Ce mai contează cum va fi vremea?!?

iarna

Ar fi vrut să rămână veşnic în cada plină ochi cu apă caldă, spumoasă, mirosind a levănţică şi muşeţel.

Măcar de-aş prinde vremea!, bucata aceea a ştirilor de seară pe care nu o rata, aproape, niciodată, în acelaşi timp, realizând că dobândise automatisme de vârsta a treia care nu i se potriveau.

Ce mai contează cum va fi timpul mâine, când, nici măcar, nu avea de gând să-şi  părăsească patul. Putea să ningă sau nu, să fie vijelie, ea va rămâne sub plapuma călduroasă cât mai mult şi, poate, va scrie câteva versuri.

Da, versuri, căci nu avea pretenţia de a le numi poezii. Capodoperele aparţineau marilor Eminescu, Stănescu, Minulescu, Păunescu. Ea nu era un Escu, un astfel de Escu.

Versifica stări pe care doar şi le imagina, nefiind ale ei, asta, aşa, ca o joacă şi pentru a nu contrazice înţelepciunea populară care spunea «Românul s-a născut poet.»

Cad fulgi trişti şi grăbiţi
Ce dacă ninge?
Pustiul paşilor răniţi
Nu mă atinge.
Văd oameni trişti, mereu grăbiţi
Ce-şi poartă vina
Ca pe un giulgiu, neiubiţi
Le trece ziua.

În baia micuţă, cu inflexiuni verzui, cuvintele curgeau, legându-se mult mai uşor, de fiecare dată.

Gata cu tristeţile, fulgii şi trecerile, apa se răcise suficient pentru a o convinge să se înfăşoare în halatul alb, pufos, să-şi facă rapid un ceai aromat şi, poate, să mai citească vreo câteva pagini din cartea ce o aştepta cuminte lângă pat.

S-a dus „vremea”, constată fără uimire şi, într-un fel, se bucura că se întâmplase astfel.

Ce-ar fi dacă mâine îşi va pune paltonul pe care îl ţinea de bun în şifonier, nefiind încă purtat, cizmele cu toc, o eşarfă colorată şi va ieşi să se plimbe?!?

Se simţea liniştită, ştiind că timpul le aşază pe toate. Era deschisă în faţa vieţii, preţuindu-şi visele, reuşind să rămână aceeaşi în faţa provocărilor, îşi accepta trecutul ca făcând parte din ea şi nu permitea nimănui, nici măcar în gând, să-i frângă aripile, să-i curme elanul, mergând mereu înainte cu încredere în ceea ce este şi are de făcut, liberă, mulţumind vieţii pentru tot ceea ce i-a oferit.

Ce mai conteză cum va fi vremea, când toată căldura de care avea nevoie era atât de aproape?!?

Doar să întindă mâna şi va putea să o găsească. Mâna în care va ţine o carte, un ceai, o poză cu familia sau, de ce nu, o urmă de zâmbet.

***articol apărut și aici

 

imagine: G+

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

gand in zbor

ganduri fugare

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro și pe ocartenescrisa.ro

Gara pentru noi

blogul Renatei

Fata din vis

Viata e un exercitiu fara repetitie.

%d blogeri au apreciat: