Cu pași grei ca de piatră
În culori diferite,
Am pășit peste toată
Nepăsarea din lume
Și cu zâmbetul slab
Pe obraz împietrit
Rătăcesc spre un dalb
Început. Sihăstrit.
Am răspuns, astfel, provocării lansate de Potecuță, căreia îi mulțumesc pentru asta. 🙂
Ai păşit şi pe uliţa sufletului meu. Îţi mulţumesc tare mult! Superb răspunsul tău şi chiar mi-ai făcut o bucurie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu dacă această imagine a fost cea preferată, dar așa au venit cuvintele atunci. Mulțumesc, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am nimerit bine aici, nu m-am rătăcit. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și ai lăsat un zâmbet. Seară frumoasă, Petru! 😊
ApreciazăApreciază
Frumoase versurile tale!
Sa ai un weekend placut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ella! Minunat să fie și al tău! 😊
ApreciazăApreciază
Si sper ca te-ai simtit revigorata, pasind asa!
Erau cateva poze care mi-au placut. Poate plusez si eu.
Un weekend minunat, draga Dana! ❤ 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ar fi să te prinzi în jocul Potecuței pentru că erau acolo multe imagini care spuneau povești. Weekend luminos să ai, Suzana dragă! ❤😊
ApreciazăApreciază
Imi place cum se „asorteaza” imaginea cu versurile, ceva jucaus cu substrat serios, poate putin trist. Mi-a trezit ceva nostalgii. Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Mă bucur că ai găsit potrivită asocierea dintre versuri și imagini. 😊
ApreciazăApreciază