Solomonarii

imagine: Siono

Romanul începe cumva neașteptat cu o trimitere în mitologie, cu o adiere de misticism, ca o chemare la descoperirea legendelor neștiute ale românilor și amintirea celor știute pe care le-am descoperit în anii fragezi și care ne-au încântat copilăria.

„În curând cei trei ani ai ucenicilor de acum se vor încheia și la fel primele cinci sute de ani de maestru ale lui Moș Vifor, în curând urma să-și ia toiagul de alun, să cheme un balaur și să pornească în lume, să își viziteze ucenicii, așa cum maestrul lui venise la el, să se asigure că urmau cărarea dreaptă și că secretele erau bine păzite.”

Bucuria de a citi și curiozitatea de a descoperi secretele bine păstrate ale Solomonarilor sunt prezente încă din primele pagini. 

Personajele sunt creionate cu o anume siguranță dată de claritatea ideilor ivite în imaginația scriitoarei, au reacții neașteptate uneori, replici și moduri încântătoare de a se dezvălui. Se tachinează între ele, dar se și completează de minune. Aduc trecutul îndepărtat într-un prezent palpabil, miresme de vremuri apuse într-un oraș cotidian încărcat de istorie, viu și pulsând de viață nouă – Sibiul zilelor noastre.

Este o carte surprinzătoare, cu accente ludice exact acolo unde și când te-ai fi așteptat mai puțin, cu o scriere care pare lejeră, ușor de citit, dar care ascunde multă documentare și drag de scris îndărătul frazelor meșteșugite. Ne transmite energii propice reveriilor.  

„Din toate zilele, în asta se decisese să poarte o rochie lungă, verde, cu mâneci largi și poale ample care fluturau în jur că un vârtej lejer de vânt, deși nu bătea nicio adiere, iar părul lăsat liber flutura și el în jurul feței și, așa cum mergea în fața lor coborând scările-ce era cu orașul ăsta și cu scările…?- părea să… scânteieze, poate că ăsta era cuvântul, în lumina aurie.”

Katia este un personaj inedit care ne oferă surprize fel de fel și pare să aibă un anume parcurs predestinat în toată această poveste cu trimiteri în mitologie, iar Vova- ei bine Vova- este fratele cu preocupări mai prozaice, cel care trebuie să descopere de fiecare dată unde se ascunde sora mai mare și prin ce întâmplări neprevăzute trece, la fel de pitoresc  și interesant ca personalitate.

Este o adevarată delectare, are un fir narativ care captivează, este  greu de lăsat din mână, se parcurge pe nerăsuflate, și ne lasă cu speranța că va continua.  

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

%d blogeri au apreciat: