La cafenea

imagine: Pinterest

Mai adă-mi un ceai
Din acela roşu
Ca zâmbetul zilei de Dragobete
Care m-a adus aici
Sau ca peretele acesta stacojiu
Încărcat cu versuri, albe.
Să aibă gustul măceşelor timpurii
Care- ți strâng buzele într-o grimasă copilărească
Ce mă face să zâmbesc, mereu.
Ştii, aici s-ar potrivi o uşă din stejar masiv
Cu feronerii în nuanțe de bronz stins
Nu termopanul acesta anost.
Mai lipseşte, parcă, fumul cu aromă de cireşe
Din pipa cea mai bună a lui Eliade
Şi vocea bacoviană, puțin tânguitoare,
Povestind despre zăpada din oraş.
În rest, încăperile-s calde,
Pline de cărţi şi culoare,
Iar tinerii cu idealuri înalte
Zâmbesc viitorului cu încredere.

Anunțuri

Nisipuri mişcătoare

imagine: Pinterest

Păşim spre lume cu paşi egali, monotoni, fără a avea prea mari aşteptări, uneori.

Alteori ne umplem tolba cu visuri noi, reînnoite periodic, le punem aripi de ceară şi încercăm să le ferim de apropierea oricărei surse prea puternice de căldură şi lumină pentru a le păstra intacte cât mai mult timp.

Trecem prin viaţă purtându-le aproape de suflet, dar departe de ochii prea curioşi care ar putea să le imprime energii negative. Le iubim şi dorim să ni se împlinească în curând.

Când aşteptările sunt prea mari şi lupta cu orice vine din exterior pare inegală, simţind că nu ne putem măsura cu o putere mult mai mare decât a visurilor noastre plăpânde, facem un pas înapoi, respirăm adânc, ne reîncărcăm bateriile aruncându-ne, din nou, în vâltoare.

Pe mal, nisipuri mişcătoare unduiesc asemenea unei fete morgana sub raze aurii. Răcoarea undelor ne învăluie plăcut aducând o nouă perspectivă asupra obiectivului dorit.

Intuitiv ştim că cele mai mari comori sunt ascunse în întuneric, sub o piatră mare, mare cât toate zilele, în străfundurile pământului şi, oricât ne-am strădui, fără încredere în propriile forţe, fără  a cunoaşte exact încercările care ne aşteaptă, fără calcule minuţios făcute, am putea da greş în aflarea ei.

Dar când eşti purtat de un crez adânc, de motivaţie, când tot ceea ce este uman în propria-ţi persoană şi cald, şi luminos în toate acele trăiri ale tale, când totul în jur te sprijină, ar fi de neconceput să poţi da greş, să poţi ceda pentru un motiv oarecare.

Zi de zi înfruntăm aceleaşi nisipuri mişcătoare în căutarea stabilităţii, a certitudinii că pasul uşor va fi pe teren stabil, iar pentru asta, nu pregetăm nici un efort. Cu speranţele toate adunate într-o privire îndrăzneaţă ne dăm voie să fim cutezători pe drumul ales, iar tot ce a fost potrivnic rămâne bine ancorat pe ţărmul cu amintiri şi-atunci orice labirint are ieşirea asigurată facil.

Ce s-a mai scris cu aceleaşi 12 cuvinte, pe aceeaşi temă, găsiţi la Grişka în tabel.

 

Nici prea bine, nici prea rău. Rămâne de văzut…

S-au făcut studii şi nu oricum, ci cu unele dintre cele mai precise dispozitive de măsurat buna dispozitie, iar acestea ne dezvăluie că ne îndreptăm spre schimbări nu foarte agreate.

Dacă ați sărbătorit valăntains dei cu inimioare de pluş, muuultă cicolată şi vreo cupă de şampanie care v-au făcut să vă simțiți mai iubite ca oricând, e de bine. Dar, gata, a trecut! Să vă spun ce urmează acum?!? Cea mai depresivă perioadă din an. De ce? Păi v-ați cam învățat cu strălucirea sărbătorilor, daruri cât mai multe, culori înfocate şi declarații cât mai dese. Suficient!

Începe perioada de muncă, în care trebuie să depunem eforturi susținute pentru a îndeplini tot ceea ce ne-am propus. Cum când?!? La cumpăna dintre ani. Una peste alta că astăzi a mai fost şi eclipsă parțială de soare, care, aşa cum bine ştiți, are o oarecare influența asupra noastră, tulburând cumva energiile. Le mişcă, le răstoarnă, le schimbă rostul ştiut şi nu neapărat într-un sens pozitiv, dar nici chiar negativ.

Adică e aşa, cam cum e de fiecare dată. Cei care au sădit seminţe în pământ roditor vor culege roadele, iar ceilalţi vor mai avea de aşteptat. S-a format în semnul Vărsătorului, această eclipsă şi, cică, ar fi despre viitor, inventivitate, schimbare radicală şi iubire universală.

Dacă tot veni vorba de iubire, tot astăzi, începe Anul Chinezesc al Câinelui de pământ, „verde ca jadul”, culoare care în aceeaşi cultură (codul chinezesc al culorilor anilor astrologici) este atribuită iubirii, iar iubirea este atuul acestui an.

