Doar o amânare

perpetuum

Aş fi lansat o provocare în eter, aşa, doar pentru stele şi planetele retrograde sau cele  aflate în mers direct, pentru toate constelaţiile ştiute sau neştiute, pentru soarele ce ne încălzeşte ca-n mijlocul verii, chiar dacă suntem la început de toamnă, calendaristic vorbind.

Acum, în perioada lunii în creştere, se zice că dorinţele se împlinesc mult mai uşor, însă am uitat să urmez toţi paşii ritualului acela ce trebuie urmat în noaptea în care se formează aspectul de lună nouă.

Ar fi trebuit să-mi scriu pe o bucată de hârtie, nu maculatură, dorinţa ce voiam a se împlini, invocând luna să-mi acorde sprijinul ei, undeva în mijlocul naturii, sau, măcar în faţa ferestrei deschise, fără a se afla nici un paravan, sau alt obiect despărţitor, între mine şi astrul ceresc.

Şi aş fi putut scrie acolo, pe acea foaie de hârtie, orice, tot ceea ce consider a fi un balast, greu de dus şi nefolositor, care ar putea împiedica realizarea dorinţelor, a transformării într-o persoană mai bună, lipsită oarecum de prejudecăţi şi complexe.

Dar, aş fi avut nevoie şi de un încărcător, care prin intermediul unui furtun special, să-mi insufle tot curajul necesar pentru a face asta, de parcă eu, Luna şi o bucată de hârtie am fi avut martori nevăzuţi în liniştea nopţii, vreun reprezentant al creaturilor nevăzute ce mişună în întuneric.

Aş fi putut să contactez un notar pentru a-mi lua o procură care să-mi asigure libertatea de mişcare, de înfăptuire a oricărui gând, mai mult sau mai puţin năstruşnic, sau să cer forurilor interioare un paşaport de liberă trecere spre… împliniri.

Uitasem ochelarii de cal într-un etui care zăcea prăfuit pe marginea unui pervaz, ascuns cumva de razele lunii, într-o paletă monocromatică, într-o semiobscuritate ce-i ocrotea de privirile indiscrete, sau disperate, după caz.

Aşa am fost nevoită să amân ritualul, lansarea provocării, pentru următoarea dată când împrejurările îmi vor fi mai prielnice.

Până atunci pot doar să sper că planetele vor fi aliniate în aşa fel încât toate să meargă din plin, fără ajutorul vreunui meseriaş în ale astrologiei sau ritualurilor, fiind suficientă intenţia care va pune în mişcare celelalte piese, ca într-un perpetuum mobile.

Din aceeaşi duzină de cuvinte (incarcator, despartitor, meserias, maculatura, furtun, reprezentant, paleta, pasaport, eter, balast, etui, notar) s-au iscat poveşti mai mult sau mai puţin năstruşnice, versuri, povestiri pe care le găsiţi în tabel la Eddie, ca de obicei.

Imagine: G+

Gata curatenia?

curatenie   foto:

 

Se apropie, asa cum bine stim cu totii, Sfintele Sarbatori de Paste. Ne chinuim sa scoatem din casele noastre si ultimul firicel de praf, sa aducem aer proaspat de primavara, totul sa straluceasca. Unii dintre noi s-au straduit sa tina post ca pe o penitenta autoimpusa, altii au gasit motive sa nu o faca (sunt toata ziua la munca, cu mancarea de post ma ingras, nu-mi pot obliga intreaga familie sa posteasca si e greu sa fac multe feluri de mancare, sau chiar… la ce bun?). Mai mult sau mai putin multumiti asteptam totusi Pastele. Dar de sufletele noastre ne-am ingrijit? Am alungat toate umbrele ce ne bantuie, toate mai micile sau mai marile suparari, toate resentimentele? Am incercat sa fim mai buni, mai ingaduitori, mai iertatori? Si daca am incercat, am reusit cu adevarat? Cred ca aceasta ar fi adevarata curatenie pe care ar trebui sa o facem… cea din sufletele noastre.

 

 

Tu

copii

Gandul meu dintai esti tu. Cand mi-e dor de fericire, tot tu esti. Vorbele tale se indreapta cand intr-o directie, cand in cealalta si in acelasi timp in mai multe. Tu spui una, eu inteleg alta si e bine asa.

Tu esti razna si ma ajuti si pe mine sa fiu asa … si e tare minunat!

Legenda garofitei si a degetarutului

garof    deget

O  legendă spune că, la poalele muntelui, trăia un pădurar cu cei doi copii. Celui mai mic îi spunea „Degetăruţ“, iar surioarei lui, „Garofiţa“. Într-o zi, copiii s-au urcat pe spinarea unei pajure şi au călătorit peste păduri pană au ajuns deasupra Pietrei Craiului. Au coborît şi au început să culeagă flori, dar pasărea, mîncînd dintr-o bucată de carne otrăvită, a murit pe loc. Bieţii copii au luat-o spre casă pe jos. Tot umbland, au zărit un castel, unde locuia o zană. Deşi au rugat-o să-i găzduiască, zana le-a spus: „În palatul meu de cristal pămantenii nu au voie să intre“. Şi a transformat copiii în două flori: Garofiţa şi Degetăruţul.

Sursa:

Despre mac

mac

 

Macii erau cunoscuti inca de acum 3000 de ani.

Romanii credeau ca floarea de mac poate vindeca ranile sufletesti provocate de dragoste si foloseau planta pentru descantece si vraji legate de dragoste.

Grecii credeau ca floarea de mac este un semn al fertilitatii care aduce sanatate si putere. Atletii primeau inainte de competitii o potiune realizata dintr-un amestec din seminte de mac cu miere si vin.

Totodata, macul era considerat simbolul somnului adanc si al mortii. Grecii erau constienti ca un somn foarte profund indus de opium poate sa duca la moarte. De altfel, Hypnos and Thanatos (Somnul si Moartea) au fost reprezentati avand pe cap coronite de mac sau tinand in maini flori de mac.

O alta legenda spune ca, in timpul razboaielor lui Napoleon s-au observat flori misterioase care infloreau langa mormintele soldatilor. Florile respective erau rosii ca sangele astfel ca se spune ca macii rosii s-au nascut din sangele varsat de eroi in razboaie.

Sursa:

Spune-mi

images   sursa:

As putea sa-ti fur o sarutare
Si apoi sa plec,
Sa ramana pecetluita
Pe buzele mele pentru totdeauna?

As putea sa-mi umplu sufletul
Cu privirea ta luminoasa,
Sa o ascund acolo
Ca pe cea mai de pret nestemata?

As putea sa-ti zugravesc zambetul
Pe inima mea,
Sa isi trimita razele
In toate arterele fiintei mele?

As putea sa ma strecor in gandurile tale
La ceas de noapte,
Sa iti veghez visele
Incarcate de iubirea ce ti-o port?

Sa imi raspunzi senin
La toate intrebarile nerostite,
Spune-mi…
Crezi ca ai putea?

Legenda florilor de liliac

liliacsursa:

Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.

Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

Intr-o alta legenda se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii impreuna. Însă o boală l-a cuprins pe tanar şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care fata să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui. Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare mov-albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.

sursa:

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: