Momentele de relaxare, în care privind cu mulțumire prin fereastra sufletului simți acea atingere neașteptată cu un aer celest, se pot transforma într-o provocare. Închizi ochii, îi deschizi apoi leneș, clipești rar și parcă tot mai persistă mirosul de alge, zgomotul valurilor, un fâlfâit de aripă.
În următoarea clipă se petrece magia ce schimbă viziunea într-o mirare curcubeu care te poate amuza, înfrumusețându-ți ziua și, atunci, dorești a fereca totul cu șapte lacăte, de șapte ori câte șapte, pentru a-ți oferi siguranța că totul va rămâne neschimbat pentru cât mai mult timp sau chiar pentru totdeauna.
Acel moment, prețiozitatea clipei, vor transfigura trecerile grăbite în care zâmbetul îşi pierduse strălucirea, redând culoare zilei.
În spațiul închis ermetic al unei astfel de treceri, când te izolezi, de toţi şi de toate, iei hotărârea de a schimba totul în mai bine, mai frumos. Simţi energiile binefăcătoare cum îţi dau târcoale şi te pătrund, puţin câte puţin, aducându-ţi mulţumire şi starea aceea de linişte după care atât de mult ai tânjit.
Cu ochii strânşi, în izolarea ta, iei o hotărâre şi te rogi ca glasul tău lăuntric să aibă dreptate, căci nu mai poţi da înapoi. Trebuie să deschizi ochii. Vezi mai multe posibilităţi? Capeţi, atunci, speranţe pentru noi perspective, căci acesta a fost şi scopul. Cu toate că nu totdeauna putem conştientiza, în mod concret, ceea ce am zărit pentru câteva secunde în colţul acela care se luminase subit.
Doar schimbându-ne perspectiva, uneori, ne dăm seama de importanţa anumitor momente.
Ce s-a mai scdris pornind de la aceleaşi cuvinte (amuza, relaxare, inchis, rar, aer, lumina, celest, fereastra, sufletului, atingere, multumire, provocare) găsiţi la Eddie în tabel.
La capatul curcubeului 