Doruri

Dor de mine
Dor de tine
Dor de nici nu mai știu cine
Dor de dor
De viitor
Peste toate-i numai dor
Dor de oase reîncarnate
Numai dor e peste toate

Dor de soare arzător
De nisipul sclipitor
Dor de albastru și de verde
De tot ce nu se mai vede
Dor de tine
Dor de doi
Numai doruri între noi
Dor de ploaie
Dor de stele
Dor de mii de curcubeie
Ce se-aşază lin pe gene
Zâmbind dorurilor mele.
Dor de vis înaripat
Încotro o fi zburat?
Dor de mine
Dor de toți
Dor iluzii fără sorţi
Dor înfiorări de-o clipă
Peste marginea abruptă
A unui dor

 

***
… E doar o joacă la-nceput de an căreia sunteți bineveniți a vă alătura. 😁

Reclame

An Nou binecuvântat

Fix 30 de minute a durat petrecerea mea de Revelion. La 12 fără un sfert m-am machiat, m-am îmbrăcat la țol festiv, oarecum și la fără 3 minute mi-am dat seama că nu am ce turna în pahar, fără alcool, pentru a ciocni.

Înşfac o portocală și dau fuga la bucătărie să o fac suc. Pe marginea chiuvetei, acolo mi-am găsit. Prima jumătate-risipită, după ce am răsturnat recipientul cu o mişcare neatentă. Zic ceva de dulce printre dinți și încercând să-mi păstrez calmul, storc în grabă cealaltă jumătate.

Victorioasă, mă întorc în cameră cu un deget de suc pe fundul paharului. Bun și ăla. Ai mei erau preocupați cu admirarea artificiilor prin fereastra închisă. Cu cine să ciocnesc?!? Și numărătoarea?!? Nu am auzit 4, 3, 2, 1… Probabil că ratasem momentul.

Puiul meu dormea adânc, așa cum numai un copil neobișnuit cu ora atât de târzie poate dormi. Toate încercările mele de a-l trezi au rămas zadarnice. I-am strecurat în mânuţă o bancnotă pentru a avea un an prosper și l-am pupăcit pe creștet dorindu-i „Un an nou luminos!”, zâmbind plină de recunoștință minunii cu care am fost binecuvântată.

Și atunci am realizat că fericirea e atât de aproape, doar să știi care e momentul potrivit pentru a o atinge.

Plină de o bună dispoziţie abia mascată, străduindu-mă să fiu zen, de altfel, mă îndrept spre fereastra de la bucătărie, o deschid larg, îndrept paharul spre cerul brazdat de steluțe în lumini multicolore și-mi lansez spre Univers, șoptit sau în gând, nu mai știu sigur, dorințele pentru noul an. Îmi luasem și cele 12 stafide, pe astea nu le-am uitat, câte una pentru fiecare dorință sau fiecare bătaie a gongului din care nu am auzit nici măcar una, dar sunt sigură că ele se vor împlini. Nici măcar nu sunt imposibile.

A urmat demachierea, schimbatul în pijama, direcția pat și butonat telecomanda. Somn de voie până dimineața în care m-am trezit cu certitudinea că noul an va fi binecuvântat.

Cam așa a fost trecerea mea într-un an nou pe care vi-l doresc „plin de bucurii și împliniri alături de cei dragi!”. La voi cum s-a petrecut?

***

Cu un alt titlu, dar exact în aceeaşi formă, articolul  poate fi găsit şi aici. 🙂

Un An Nou cu împliniri garantate

imagine: Pinterest

Vă spuneam anul trecut despre anumite trucuri menite a ne ajuta să avem un  an nou minunat, cu dorinţe împlinite, spor şi prosperitate,  voie bună, bucurii. Între timp cunoştinţele în materie mi s-au îmbogăţit, căci, vorba aceea „Omul cât trăieşte învaţă” rămâne valabilă oricât de multă vreme ar  trece.

Deci,  ce am mai adunat între timp din înţelepciunea populară vă împărtăşesc şi  vouă, ca să nu mă bucur de una singură de anumite beneficii.

Pe lângă bani, să aveţi în portofel şi solzi de peşte. Da, aţi citit bine, solzi. Cum, de ce?!? Pentru că solzii au  formă rotundă, asemeni monedelor. Trebuie  să    fie mulţi, bine uscaţi, puşi într-o hârtie şi păstraţi tot anul,  iar apoi să vedeţi ce vor trage banii la  portofelul vostru, ca peştele la boabe de porumb,  nu alta.

Dintre alimentele pregătite pentru festivitatea din noaptea  de la  cumpăna anilor să nu lipsească cerealele, orz, orez, tăiţei cât mai lungi, pentru ca şi viaţa să ne fie cât mai lungă, acestea fiind bogate în   fibre sunt simbolul unei vieţi sănătoase şi îndelungate.

Rodia, chiar dacă e obicei importat din Turcia, aduce prin  consumarea ei o porţie maaare de noroc, cultura acestei ţări asemănând-o cu inima unui om sănătos.

Fructele rotunde, în general, atrag prosperitatea, îmbunătăţesc sănătatea şi vitalitatea.

Legumele verzi. Aşa cum bine ştim verdele este culoarea sinonimă cu  prosperitatea, deci, pregătiţi şi consumaţi cât mai multe salate, frunze, castraveţi, spanac, nu contează, doar să aibă culoarea verde. Aviz ierbivorilor, scuze, vegetarienilor! 😀

Tortul e nelipsit, simbolizând veşnicia, căci, cine nu vrea să fie veşnic, dulce?!? Cred că şi acesta ar trebui să fie  de formă rotundă, nu dreptunghiulară cum îl fac eu de obicei. Adevărul e că sfera este unul din simbolurile perfecte care ne duc cu gândul spre continuitatea inepuizabilă nemărginită…

Şampania  aduce veselie, dezleagă limbile, dă o stare de bine, atunci  când este consumată cu măsură, iar dacă pe fundul paharului punem o monedă,  bine  dezinfectată înainte, succesul ne este garantat şi    dorinţele, toate, împlinite.

imagine: Pinterest

Cu magie şi iubire
Să vă fie noul an
Bucurie,  fericire,
Să aveţi şi gologani
Anu’ acesta şi-n tot anul
La anul şi la mulţi ani!

