Şi dacă încă mă întreb
De m-am trezit
După ce valurile tale m-au legănat
Adormindu-mă.
Şi dacă încă mai tac
Sărutări de raze fierbinţi
Sfâşiindu-mi respiraţia
Timidă.
Şi dacă încă zăresc
Săgeţi arcuite
Cu aripi larg deschise
Sfâşiind necuprinsul
Şi ţipete tânguitoare
Scurte, sacadate,
Planând peste catarge
Imaginare.
Şi dacă încă visez
La tine în zi, la tine în noapte
Cu ochii deschişi
E pentru că m-ai fermecat, azuriu.
Definitiv.
„… m-ai fermecat, azuriu” – tare frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cam azuriu şi definitiv. 🙂 Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Definitiv…e un cuvânt foarte…lung 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, chiar foarte lung, dacă ne gândim ce perioadă ar putea acoperi. Dar marea… nu cred că ar fi ceva vreodată care să-mi schimbe părerea cu privire la ea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare frumos… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e cu farmecul mării. 😀 Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am îndrăgostit de versurile astea. Definitiv!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Mă faci să râd… azuriu. Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Sper sa ajung si eu la farul ala!
Frumoase ganduri. Le vei citi si mereu iti vei reaminti azuriul! 🙂
Si eu pe langa tine!
Weekend frumos sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi doresc să ajungi la far ţi nu numai la el. Chiar vor rămâne în amintire pentru o bună bucată de vreme. Seară frumoasă, Suzana! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos ai viersuit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încercat să transpun cât de cât clipe frumoase în versificări. Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană