Zidul- fragmentări

imagine: Pinterest

Printre multe fragmente interpuse
Se strecoară lacrimi încă necurse
Se ivește un zâmbet timid, o culoare
Să mai șteargă din griul zilelor care
Aliniate-s la zid.

Peste-o zbatere de aripă, o uitare
Limitând un destin, căutare
De imagine ce nu se arată
Semn umil descriind arc pe poartă
Ca o breșă în zid.

Parcă așteaptă o inițiere
Călăuză în joc de putere
Înșirând zbor de litere în antet
Într-un fel anumit, oarecum desuet
Lasând urme pe zid.

E o carte ce n-a fost jucată
Amânând totul încă o dată
O selecție care nu este
Nici reală și nici o poveste
Proiectată pe zid.

Un fragment important este lipsă
Rătăcit într-un puzzle uitat, neatinsă
Stă cartea visând lângă foc
Altă soartă-n alt timp şi alt loc
Răsfoită de vânt pe un zid.

***
Ce s-a mai scris, în joacă sau în serios, cu aceleaşi 12 cuvinte (cautare, imagine, foc, carte, semn, selectie, calauza, initiere, lipsa, data, litere, antet) sau pe aceeaşi temă- Zidul, găsiţi  în tabelele lui Eddie.

Reclame

Scriu despre cuvinte

imagine  

 

Scriu despre cuvinte
Cum trece hoinar vreun  gând
Litere înşirate
Peste apusuri surâzând

Scriu despre  cuvinte
Care par să vină din trecut
Printre oseminte
Transformate-n ulcele de lut.

Curgă-n  ele vinul
Dorului ce macină tăcut
Adunând prea plinul
Unui rost ce tace neştiut.

Scriu despre cuvinte
Adunate-n cântecul  pribeag
Rătăcite-n noapte
Luminând la capăt de drumeag.

Vând îmbrățișări

 

Imagine: Pinterest   

Îmbrățișări, îmbrățișări de vânzare
Le dau ieftin
La schimb cu un zâmbet sau o mirare
Să-nvelesc un suspin.

Îmbrățișări, îmbrățișări ofer astăzi
Pentru un cuvânt
Care poate pe loc opri o ninsoare
Transformând-o în senin.

Îmbrățișări, îmbrățișări de vânzare
Neprețuite
Fără să fac cu ele vreun nesperat troc
Sunt gratuite.
*
Așa cum bine știți astăzi este ziua îmbrățișărilor, dar în același timp a fost declarată și cea mai deprimantă zi din an. Ce algoritmi or fi folosit  psihologii pentru a ajunge la această concluzie doar ei, cei care au declarat-o astfel, pot ști.

Cred că o îmbrățișare oferită cu drag ne poate smulge din această stare.
„Blue monday” 😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Conversații

Imagine: Pinterest

Îți amintești momentele în care
În joaca de a spune, fiecare

Înțelegea ce vrea să înțeleagă
Din arcuirea literei pribeagă,
Fără sens?!?
Porneau atunci polemici neștiute
Și fiecare avea în felul său dreptate
Dar jocul tot neînțeles ne rămânea
Neexplicat la fel ca și o stea
Care s-a stins.
Și-apoi dintr-o configurare-n alta
Pe care -o capătă cuvintele, unealta
Discuțiilor ce lesne prind contur
Mai sec, albastru, cerc fără retur
Închis.
Se închideau în ele conversații
Care porneau ușor, fără tentații,
De teama depășirii vreunui prag
De spaimă că ar prinde drag
Nonsens.

Parfumul unui vis

Deschisese ochii nedumerită, cu un sentiment de nesiguranță. Avusese un vis, dar ce anume visase nu-și amintea. Soarele urcase de mult pe bolta cerească, iar ora obișnuită la care se trezea rămăsese în urmă, undeva între vis și somn adânc, ca de plumb, neodihnitor. Știa că va trebui să-și înceapă activitățile zilnice chiar dacă nu avea niciun chef. Ora cafelei trecuse şi  ea, deci va sări peste, deocamdată.

Nu prea avea chef să părăsească aşternutul cald. Se tot întorcea de pe o  parte pe cealaltă încercând să-şi amintească. Zadarnic. Privirea îi fu atrasă de cadranul verzui al ceasului de perete. Era târziu, cu adevărat şi trebuia să se mobilizeze. În colţul camerei, pe care privirea ei  îl cerceta iscoditoare, o lumină zglobie dansa pătrunzând prin perdeaua fină ca o spumă. Ceva părea să se mişte abia perceptibil acolo.

Imagine: Pinterest

Pipăi cu mâini curioase toate celelalte colţuri   ale încăperii vrând parcă să simtă cu adevărat firele de borangic arhaic ce îi înfioraseră visul. Pânze de păianjen nu erau, iar răcoarea pereţilor îi făcu bine, trezind-o definitiv, dându-i certitudinea că visul dinspre ziuă se destrămase odată cu temerile ei nefondate.