Câinii sunt apreciaţi de majoritatea dintre noi, iar unul de jad cu atât mai mult.

imagine: Pinterest

Am tot căutat imagini şi cu greu am reuşit să-l găsesc pe acesta. Nu-i aşa că-i drăgălaş? Mai ales că lasă la vedere vreo câţiva colţi, dar sunt din jad. De! 😀

Se spune că va fi „un an echilibrat, al naturii şi al dragostei, al trăirilor intense şi iubirilor pătimaşe, cu multă energie, an al schimbărilor rapide, nici bune, dar nici rele”.

Până aici am înţeles tot, aşa cum spuneam şi mai înainte, dar vom mai vedea.

Cocluzia ar cam fi că „fiecare doarme  aşa cum îşi aşterne”.

Să vă fie bine, indiferent de culoare, orientare, eclipsă parţială sau totală, studii şi alte acareturi! 🙂

Doar cuvinte

Aş fi putut  pune între noi o ancoră
Şi aş fi susţinut sus şi tare
Pentru oricine ar fi avut ochi să vadă
Că mi-ai fost sursă de inspiraţie,
Iar tu, ai fi putut răspunde la fel
Ca atunci, vesel şi zglobiu
Şi toată această joacă ar fi căpătat sens
Sau ar fi putut părea un simplu dialog
Purtat în aceeaşi limbă.
Dar ce păcat că soluţiile salvatoare
Vin prea târziu! 😆

(Sunt doar cuvinte
Care-mi bâzâiau prin minte.
Le-am lăsat, aici, libere
Sperând că n-or să mă mai sâcâie.)  😊

 

imagine: Pinterest

 

Dacă

Pinterest

De ne-am scrie poveştile împreună
Spre apus sau în nopți luminate de lună
Ropotind pe furiş în calde silabe
De ninsori şi surâsuri senine, albastre.

De-am şopti nerostite cuvinte împreună
Din priviri, peste lume ca peste o turmă
De zglobii fulgi, zâmbete înmugurite
Ce-şi aşteaptă-nflorirea în glastra cuminte.

De-am putea spinteca prin văzduh depărtarea
Împărțind în fragmente mai mici aşteptarea
Ne-am aşterne uşor peste lume, poveste
Despre stele şi visuri şi gând ce sclipeşte.

Un puzzle între obişnuință şi mister

Te crezi o persoană pragmatică. Eşti dependentă de ordine, meticulozitate, precizie şi orice gând este la locul său.

Uneori mai dezlegi un rebus şi o faci rapid, fără corecturi, de parcă tu l-ai fi creat. De obicei,  mintea ta analitică adună cu repeziciune cifre ca şi cum le-ar vedea înşiruite pe coloane ordonate.

Îţi este obişnuinţă aşezarea riguroasă şi orice dezordine are ordinea bine ştiută doar de tine.

Alteori trece prin tine un iz de parfum, o aparentă culoare, nevoia de ceva nou, de altceva şi, atunci, te apropii stingheră de cutia cu piese de puzzle. Unul pe care nu ai mai încercat să-l întregeşti din fărâme. Iei, la alegere o piesă ce-ţi pare mai plină de farmec prin aspectul ei. O evaluezi din priviri, te concentrezi asupra celorlalte, încercând să creezi o poveste şi toate par să se aşeze la locul lor cu uşurinţă.

Înclinaţia spre organizare face totul mai facil.

Începi dintr-un colţ şi laşi jocul să se orânduiască firesc, asemenea unui drum lin, fără sinuozităţi, intuind potrivirea.

Nu te-ai gândit nicicând că ai putea face risipă de gesturi inutile.

În schimb, cu oamenii e mai complicat.

Nu dispui mereu de toate datele necesare şi  nu reuşeşti a le descoperi misterele.

Precizia matematică nu mai are rost în calculele logaritmice ale unor anumite stări, priviri, insinuări. Totul pare complicat, iar tu, în naivitatea ta congenitală, laşi deoparte chibzuinţa şi dai rigurozitatea la schimb pe un zâmbet.

Faci risipă de presupuneri, îţi compui o mască ce nu ţi se potriveşte şi are un efect distonant asupra felului tău de a fi. Nicicând nu-ţi vei ierta asta, aşa că, mai bine renunţi acum, cât nu e prea târziu.

Încerci să te relaxezi. Îşi îndrepţi privirile spre fereastră şi soarele îţi surâde blând dintre nori. Te aşezi pe fotoliu, cu o ceaşcă mare de cafea  pe care o strângi cu ambele mâini pentru a-i prelua căldura binefăcătoare. Mireasma ei proaspătă are darul de a te desprinde dintre gândurile haotice.

Revii la jocul tău de puzzle, îţi dai seama că îi lipseşte o piesă, iar fără ea totul e în zadar. Imaginea nu se compune perfect, povestea nu se leagă şi-atunci îţi pare rău că ai deschis cutia.

Misterul nu te mai atrage. Enigmele nu au mereu o singură rezolvare.

Cele 12 cuvinte au fost alese de Laura şi nu ştiu, încă, dacă s-a rezolvat problema tabelului… 😆