Crăciun, Moși și altele

 

Dacă Moș Nicolae a trecut aproape razant pe lângă ghetele mele lăsând doar câteva dulciurele, pe care am avut grijă să le strecor la momentul oportun pentru ca fiul meu să nu fie dezamăgit, de la Moș Crăciun am așteptări mult mai mari. Și diversificate.

imagine: Pinterest

Aș începe cu decorațiunile care sunt încă frumoase, strălucitoare, dar parcă sunt aceleași, mereu, de mai bine de zece ani. Le-aș schimba cu unele mai luminoase, mai noi, cu alte forme și alte culori. Prea știu că în perioada aceasta, vreme de aproape două săptămâni, pornind de la lustra din centrul camerei înspre pereți, atârnă siragurile de steluțe și comete aurii, frumoase ce-i drept, însă peste măsură de cunoscute și recunoscute pe toate părțile.

Sunt unele care mi-s dragi, la care nu aș renunța nicicând, iar dacă aș alege alte culori nu s-ar mai potrivi între ele devenind o adevărată învălmășeală de nuanțe. Și cine și-ar dori așa ceva?!?

Decoratorii ne sfătuiesc să folosim nuanțe cât mai naturale, în loc de globuri pernuțe din materiale textile în diferite nuanțe, beteala am putea să o înlocuim cu fâșii din pânză de sac decorate cât mai simplu sau ghirlande cu fulgi și steluțe din hârtie. Dacă ați ști ce preturi au…! Bineînțeles că nu ne oprește nimeni să ni le confecționăm singuri. Timp, răbdare și imaginație să avem. 😀

Culorile tradiționale ale Crăciunului sunt verde, roșu și alb, fiecare cu semnificația sa aparte, iar brăduțul viu, mirosind a pădure de conifere în zilele geroase, poartă podoabe roșii și aurii, în fiecare an, de mulți, mulți ani încoace.

Aș putea să continui cu alte schimbări, mai importante, însă cred că nu are rost. Nemulțumiri pot apărea la orice pas, dar dacă noi credem că sunt benefice, se pot face treptat, cu răbdare și chibzuință.

Bucuria de a dărui, de cele mai multe ori, e mai mare decât orice mică îmbufnare de moment, care trece mai repede decât am crede. E binecuvântare, mulțumire, sentiment de prea plin. Majoritatea darurilor sunt puse bine, așteptând ca Moș Crăciun să le așeze sub brăduț la timpul potrivit. Anul acesta nu am mai scris scrisori. Cred că ar mai fi valabile cele de anul trecut, (privitor la sănătate și binecuvântări)  cu mici modificări, pentru că Moșul a fost darnic și ne-a adus exact ce ne-am dorit.

Până  la urmă, las liber gândul de moment să-și poarte aripile pe unde o vrea, iar eu rămân cu tradiționalismul, cu ceea ce îmi este familiar și aproape de suflet, căci despre asta e Crăciunul.  Despre familie, bucurie, lumina din suflet și Nașterea Miraculoasă. 🙂

 

 

Anunțuri

Aș fi vrut să descopăr școalaarmonia.ro cu mulți ani mai devreme

Unul din visurile secrete ale copilăriei mele a fost să urmez cursuri de chitară, pentru a mă acompania atunci când mai fredonam vreo melodie ”en  vogue”. Era o nebunie cu ”Cenaclul Flacăra” și învățasem versurile melodiilor care se lipeau, parcă, de suflet, cântam în același timp cu artiștii nou consacrați prin intermediul acestei manifestări culturale de amploare. De multe ori adormeam repetând versuri, fredonând.

Mi-ar fi fost la fel de folositoare și cursuri de muzică pentru a învăța să-mi pun mai bine în valoare vocea.

Într-o vreme chiar am fost la câteva ore, dar fiindcă nu aveam chitara mea mi-a fost mai greu să exersez și am renunțat. Cred că nu am știut să-mi susțin punctul de vedere cu fermitate în fața părinților sau măcar să-i rog mai cu ardoare. Sunt sigură că aș fi reușit să am chitara mea.

Acum o am. Soțul a venit la pachet cu ea, însă nici el nu știe decât să zdrăngăne ”Melc, melc, codobelc” pe o singură coardă.

Să vă mai spun de ce am ales chitara? Cred că în sufletul meu am știut dintotdeauna ceea ce am descoperit acum pe siteul scoalaarmonia.ro. Chitara, unul dintre cele mai îndrăgite instrumente, are o vechime de 3300 de ani și aduce nenumărate schimbări benefice stărilor sufletești: alungă depresia, anxietatea, stresul; ajută la înlocuirea unor tipare de gândire învechite cu alte noi mult mai favorabile gândirii logice și nu în ultimul rând întărește procesul de socializare.

Cât de speciale sunt clipele petrecute alături de prieteni într-un mod constructiv, cântând în grup, acopaniați de sunetul melodic al chitării!

Astfel se pot lega prietenii de durată bazate pe activități comune. Vă spun asta din proprie experiență şi-mi amintesc cum am format un grup închegat de prieteni, doar atrași fiind de sunetele unei chitări ce răzbăteau dintr-un colț retras al unui parc.

Rămâne să-i fac o surpriză fiului meu , tot e luna cadourilor, înscriindu-l la cursurile acestei şcoli, căci înscrierile se pot face şi on line, unde activează o echipă de tineri profesionişti, cu mare drag de muzică. De vârsta minimă de înscriere (6 ani) a trecut de ceva vreme, aşa că e un punct bifat, rămânând doar să-şi dorească cel puţin la fel de mult cum mi-am dorit eu.

Ar putea urma cursuri de actorie care-l vor ajuta să-şi dezvolte încrederea în propriile forţe, cultura generală, tehnica vorbirii, a improvizaţiei şi, de ce nu, imaginaţia.

Alegerea îi aparţine. 🙂

 

 

Cuvinte aiurite

 

om
imagine: Pinterest

Când ai în minte un cuvânt plăcut ce poate deveni o cale spre vindecare, o punte peste care omul trece cu ușurință găsind poarta deschisă către surâs, nu cere alte sentințe, nici vorbe care să poarte înțelesuri ascunse, ci fii mulțumit de ceea ce ți s-a oferit în acea clipă.

Individual, suntem căliți prin tot ce ne este adus în cale de trecerea timpului, de încercările la care suntem supuși de-a lungul drumului pe care-l avem de străbătut.

Uneori mai ușor, alteori mai greu, călătoria în sine și scopul final sunt importante, iar de au fost presărate cu zâmbete și clipe frumoase, de neuitat, de vom reuși să apărăm fiul gândului, o sămânță abia încolțită a unui concept, de vicisitudini, să ne urmăm drumul fără a ajunge la capătul lui cu prea mari regrete, atunci se poate spune că am izbândit.

Momentele de transformare interioară, de căutare, de împăcare a egoului cu sinele cel mai profund, aduce o pace mult prețuită, ce poate dăinui atât cât convingerile după care ne ghidăm viața ne fac alegerile mai bune, mai ușoare, mai onorante.

Suntem înzestrați cu puterea specială de a face schimbările necesare, fără a rămâne într-o continuă așteptare a minunilor ce nu se mai petrec lăsând lucrurile la voia întâmplării.

Luăm în calcul oare impulsul de moment care ne îndeamnă să ne ridicăm, să urnim lucrurile și gândurile în direcția bună pentru a lua deciziile cele mai potrivite menite a ne aduce alegerea potrivită în cale?!?

Putem privi în interiorul nostru, în colțul cel mai ascuns al sufletului, pentru a descoperi inocența sufletului, bunătatea și îngăduința ce ne vor ajuta să ne privim cu o mai mare blândețe, pe noi și pe cei din jurul nostru,  aceasta aducându-ne miracolele mult așteptate, răspunsurile cele mai potrivite în modul de a fi.

Am cam bătut câmpii pe marginea celor 12 cuvinte impuse (minte, placut, cere, peste, fiul, cautare, omul, poarte, cale, bune, vindecare, suras) și a temei ”Inocența sufletului”… 🙂 , dar la Eddie tabelele așteaptă răsfoite.

Vă doresc o iarnă minunată, cu momente prețioase ce vor deveni amintiri de neuitat, aveți grijă de voi, bucurați-vă, trăiți frumos și, poate chiar, construiți un om de zăpadă!

Mămăliguţa

 

imagine: Pinterest

Îmi amintesc după-amiezile de duminică în care mama făcea mămăliguţă.

În tuciul argintiu, exact în momentul în care apa cu puţină sare clocotea mai puternic, punea mălaiul auriu cu o precizie pe care o căpătase în anii de experienţă. Îl împărţea apoi în patru, făcând un semn al crucii cu melesteul, ca şi cum ar fi binecuvântat-o, menindu-i să fie gustoasă şi de saţ.

Tot amestecul acela începea a bolborosi, de parcă fiecare particulă şi-ar fi adjudecat dreptul de a ocupa un anume loc, sfădindu-se cu o alta pentru asta, astfel încât să rezulte în final un amestec omogen.