Căutase semnificaţia viselor cu pânză de păianjen. „Dacă dai pânza de păianjen jos cu mâna înseamnă că vei obţine o victorie. Dacă te afli în ea, poţi fi într-o situaţie compromiţătoare sau descoperi obiecte acoperite de uitare”. Pânzele de păianjen visate de ea erau  luminate de o rază de soare ce pătrunsese în colţurile acelea, în mod obişnuit întunecoase, dezvăluindu-i ţesătura neobişnuit de fină, ireală. Tocmai de aceea, involuntar, a şters pereţii cu palmele fără a folosi vreun obiect care ar fi făcut ca totul să fie mai simplu.

Aşa făcuse şi în vis. Acum îşi amintea. Le îndepărtase cu un gest ferm, uimită de acele apariţii neaşteptate, firave, luminoase cumva. Aveau sclipiri argintii, de valuri înspumate, legănându-se asemeni lor, într-un balans continuu, aproape imperceptibil. Sclipiri argintii. Argint. Da. Citise undeva că anul acesta se poartă din nou argintul. Se prevestea a fi un an norocos, cu o vibrație bună.

Venise vremea, așadar, să scoată la lumină puținele bijuterii pe care le avea și să le poarte, în sfârșit, chiar dacă mereu i se păruse că argintul nu i se potrivește. În schimb, își cumpărase câteva pentru că îi plăcea să le privească, să le aibă, ba chiar le admira la alte persoane.

S-ar potrivi perfect cu parfumul acela achizionat cândva, Precious Silver, cu note orientale.

Până la urmă se preconiza a fi o zi bună.

Azi -13- fără fatidica pisică neagră, cu valuri argintii și înmiresmări senzuale viața pare să-i zâmbească mai mult ca oricând.

***

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă, găsiţi în tabel la Eddie.

Doruri

Dor de mine
Dor de tine
Dor de nici nu mai știu cine
Dor de dor
De viitor
Peste toate-i numai dor
Dor de oase reîncarnate
Numai dor e peste toate

Dor de soare arzător
De nisipul sclipitor
Dor de albastru și de verde
De tot ce nu se mai vede
Dor de tine
Dor de doi
Numai doruri între noi
Dor de ploaie
Dor de stele
Dor de mii de curcubeie
Ce se-aşază lin pe gene
Zâmbind dorurilor mele.
Dor de vis înaripat
Încotro o fi zburat?
Dor de mine
Dor de toți
Dor iluzii fără sorţi
Dor înfiorări de-o clipă
Peste marginea abruptă
A unui dor

 

***
… E doar o joacă la-nceput de an căreia sunteți bineveniți a vă alătura. 😁

An Nou binecuvântat

Fix 30 de minute a durat petrecerea mea de Revelion. La 12 fără un sfert m-am machiat, m-am îmbrăcat la țol festiv, oarecum și la fără 3 minute mi-am dat seama că nu am ce turna în pahar, fără alcool, pentru a ciocni.

Înşfac o portocală și dau fuga la bucătărie să o fac suc. Pe marginea chiuvetei, acolo mi-am găsit. Prima jumătate-risipită, după ce am răsturnat recipientul cu o mişcare neatentă. Zic ceva de dulce printre dinți și încercând să-mi păstrez calmul, storc în grabă cealaltă jumătate.

Victorioasă, mă întorc în cameră cu un deget de suc pe fundul paharului. Bun și ăla. Ai mei erau preocupați cu admirarea artificiilor prin fereastra închisă. Cu cine să ciocnesc?!? Și numărătoarea?!? Nu am auzit 4, 3, 2, 1… Probabil că ratasem momentul.

Puiul meu dormea adânc, așa cum numai un copil neobișnuit cu ora atât de târzie poate dormi. Toate încercările mele de a-l trezi au rămas zadarnice. I-am strecurat în mânuţă o bancnotă pentru a avea un an prosper și l-am pupăcit pe creștet dorindu-i „Un an nou luminos!”, zâmbind plină de recunoștință minunii cu care am fost binecuvântată.

Și atunci am realizat că fericirea e atât de aproape, doar să știi care e momentul potrivit pentru a o atinge.

Plină de o bună dispoziţie abia mascată, străduindu-mă să fiu zen, de altfel, mă îndrept spre fereastra de la bucătărie, o deschid larg, îndrept paharul spre cerul brazdat de steluțe în lumini multicolore și-mi lansez spre Univers, șoptit sau în gând, nu mai știu sigur, dorințele pentru noul an. Îmi luasem și cele 12 stafide, pe astea nu le-am uitat, câte una pentru fiecare dorință sau fiecare bătaie a gongului din care nu am auzit nici măcar una, dar sunt sigură că ele se vor împlini. Nici măcar nu sunt imposibile.

A urmat demachierea, schimbatul în pijama, direcția pat și butonat telecomanda. Somn de voie până dimineața în care m-am trezit cu certitudinea că noul an va fi binecuvântat.

Cam așa a fost trecerea mea într-un an nou pe care vi-l doresc „plin de bucurii și împliniri alături de cei dragi!”. La voi cum s-a petrecut?

***

Cu un alt titlu, dar exact în aceeaşi formă, articolul  poate fi găsit şi aici. 🙂