Aripi

Şi-ar fi dorit să se nască o poveste
Cu fâlfâit de aripi arămii,
Dar cuvintele nu se mai lasă înşirate
În felul acesta. Poate doar acum.

Şi-ar fi dorit să se  nască un cântec
Pe fâlfâit de aripi arămii,
Dar sunetele tac speriate de ritmul
Unei inimi prea pline. De recunoştinţă.

Şi-ar fi dorit ca gândurile să îi zboare
Cu fâlfâit de aripi arămii
Tivind punți de curcubeie măiastre
Până la alte gânduri răzleţe. Peste care a nins.

Aripi pâlpâind în zbor fremătător de cuvinte.

Imagine: Pinterest

 

 

Un alt fel de muzică- leapşă

Îmi plac provocările, mai ales la început de an, iar pentru asta trebuie să-i mulţumesc unui Pisic. A reuşit să mă aducă aici mai repede decât m-aş fi gândit cu „O leapşă despre muzica ciudată„.

Cerinţele sună cam aşa:

1-„„Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.”

2-„Dați leapșa mai departe la exact 3 blogări, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3.”

Acum, nu ştiu cât de ciudată e alegerea mea şi dacă eu nu ştiu în ce categorie muzicală se încadrează asta nu înseamnă că nu s-ar încadra în vreo una, dar am primit-o cu mult drag acum ceva ani de la o prietenă şi vă las şi vouă spre ascultare această melodie.

Ar trebui să nominalizez trei bloggeri… Cin’ să fie, cin’ să fie… ?!?

Diana, Suzana şi Diana.

Sper să vă fi nimerit bine. 😀  La voi m-am gândit mai întâi. 🙂

Dacă aveţi sugestii le primesc cu drag.

 

 

Vers nou

Imagine:Pinterest Noul an ninge printre gânduri răzlețe
Caleidoscop de simțiri dospite la cald
Un chip,
Un cuvânt,
Un zâmbet înflorind.

Și-aduce prin cerneri de fulgi și de visuri,
Prin albul lăptos de iarnă timidă
Un dor,
Un albastru,
Un verde târziu,
O urare de bine pentru zile ce vin.

Ar vrea să te întrebe de încă mai știi
Despre gândul acela ce-a trecut furișat
O cometă,
O pâlpâire,
O aripă-n zbor.

Și-a lăsat că o trenă aurie zvâcnind
Amalgam de emoții adunate-n cocon
De mătase,
De aur,
De hohot nebun
Și-o urare de bine pentru zile ce vin.

Imagine: Pinterest

Crăciun binecuvântat!

Am trecut pe fugă să vă spun că mi-a fost dor de voi și să vă mulțumesc vouă, tuturor celor care încă mă mai vizitați, chiar dacă eu am cam lipsit de pe aici. Mulțumesc mult! 🤗

Sărbători fericite cu bucurii alături de cei dragi! ❤

Crăciun binecuvântat! 🌲😊🎉

Parfum de Crăciun


Încep să cred din ce în ce mai mult că  teoria comprimării timpului este adevărată. Dacă în copilărie timpul  se scurgea mai lent, acum  zboară fără de veste. Începutul de săptămână este aici şi acum, pentru ca în clipa următoare aceasta să se sfârșească. E o goană nebună prin viață, la întrecere cu cea a timpului, e un joc de-a prinde cât mai mult, care nu ne reușește de fiecare dată, de a petrece clipe cât mai frumoase alături de cei dragi, de a vedea cât mai multe minunății, de a călători adunând în suflet momente prețioase.

Parca mai ieri adunasem decorațiunile din brăduțul ale cărui ace începuseră a păli și le-am dus în pod la păstrare, în aceleași cutii, așezându-le exact în același loc din fiecare an, pentru că acum să mă pregătesc a le aduce în casă pentru a ne bucura privirile și a da aerul acela festiv, unic, al sărbătorilor de Craciun atât de așteptate.

Cand o fi trecut anul acesta?!? Unde or fi zburat atâtea și atâtea clipe?!? Uitându-mă în urmă descopăr momente unice imortalizate în imagini dragi. Da. A trecut. Încă un an.  Cu bune și mai puțin bune, a trecut.

E vremea să deschidem ușa poveștilor, colindelor și de ce nu, parfumurilor. E vremea să lăsam bunătatea să se reverse din suflete ca din ferestre desferecate spre lumea întreagă. E vremea să vedem doar ceea ce e bun și frumos în noi, în ceilalți, în tot ce ne înconjoară. Parfumul Crăciunului e unul cald, dulce-răcoros, plin de miresme îmbietoare, de neegalat.

E despre iubire şi suflet primenit în aşteptarea minunilor ce vor veni. E magie, culoare şi confort. E tot ceea ce am visat şi ne-am dorit de-a lungul unui an, tot ceea ce se întâmplă acum cu bucurie.