Când ştia că mălaiul a fiert, tot fără a măsura timpul după anumite criterii convenţionale, începea să amestece rotund, cu migală, apoi cu mişcări din ce în ce mai îngreunate, până când devenea o masă compactă.

Umezea, mai apoi, o lingură şi începea a presa cu mişcări rapide pentru a lua forma vasului. O răsturna pe un fund de lemn, aburindă, galbenă şi rotundă ca o lună plină. Lua un fir de aţă, dinainte pregătit şi o tăia în sferturi perfecte, din care unul, învelit într-un ştergar alb, îşi găsea culcuş între perne, pentru a se păstra cald până când ajungea tata de la serviciu.

Deşi am urmărit acest ritual de nenumărate ori, nu mi-a ieşit niciodată atât de perfectă, poate de aceea fiul meu nici nu vrea să guste, măcar.

Astăzi am încercat din nou, cred că pentru prima dată anul acesta, iar ea s-a încăpăţânat să stea lipită de fundul ceaunului, care a rămas, aşa, răsturnat peste planşeta de lemn doar-doar s-o îndura biata mămăliguţă să se desprindă.

Oi fi îngrămădit-o prea tare? Cine mai ştie!?! 🙂

 

Minunea de a fi

Minunea de-a fi un tipar imperfect
Într-un fel ancestral
Parte a unui proiect
Care-a fost necesar.

Să ai zâmbetul tâmp 
Sau privirea prea tristă,
Să îndrepţi câte-un gând
Spre cei ce nu mai există
Urmărind fără rost
Firul epic al vieţii,
Împidicându-te anost
Printre vagi inepţii,
Nu contează prea mult
Pentru marea mulţime
Care te-a cunoscut
Fără de profunzime.

Îţi porţi paşii timizi
Peste străzi amorţite,
Iar trotuarele-s umezi
De lacrimile-ţi neplânse.
Speri în raze de soare
Care pot alunga
Orice fel de-nnorare,
Orice clipă mai grea.

Te arunci cu ochi închişi
Spre o lume mai bună
Fără plase sau corzi
Ce pot să te susţină.
Şi mai speri în minuni
Care or să se-ntâmple
Când pe umeri cresc aripi
Clipa să ţi-o reumple
Cu frumos şi senin,
Cu un zâmbet timid
Izvorât din lumină
Şi din suflet preaplin.

E minunea de-a fi
Parte a unui proiect,
Un tipar imperfect
Care va dăinui.

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă găsiţi, ca de obicei, la Eddie în tabel.

Momente…

imagine: Pinterest

Momentele de relaxare, în care privind cu mulțumire prin fereastra sufletului simți acea atingere neașteptată cu un aer celest, se pot transforma într-o provocare. Închizi ochii, îi deschizi apoi leneș, clipești rar și parcă tot mai persistă mirosul de alge, zgomotul valurilor, un fâlfâit de aripă.

În următoarea clipă se petrece magia ce schimbă viziunea într-o mirare curcubeu care te poate amuza, înfrumusețându-ți ziua și, atunci, dorești a fereca totul cu șapte lacăte, de șapte ori câte șapte, pentru a-ți oferi siguranța că totul va rămâne neschimbat pentru cât mai mult timp sau chiar pentru totdeauna.

Acel moment, prețiozitatea clipei, vor transfigura trecerile grăbite în care zâmbetul îşi pierduse strălucirea, redând culoare zilei.

În spațiul închis ermetic al unei astfel de treceri, când te izolezi, de toţi şi de toate, iei hotărârea de a schimba totul în mai bine, mai frumos. Simţi energiile binefăcătoare cum îţi dau târcoale şi te pătrund, puţin câte puţin, aducându-ţi mulţumire şi starea aceea de linişte după care atât de mult ai tânjit.

Cu ochii strânşi, în izolarea ta, iei o hotărâre şi te rogi ca glasul tău lăuntric să aibă dreptate, căci nu mai poţi da înapoi. Trebuie să deschizi ochii. Vezi mai multe posibilităţi? Capeţi, atunci, speranţe pentru noi perspective, căci acesta a fost şi scopul. Cu toate că nu totdeauna putem conştientiza, în mod concret, ceea ce am zărit pentru câteva secunde în colţul acela care se luminase subit.

Doar schimbându-ne perspectiva, uneori, ne dăm seama de importanţa anumitor momente.

Ce s-a mai scdris pornind de la aceleaşi cuvinte (amuza, relaxare, inchis, rar, aer, lumina, celest, fereastra, sufletului, atingere, multumire, provocare) găsiţi la Eddie în tabel.