Parfumul seducţiei

Conversaţia se lega anevoie, dar odată începută…

-Am avut o relaţie cu o femeie din cauza căreia am avut nevoie de multe şedinţe la psiholog. Părinţii mei au fost profesori… Era ceva mai mare ca vârstă, decât mine şi cred că m-a vrut doar pentru bani. Banii, cât mai mulţi, sunt indispensabili, nu-i aşa doamnă?!? Mi se adresă aruncându-mi o privire, în oglinda retrovizoare, ce ar fi vrut să zică „ştiu eu cel  mai bine”. Dar, acum, gata! Cele mai importante persoane, pentru mine, sunt soţia şi copilul meu.

Debitul verbal, aparent dezlânat, m-a făcut să cred că rămăsese ceva, acolo, o rană pe suflet, necicatrizată definitiv.

Oare ce, din atitudinea sau înfăţişarea mea, l-au făcut să mi se adreseze astfel? O fi fost doar unda de parfum care, cred că persista plăcut în jur, ca o înflorire abia adiind în fapt de primăvară?!?

Mă obişnuisem cu notele florale din… simţind că îmi întregesc ţinuta, că fac parte din însăşi personalitatea mea. Dar dacă tocmai el, parfumul…

Eu am iubit-o şi ea… nu a mai continuat, lăsându-ne să ne imaginăm că el, un băiat tânăr, dintr-o familie bună, cu visuri mari, a fost prins în mrejele unei femei cu experienţă de viaţă.

Dragostea lor o fi fost năvalnică, cum este orice lucru interzis, cu speranţe şi elan tineresc, de o parte, iar de cealaltă doar interes.

Îmi imaginam o „Ea”, ale cărei ursitoare fuseseră cam distrate, nereuşind să înduplece Destinul a-i dărui o inteligenţă ascuţită, o frumuseţe aparte, daruri de preţ, iar, pentru asta, a trebuit să muncească mult, în fiecare zi a vieţii ei pentru a compensa, oarecum, aceste neajunsuri. Cu o determinare de invidiat a învăţat secrete, ascunse multora, ale seducţiei, ale vieţii însăşi, absorbind esenţa acestora, reuşind să-şi pună în evidenţă şi chiar să îmbunătăţească, unele atuuri pe care le avea.

Seducţia are propriile ei reguli, iar persoana care le stăpâneşte, cu adevărat, le poate ridica la rang de artă, jonglând cu ele spre a-şi satisface propriile interese.

Iubirea lor s-a mistuit pe meleaguri străine, departe de casă, dar de prea multă patimă arzândă, i-a lăsat istoviţi, doar cu amintiri înmiresmate. Când „Ea” a  crezut că este pregătit să dea piept cu viaţa, cu orice îi va aduce în cale, l-a eliberat de sub puterea seducţiei sale deschizând larg poarta coliviei aurite, lăsându-l să se bucure de tinereţe aşa cum va şti mai bine.

Îmi părea, sincer, rău pentru el şi pentru experienţa prin care trebuise să treacă. Viaţa ne aduce în cale persoane care au rolul de a ne învăţa ceea ce trebuie să ştim pentru a ne desăvârşi, iar dacă nu trecem testul acestor învăţături, experienţele se vor repeta, iar şi iar, până când ne vom trezi cu adevărat.

Încercam să-mi imaginez, în acelaşi timp, ce parfum ar fi putut folosi „Ea”. Să fi fost acelaşi pe care eu îl purtam în acea zi sau doar unul asemănător?!?

Les Ors de Versailles  un parfum reprodus după reţetele de acum 250-300 de ani, găsite în arhivele palatului Regelui Soare, ce poartă cu el comorile nepreţuite, poveştile de amor şi trădările, intrigile ţesute între zidurile care au văzut şi auzit atâtea încercând să respecte cât mai mult formulele originale, ingredientele naturale folosite în acele vremuri.