 

 

Crăciunul e despre…

imagine: Pinterest

Crăciunul e despre iubire și dăruire necondiționată. 

Crăciunul e despre bucuria de a dărui și a împărtăși. 
Crăciunul e despre momentele prețioase petrecute alături de cei dragi sufletului nostru. 
Crăciunul e poveste șoptită la gura sobei într-o noapte luminată de fulgi mari și zglobii.

E despre un zâmbet cu reflexii mov, trimis de Robert, de acolo, dintre stele  și e despre  o  rugăminte. care a avut ecou în sufletul meu  cerându-se împlinită. Neapărat.

 El și-a dorit un Crăciun în alb și mov, iar dorința i-a fost împlinită. Avea să fie ultimul său Crăciun.
… și nu în ultimul rând Crăciunul este despre colinde.

 Crăciun binecuvântat! 🌲😊❤

Azi, Lună Nouă în semnul Săgetătorului

Ne naștem puri, perfecți, aureolați de lumină, dar, undeva pe drum, de-a lungul vieții, ne sunt impuse încorsetări, tipare sau și mai rău ni le autoimpunem din dorința neverosimilă de a semăna cu ceilalți, de a ne uniformiza ideile, gândurile, trăirile, de a ne încadra în șabloanele fixate de nu se știe cine anume.

Fără a fi obligați de a urma traiectorii dinainte stabilite, nu trebuie să ne mai dorim a fi asemeni celor din jur. Cred că ne-ar fi mult mai ușor să fim sinceri cu noi înșine, iar dacă ceilalți iubesc roșul nu este greșit ca tu, cel unic, să adori de verdele, să fii altfel, să respecți alegerile făcute cu inima și să te simți confortabil în pielea ta, chiar de asta înseamnă a depăși contururile trasate.

imagine: Pinterest

Astăzi e Lună Nouă, în semnul Săgetătorului, ceea ce ne îndeamnă la reflecții, la a privi spre tot ceea am parcurs în acest an, la tot ce am realizat, a trage linie și a  analiza cât de departe am ajuns în împlinirea celor dorite la începutul anului. Am avut nevoie de răbdare, atunci când toate păreau să stagneze, am depășit momentele de cotitură, am înflorit sub deschiderea inimii către frumos și bun.

Cred că am evitat și capcanele impuse de gândurile prea multe și învălmășite, de trăiri care păreau a veni din afara noastră. Am făcut de multe ori un pas în spate, nu pentru a ne retrage definitiv, ci pentru a lăsa liniștea să învăluie totul, să putem privi detașat la ceea ce în acel moment părea să ne încorseteze.

Tot ce putea fi primit ușor, tot ceea ce păream a merita sau nu, la un moment dat, ne-a adus într-un loc din care am înțeles necesitatea sub toate formele ei. Acum e timpul să primim provocarea Universului de a ne deschide spre a primi mai mult din toate sursele cunoscute sau necunoscute nouă, să avem credința că ni se vor releva toate cele de care avem nevoie cu o susținere infinită, necondiționată.

Să știm a cere și a primi cele ce am cerut cu bucurie și recunoștință. 🙂

Nici ghebele nu mai sunt ce-au fost

 

Astăzi m-am hotărât să trec şi la îndeletniciri mai prozaice. Mi-a revenit plăcuta însărcinare de a mă ocupa de curățatul ghebelor. Pofta e poftă, ce să spun, dar surpriza care mă aștepta a fost și mai mare.

tulpini ca iasca şi alte vegetaţii

Aproape un sfert din cantitate au fost frunze, iarbă, paie și alte tipuri de vegetație pe care mai mișunau încă insecte ale pădurii. O parte erau doar codițe vineții, lemnoase, iar altele prea zemuinde când le tăiam pentru a le verifica de potențiali vizitatori.

Mă apucasem eu cu avânt voinicesc să le răscolesc, să le curăț,  doar doar voi găsi unele mai acătării, să le admir în gând trase în ulei la tigaie și cu puțin usturoi,  că să nu mai zic de o porție de zacuscă gheboasă, cu muuulte ghebe adică, care-mi lăsa gura apă numai gândindu-mă la ea, dar elanul  mi-a fost frânt în curând.

ghebe-cică

Unele din cele rămase, aproape bune, aveau pălăriile ori prea maronii cu margini ca arse de brumă, ori prea albicioase, neobișnuite cumva, iar după ce le-am spălat multe dintre ele s-au sfărâmat în bucățele mici, mici de tot. Să vă mai spun că după fiebere au rămas doar cât să poți cuprinde în doi pumni?!? Inutil. Ei, să le guste cine-o vrea că eu mi-am pus pofta în cui. Banii i-am risipit, timpul l-am pierdut aiurea și nervii, nici nu mai spun. Nu aș fi avut pretenția să fie ca desenate și trase în țiplă, dar nici chiar așa.

Cred că erau de vară, o vară care a trecut cam de mult pe lângă ele, căci cele de toamnă au tulpinile mai groase, pălăriile mai mici, sunt altfel oricum.

Cam asta se întâmplă atunci când te lași pe baza altuia. Nici ghebele nu mai sunt ce-au fost, adevărat, cel puțin în cazul celor achiziționate indirect de mine.