Ne amintim, desigur, de marele fenomen cultural „Cenaclul Flacăra”, care a încântat publicul larg, adunând fani de prin toate colţurile ţării, în timpul căruia, reprezentativă a fost muzica folk ce a luat amploare. Cu nostalgie ne gândim la acele vremuri, unii din noi, dorind să ascultăm mai multe piese actuale din acest gen muzical, peste care a trecut timpul dar, nu s-a demodat.
Am descoperit, nu fără o oarecare surpriză, plăcută dealtfel, că mai sunt interpreţi ce vor să relanseze acest gen, readucându-l în atenţia iubitorilor de muzică bună şi dacă aţi crede că doctor în chimie, blogger, artist atipic şi interpret de indie& folk, nu au nimic în comun, ei bine, vă înşelaţi, căci toate aceste aptitudini şi-au făcut cuib într-o singură persoană, aceea a lui Marius Matache, unul dintre cei pentru care muzica înseamnă cu adevărat ceva.
Are deja scos un prim album, ce a avut vânzări neaşteptate, urmând ca tirajul să fie suplimentat, lansat în 28 de oraşe, iar acum lucrează la cel de al doilea ce se vrea o adevărată „Alchimie” între retro-rock şi folk, cu un fond muzical special pentru care s-au folosit instrumente „vintage”.
Ce ai spune să te laşi purtat pe aripi de poveste, una muzicală cu 11 capitole, care începe, aşa, pe o vreme ploioasă, cu vânticel şoptind printre ramuri, iar tu, privind de la fereastra camerei tale, ce se află într-un han, în şemineul căreia trosnesc lemne împrăştiind miros de fag, aducând aventurile unui alchimist în plăsmuirea ta, urmându-l prin ploaie, ascultându-i gândurile, ideile şi sentimentele ce se înlănţuie firesc în această naraţiune, iar apoi se pierde în zare, odată cu un tren ce se îndepărtează, lăsând locul imaginaţiei de a sfârşi sau continua povestea după bunul plac?
Ar fi o experienţă minunată, zic eu, una inedită, plină de farmec şi neprevăzut.
Dar pentru ca aceasta să devină realizabilă, cel care a iniţiat acest proiect, adunând în jurul său oameni de valoare, are nevoie de ajutor, de sprijinul nostru, al celor care iubim muzica, pe care îl putem acorda prin intermediul unei campanii de crowdfunding, ce se bazează pe contribuţia unui număr mare de persoane cu sume mici prin intermediul internetului, de obicei. Şi dacă tot se poate porni de la o sumă modică, în acest caz doar 5 euro, cred că aşa cum un ocean este format din picături, în acelaşi fel, acest proiect poate deveni un vis realizat.
Cum am putea rămâne insensibili în faţa unor asemenea versuri, linii melodice, voci, a unui artist care spune: „… am <nebunia> de a demonstra că folkul poate mişca din nou mase, că poate fi mai mult decât un om şi o chitară, că poate fi vizibil” ?
Dar, mai frumos în toată această campanie de susținere este faptul că pentru orice sumă donată (5, 10, 20… euro) fiecare va primi ceva la schimb. Nu-i așa că merită? 🙂
Şi ca o iluzie-n amurg
Tu vei răsări în calea mea
Alergând sub stele ce se scurg
Spre o altă lume vom pleca.
La capatul curcubeului 