E despre noaptea magică şi potrivit cu toatea acestea mi s-a părut a fi  parfumul Good Girl Glorious Glod- Carolina Herrera, ce vorbeşte parcă despre ea, femeia zilelor noastre, temerară şi dulce, sigură pe acţiunile ei şi feminină, calmă şi spontană, blândă şi sălbatică în acelaşi timp.

Good Girl Glorious Gold-Carolina Herrera

Este balsamic, pudrat, dulce, cald-condimentat deschizându-se cu note proaspete de migdale, bergamot, lămâie şi cafea, calmându-se apoi într-un buchet floral de iasomie, iris, floare de portocal şi tuberoză, ce lasă locul tuşei finale cu acorduri lemnoase  de lemn de santal, cedru, scorţişoară, cashmeran, patchouli, ambră, mosc, boabe de tonka, vanilie şi pralină.

Un parfum seducător care se insinuează în pliurile hainelor, în cutele brațelor, ale gâtului, furișându-se mai apoi după lobul urechii, la loc tainic și cald. Creat anul acesta de Louise Turner ca o strălucitoare sărbătoare a feminităţii, ca un  simbol de aur al puterii şi harului feminin, ca un sentiment atemporal de elganţă exprimat  de aspectul nou al ambalajului.

Am răspuns cu drag invitaţiei Mirelei de a mă alătura ultimei poveşti parfumate din acest an, alături de minunății scrise de condeie parfumate. 

Să vă fie sărbătorile cu lumină şi căldură în suflete şi în case! Crăciun binecuvântat!

imagine: Pinterest

Mai e o toamnă

imagine: Pinterest

Ți-aș mai  fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
Ducându-și abundența îmbietoare ca o doamnă
Mai e o altă blândă toamnă până mâine.

Ți-aș mai fi spus ceva acum când visul molcom
De bogății secrete adunate-n pumni
Alungă gânduri grele ce nu mai fac minuni
Șoptind timid spre toamna ce doarme până mâine.

Ți-aș mai fi spus ceva acum când zorii zilei
Scăldați în purpură, în bronz și flăcări încă vii
Dau tonul unei zilei cu gânduri aurii
Și ne trimit un zâmbet de toamnă până mâine.

De ți-aș fi spus ceva acum când toamna doarme
Învăluită-n miere și scânteieri de-aramă
O cadră înmiresmată cuprinsă într-o ramă
Ți-aș fi șoptit ca toamna ce-i blândă până mâine.

 

Timpul și omul

Cine a fost mai întâi, omul sau cuvântul? Cuvântul sau poetul? Cred că poetul s-a născut iubind cuvintele, iar cuvintele îi iubesc pe poeți. Există o legătură tainică între aceștia, iar asta se simte în versurile ce izvorăsc din condeiele lor măiastre. Pe altarul lor poeții își jertfesc timpul, dedicandu-și simțurile și clipele ce zburdă grăbit, creațiilor. Ei își îmbracă gândurile și trăirile în veșminte ce au cu totul și cu totul o altă conotație față de cele ale oamenilor obișnuiți.

Poetul este un artizan, un artist care pictează o pânză nevăzută, iar culorile lui sunt cuvintele. Mai pale sau mai stridente, îndrăznețe sau timide, acestea rezonează deplin cu starea în care se află. Poetul e un slujitor al cuvintelor, iar darul lui este de a le folosi astfel încât să atingă suflete. La început a fost un cuvânt tainic, repetat, ascuns între palme adunate a rugă, un zâmbet, o speranță, o emoție, un mesaj precis, o zbatere de gând, de aripă la început de zbor. Și poetul tot la început de timp a fost. Un om a cărui percepere a țesut povești misterioase, în rime sau vers alb, ce rezistă trecerii grăbite a vremii.

Un om a cărui creație are valoare incontestabilă de perlă scoasă din adâncuri de sine, ca un esential tezaur al firii. Dintr-o aglutinare s-a născut printr-un fapt divers o nouă lume a cuvintelor, ca o carte cu răsfoiri repetate de pagini care de fiecare data ivește noi și noi înțelesuri nedezvăluite până atunci.

Ca o relativitate, o interdependență între spațiu timp și material aflată în mișcare, omul a devenit poet, legându-se total și iremediabil de cuvânt, găsind un sprijin în darul acesta minunat pe care l-a primit poate fără a-l cere, poate necondiționat, poate împotriva dorinței sale.

imagine: Pinterest

Timpul și omul, omul și cuvântul, poetul și timpul, cuvântul și poetul. Relații de interdependență.

Ce s-a mai scrisi pe această temă sau folosind cuvintele date ( jocul cuvintelor 227: carte, cuvant, tainic, aglutinare, perla, sine, relativitate, noua, tesut, percepere, esential, valoare; 228: emotie, ascuns, repetat, alb, mesaj, sprijin, timp, palme, artizan, divers, zambet, speranta), găsiți la Eddie în tabel.