Se deschide cu note suave de pară caramelizată şi grapefruit roz, având ca note de mijloc iasomia şi zambilele roz, care se sting în notele de bază ale ambrei şi moscului alb, miresme de pământ, lemnoase, ce par a extinde textura caldă, oarecum dulce, a întregii poveşti, delicată, jucăuşă, romantică, floral-fructată.

 

Acest parfum îmi este mereu aproape, nu numai datorită miresmelor sale, ci şi faptului că l-am câştigat la un concurs fulger organizat de o prietenă dragă mie.

Seducţia, după părerea mea, este o armă cu două tăişuri a cărei mânuire neatentă poate lăsa răni adânci de ambele părţi.

Povestea a fost scrisă pentru tema aleasă de Ella, în cadrul Clubului Condeielor Parfumate, următoarele provocări fiind:

-în data de 7 mai cu tema „Parfumul personajelor din romanul Moarte pe Nil de Agata Christie„,
-în data de 21 mai cu tema „Parfumul magazinelor de altă dată„.

 

Nocturnă

Luna-i doar un paravan   
Scrijelit de indiscreţii
Stând ascunsă dup-un ram
Nopţii poate să-i dea lecţii
De lumină.

Stelele-s doar nişte ochi
Ce clipesc ades, mioape,
Descântate de deochi
Strălucirea dintre pleoape
E lumină.

Un car e când mic, când mare,
Printre zeci de constelaţii
Răscoleşte în uitare,
Între multele senzaţii
Ani lumină.

Se întrevede şi-o cometă
Printre aştri luminând,
Rece, albă, împăunată
Îşi poartă coada-mprăştiind
Doar lumină.

Undeva-n Calea Lactee
Un gând  nu vrea să adoarmă
Se tot joacă, răsuceşte,
În spirale se întoarnă
Spre lumină.

Când e trecut de miezul nopții, nu reuşeşti să adormi şi gândurile-ţi călătoresc aiurea… 😀

imagine: Pinterest

Să-mi fii…

Surâsul ivit odată cu zorii

Pe cer roşiatic de visuri brăzdat,

Un mugur pleznind timid în magnolii

Parfum stăruind în gândul uitat.

 

O şoaptă rămasă în pragu-nserării

Pe clape stârnind un adagio trist,

Chopin ca o rugă adusă mirării

A minunii că esti şi eu mai exist.

 

Să-mi fii fericirea ce azi mă încearcă

În zări de mătase purtându-mă-n zbor,

Să-mi duci nevorbirea pe umeri, povară

Ca valsul tăcut atârnat de un dor.

 

Să-mi fii… mugur naiv de magnolii,

Parfum stăruind pe clape şi-n gând,

O şoaptă uitată în pragu-nserării

Chopin, cu mirarea că încă mai sunt…

 

Păcălici

De-o fi doar o păcăleală

Mi se pare amuzant  

Şi-o să ronţăi ciocolată

Într-un ritm mai relaxat.

Plină chiar de optimism

M-am apucat de jucat

Cu o undă de lirism

Jocul eu l-am atacat.

Partener aveam un june

Cam pictat, cam fistichiu,

Începuse chiar a spune

Că-i din fire cam zbanghiu.

Nu prea ştie a face farse,  

Pe pomeţi are pistrui,  

Glumele îi sunt cam stoarse

De umor, nu plac oricui.

I-aş fi oferit cadouri

Puncte, atu, nu gândiţi

C-aş fi cumpărat platouri,

Prăjituri sau biscuiţi.

Poate el să se încreadă

Că-i deştept, c-are lipici

Însă ştiu după o ocheadă

C-al său nume-i Păcălici.

Joc de cărţi, un privilegiu

La-ndemână, de ai umor

Poţi câştiga chiar şi meciul

Înaintea tuturor.

Nu am putut rata provocarea celor douăsprezece cuvinte (pacaleala, Pacalici, amuzant, optimism, pistrui, farse, cadouri, prajituri, carti, privilegiu, umor, ciocolata). Ce s-a mai scris cu aceeaşi duzină găsiţi la Eddie în tabel.