Internațională a Poeziei. 🙂