Parfum de verde nou

Te-aș îmbrăca în verde, cel mai crud
Din zâmbete, l-aș pune aninând
De-o ramură înflorită.

Și gândurile toate le-aș culege
Pe furiș, ca o nescrisă lege
Să poată să te mintă.

Să ne aducă înflorirea toată
Pe care-o așteptăm ca pe o mantră
Din suflet murmurată.

Atunci, din ramurile-ți pustiite
Vor naște muguri, zilele-nsorite
Ne vor zâmbi deodată.

Și toată vremea asta-nnegurată
Își va purta amarul înfricoșată
Departe, spre o sferă mai înaltă

Iar verdele va fi în stăpânire
Peste un gând, un zâmbet, o iubire
De blândă primăvară.

Parfumul cel de verde nou mi-aduce
În inimă iertarea ca o cruce
Pe care-am răstignit ciudată,
Aridă, tâmpă și înfrigurată o iarnă
Ce nu se mai sfârșea.

Azi zâmbetul mi-i de un verde crud
Timid a îmbobocit în colț de gând
Și-așteaptă înflorirea.

Și vesele-mi sunt vorbele ce se aștern
Ca picurii de rouă într-un poem
Doar de amândoi știut.

Și-i primăvară iar cu verde nou
Culorile ne-mbie ca un halou
Retina mângâind.

Mi-i verde crud și verde nou
O primăvară prinsă ca trofeu
În colț de gând.

***

Dintre miresmele cele mai pure
Azi am ales doar câteva anume
Ce-alcătuiesc parfumul drag primit
În zi de sărbătoare ca un mit
Al primăverii.
Nu e creat de-un parfumier celebru
Dar poartă în flacon revigorantul echilibru
De limoncello chiar și nectarină,
Frezie, lotus, flori de portocal, grădină
În nebunia înfloririi.

***

Alerg cu  versu-mi ticluit fără de veste
Să ne înscriem în tabelul de poveste
Ce multe alte scrieri găzduieşte.

El s-ar fi vrut plin de miresme şi parfum
Dar gândul a zburat precum un fum
Şi dus a fost, râzând nebun.

 

Reclame