Cu sufletul nu-i de glumit

Noaptea întreagă m-am bălăbănit într-o barcă, vâslind pe acorduri de ”Valurile Dunării”, încercând zadarnic să trec Dincolo, pentru că bănuțul pe care ar fi trebuit să-l am într-un buzunar lipsea cu desăvârșire. Din când în când apărea la intervale oarecum regulate El- luntrașul Charon, cel care-și aștepta plata, condamnând totul la nemișcare, pentru că sufletul… Ei, ”Cu sufletul nu-i de glumit”! de Dimitri Dinev este o piesă bulversantă în timpul căreia apar hohote de râs nestăvilit sau, dimpotrivă, te năpădește tristețea și spaima. Spaima că în viața aceasta și așa prea scurtă nu ai reușit să faci tot ceea ce ți-ai dorit așa cum ar fi trebuit.

Obiceiurile din timpul unui priveghi, adunate din diferite țări ale spațiului balcanic, prind conotații hilare, iar replicile sunt savuroase. Printre prietenii și colegii decedatului se amestecă o bocitoare, tocmită de soția acestuia pentru ca lucrurile să fie ca la carte și o stripteuză, adusă de unul dintre participanții la priveghi,  care îmbină mișcările lascive cu amintiri din copilărie și judecăți emise ad-hoc. Totul are un aer tragi-comic, atât de bine pus în scenă de către actorii care au reușit a-și aduce rolurile în punctul maxim al interpretării. Finalul este neașteptat, un dans nebun între nori de fum pe o melodie trepidantă, ca mai totată acțiunea întregii piese însoțită de muzica sugestivă care a avut ba acorduri de vals vienez, ba accente stranii, foarte sugestive.

Decedatul încercând să-l înduplece pe Caron cu ajutorul muzicii.
Nicodin (decedatul) plimbat pe bicicletă de către prieteni.
Dansul final

Un spectacol care ne îndeamnă să gândim mai profund asupra vieții, în general, aducând momente de relaxare în același timp.

Reclame