Ți-aș mai fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
Ducându-și abundența îmbietoare ca o doamnă
Mai e o altă blândă toamnă până mâine.
Ți-aș mai fi spus ceva acum când visul molcom
De bogății secrete adunate-n pumni
Alungă gânduri grele ce nu mai fac minuni
Șoptind timid spre toamna ce doarme până mâine.
Ți-aș mai fi spus ceva acum când zorii zilei
Scăldați în purpură, în bronz și flăcări încă vii
Dau tonul unei zilei cu gânduri aurii
Și ne trimit un zâmbet de toamnă până mâine.
De ți-aș fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
O cadră înmiresmată cuprinsă într-o ramă
Ți-aș fi șoptit ca toamna ce-i blândă până mâine.
La capatul curcubeului 